5,396 matches
-
da, te miră că nu scrâșnesc din dinți sau că nu-mi pun capăt zilelor. Ei nu, domnule, prefer să rîd." Ideea ei era că pentru tristețe e totdeauna prea mult timp. De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a spus aproape cu detașare: "Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sânt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avut noroc să ajungi și tu cineva alături de mine în azil. Păcat. Îmi pare foarte rău, crede-mă. Planurile mele au dat greș. Și știi cum se întîmplă în asemenea situații. Riscul de mărire implică și riscul de a fi micșorat cu un cap. În loc să dorm în cortul de tuareg, voi putrezi probabil aruncat șerpilor și păsărilor în bălării. De ce să ai aceeași soartă? În definitiv, tu n-ai fost decât complice și n-ar fi drept să plătești pentru mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rețelele pe care filmele circulau în departament erau întrerupte. După două săptămâni, cinematografele au fost obligate să-și schimbe între ele programele și, după câtva timp, au sfârșit prin a proiecta mereu același film. Cu toate acestea, încasările nu se micșorau. Cafenelele, în sfârșit, datorită stocurilor considerabile acumulate într-un oraș în care comerțul cu vinuri și cu alcooluri deține primul loc, au putut de asemenea să-și servească clienții. La drept vorbind, se bea mult. O cafenea afișând că "vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu ciumă ? Profesorul B... răspunde: Nu." "O sută douăzeci și patru de morți, acesta este bilanțul celei de a nouăzeci și patra zi de ciumă." ÎN CIUDA CRIZEI DE HÂRTIE CARE DEVINE DIN CE ÎN CE MAI ACUTĂ ȘI CARE A SILIT UNELE PUBLICAȚII PERIODICE SĂ-ȘI MICȘOREZE NUMĂRUL DE PAGINI, A FOST CREAT UN NOU ZIAR: CURIERUL EPIDEMIEI, CARE ÎȘI IA ÎNSĂRCINAREA SĂ-I INFORMEZE PE CONCETĂȚENII NOȘTRI, CU GRIJA UNEI SCRUPULOASE OBIECTIVITĂTI, ASUPRA PROGRESELOR SAU REGRESELOR BOLII; SĂ LE FURNIZEZE MĂRTURIILE CELE MAI AUTORIZATE ASUPRA VIITORULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
teren să se regrupeze fără Rambert. Rieux aprobă din cap. \ Castel a terminat primele preparate. Propune o încercare. A! a spus Rieux, asta e bine. \ ÎN SFÂRȘIT, E AICI RAMBERT. Rieux s-a întors. Pe deasupra măștii ochii i s-au micșorat zărindu-l pe gazetar. Ce faci dumneata aici ? spune el. Ar trebui să fii în altă parte. Tarrou a spus că plecarea e în seara asta pe la miezul nopții și Rambert adăugă: "În principiu". De fiecare dată când unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
OARĂ, ACESTE CARNETE SUNT LIPSITE DE OBIECTIVITATE, ȘI FAC LOC UNOR CONSIDERAȚII PERSONALE. GĂSEȘTI ASTFEL, ÎN MIJLOCUL UNOR PASAJE DESTUL DE LUNGI, PRIVITOARE LA CAZUL COTTARD, UN MIC RAPORT ASUPRA BĂTRÂNULUI CU PISICILE. DACĂ E SĂ-L CREDEM PE TARROU, CIUMA NU MICȘORASE NICIODATĂ CU NIMIC CONSIDERAȚIA LUI PENTRU ACEST PERSONAJ CARE ÎL INTERESA DUPĂ EPIDEMIE AȘA CUM ÎL INTERESASE ȘI ÎNAINTE, ȘI CUM, DIN NEFERICIRE, N-O SĂ MAI POATĂ SĂ-L INTERESEZE ÎN VIITOR, DEȘI PROPRIA LUI BUNĂVOINȚĂ, A LUI TARROU, NU VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se înghesuia o mulțime de oameni la fel de excitați și, printre ei, numeroase perechi înlănțuite care nu se temeau să se dea în spectacol. Toți strigau sau râdeau. Provizia de viață pe care o făcuseră în timpul acestor luni, când fiecare își micșorase cât mai mult arderea sufletului, ei o cheltuiau în această zi care era parcă ziua supraviețuirii lor. A doua zi va începe viața însăși, cu precauțiile ei. Pentru moment, oameni de origini foarte diferite stăteau alături și fraternizau. Egalitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe strada familiei Guttman: în curând avea să aibă răspunsurile necesare. Merg pe jos de aici, îi spuse șoferului. Mulțimea care se afla la priveghi de sâmbătă seara - oameni de dreapta și colonialiști hotărâți să mențină presiunea asupra guvernului - se micșorase. O mână de activiști cu lumânări în mâini, păstrând distanța cuvenită față de casă. Maggie se uită la ceas. Era prea târziu ca să facă o vizită ca asta, neanunțată, dar ceva îi spunea că Rachel Guttman nu dormea. Căută din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i poată smulge tricoul de pe ea. Era acum doar în lenjerie. Ar fi vrut să fie înaltă, să-i copleșească pe acești oameni cu puterea furiei ei, dar simți un altfel de impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea de sub ochii lor. Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Street. După ce termină primul crenvurșt, Ignatius prepară și consumă încă unul, reflectând la alte amabilități care ar fi avut drept rezultat să mai amâne mersul lui la muncă. După cincisprezece minute, observând că rezerva de crenvurști din micul rezervor se micșora vizibil, hotărî că pentru moment era de preferat abstinența. Începu să înainteze încet pe stradă, împingând căruciorul și strigând din nou „Crenvurști!“ George, care mergea pe Carondelet Street purtând mai multe pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vă rog? — O s-o fac eu, spuse Tom. Ocoli groapa și se uită în sicriu. Tatăl lui părea surprinzător de neschimbat, cu excepția faptului că pielea era mult mai cenușie, de un cenușiu închis, acum, iar membrele păreau să se fi micșorat, să fi pierdut din greutate, în special picioarele, în interiorul pantalonilor. — Este tatăl dumneavoastră, John J. Weller? întrebă patologul, pe un ton oficial. — Da. Da, el este. — În regulă. Mulțumesc. — Dr. Roberts, spuse Tom, știu că aveți proceduri, dar ... dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din naștere cu un păr cârlionțat, negru ca pana corbului, Însă, spre deosebire de celelalte, Îi plăcea să-l poarte așa cum era. Din când În când, ochii ei verzi ca jadul, de obicei larg deschiși și debordând de o inteligență sclipitoare, se micșorau, preschimbându-se În două linii Înguste ce dădeau la iveală o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
maratonul femeilor cu sânii ăștia, pentru numele lui Allah! Armanoush nu s-a mai abținut să râdă de data asta. — Toate atletele alea, nu știu cum reușesc, Însă toate au pieptul plat ca scândura, știi. Cred că iau hormoni masculini ca să-și micșoreze sânii. Însă femeile ca mine nu sunt făcute să devină atlete; e Împotriva celor mai fundamentale legi ale fizicii. Corpul se deplasează Înainte câștigând viteză conform legii accelerației. Gradul de accelerare e proporțional cu cantitatea forței imprimate trupului În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
două lucruri: mai Întâi bățul cu care bătea În tobă, apoi mobilul. Ambele au căzut În stradă, chiar În fața dricului. Taxiul galben s-a oprit brusc, iar dricul a oprit și el tocmai când distanța dintre cele două mașini se micșorase până la un fir de păr. Asya și Armanoush s-au aplecat În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat amândouă deodată sicriul din spate. Era intact. Într-o clipă proprietarul obiectelor căzute a sărit din taxi, Încă zâmbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scriu scrisori pe care a doua zi le rup după ce le-am citit, și mă face să telefonez În plină noapte unor prieteni de pe alte continente care nu dorm (sau care se trezesc), ceea ce În nici un caz nu-mi va micșora viitoarea notă de plată la France Telecom și care mă obligă să sun din nou ca să explic că eram beat, În cazul În care prietenii mei n-ar fi priceput deja acest lucru. CÎnd nimeresc peste robot, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vorbit despre asta. Osip Maximovici își scoase ochelarii. Fața îi era serioasă în timp ce îl măsura pe Vriginski cu ochii să negri pătrunzători. ă L-ai pomenit pe Proudhon? ă Da. Osip Maximovici își puse la loc ochelarii. Efectul optic îi micșoră ochii. ă și dumneata crezi că asta te califică să preiei munca lui Stepan Sergheievici? Păru gata să-l întrebe ceva cu totul diferit, însă lentilele groase îi mascară intenția. ă Am vorbit despre alte lucruri. ă Ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu greșește niciodată. ă Dar omul este un idiot. Nu-i nici măcar în stare să rezolve cazul. ă Cred că bănuiește că l-am rezolvat deja. ă și l-ai rezolvat? Porfiri ridică din umeri. ă Am teoriile mele. Am micșorat numărul suspecților. ă La câți? Porfiri își dădu ochii peste cap în timp ce îi număra. ă La vreo șase. ă și asta numești dumneata micșorarea numărului suspecților, Porfiri Petrovici. ă Sau șapte. ă Ei bine, dă-mi voie să îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a desface, pentru a coase și a găti, pentru a picta și a șterge, pentru a mări și a micșora, pentru a îngroșa și a subția, pentru a lungi și a scurta, a umple și a goli, și spunând asta n-am spus nimic, de vreme ce n-ar fi suficienți optzeci de ani de viață trândavă pentru a citi și analiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
brațe și Găsit va țopăi, așteptând să i se dea atenție. Piața a rămas în urmă, deodată, fără veste, i s-a strâns inima lui Cipriano Algor, el știe din viață, amândoi știu, că nici o bucurie de azi nu va micșora amărăciunea de mâine, apa din acest izvor nu-ți va putea potoli setea din deșertul acela, Nu am de lucru, nu am de lucru, murmură, acesta era răspunsul pe care ar fi trebuit să-l dea, fără alte podoabe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt oamenii. Cu cât ești mai aproape de starea unui vierme, cu atât îi înduioșezi mai mult, pe când valoarea ta îi pune în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întrebat dacă nu cumva destinul face numai ceea ce trebuie să facă. Adică să execute ordinele pe care i le dau caracterele noastre. Am uitat însă destul de repede acest gând. Dar nu cumva încep să mă justific? Când te aperi, te micșorezi. Pentru asta nu merită să miști nici un deget. Destui se apără, se dezvinovățesc de dimineața până seara, își plâng de milă, încât te întrebi, dacă toți se dezvinovățesc unde dracul sunt vinovații? nu țin să le sporesc numărul, ratând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doi dinți îi lipseau chiar în față și scuipa când vorbea. Asta îl împiedica să-l înlăture cu totul pe Domnul Andrei și, pe de altă parte, îl silea să se folosească de toate resursele inteligenței și răutății sale ca să micșoreze numărul celor care preferau să stea ceva mai departe de el din motive de igienă, ca să nu fie stropiți. Drept să spun, m-a surprins când mi-a povestit din ce cauză părăsise circul: «Mă chemase directorul, își amintea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și după moartea mea vor mai exista erori, o sinucidere stupidă n-ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil și absurdul și zăpăceala din univers. Dar e caraghios să mă erijez eu în reformator; așa că nu mai vorbesc decât despre mine. Uneori mi-am zis că altruismul este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sinucidere stupidă n-ar rezolva nimic; trebuie să dau puțină ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil și absurdul și zăpăceala din univers. Dar e caraghios să mă erijez eu în reformator; așa că nu mai vorbesc decât despre mine. Uneori mi-am zis că altruismul este o vorbă goală și că, din acest punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
da, te miră că nu scrâșnesc din dinți sau că nu-mi pun capăt zilelor. Ei nu, domnule, prefer să râd”. Ideea ei era că pentru tristețe e totdeauna prea mult timp. De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a spus aproape cu detașare: „Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sunt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]