3,563 matches
-
cap între ochi. Dar cine știe din ce motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
E o fată clasa-ntâi. Nu mai spune. — Tu ai vreo prietenă, Martin? Îmi pare rău, dar niciodată nu intru în amănunte legate de viața mea intimă. La dracu! — Ce? S-a sculat și pe neașteptate s-a îndreptat spre micul lui televizor, aflat în celălalt capăt al camerei. — Ce program ai? — Ce program ei? E Nunta Regală. — Ah, ia mai scutește-mă. Mi-am umplut iar paharul. Probabil că Selina urmărea Nunta Regală pe undeva, o urmărea la adăpostul noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
carte? N-ai să mă prinzi pe mine jucând după reguli, dar cele mai multe din deschideri sunt deja în repertoriul meu. N-am crezut să existe vreun jucător care să mă poată încurca până la jumătatea partidei: cam după a cincea mutare, micul Martin a ieșit din tipar. A făcut o ieșire lipsită de noimă a calului, țopăind pe mijlocul tablei, în timp ce eu îl înghesuiam cu prima mea linie. Există o astfel de deschidere mi-am spus eu și am dublat. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
secrete și de surprize a spus. îți zic Sispy prin spate și iată cum te surprind. Cu un secret din desagă. Călătoresc a spus și îi caut pe cei ca tine, cum fac cei ce se aseamănă, ca să le transmit micul meu secret. Frumusețea lui e că: prin el vei rămâne frumoasă, nu vei mai muri, vei avea darul timpului, ca să poți cauți tot ce-ți dorești să cauți, să afli tot ce-ți dorești să știi, să reușești tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legat la ochi, vă rog, o țigară înainte să trageți. Călăii fantomatici. Eu nu le-am văzut, nici nu le-am auzit pe fantomele asasinilor săi, dar ei au fost. Nu m-a surprins să-l găsesc mort. Dar Page, micul Norbert adoratorul, ultimul nostru șerb, care nu voia decât să ne slujească, a fost teribil de bun cu Alexei. Așa mărunțel cum era el, bunul și nevinovatul de Page n-ar fi murit pentru un Gribb, însă faptul că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de ce. — Nu vreau să fiu aici! se răsti Prepelicarul. Dacă nu m-ar fi trimis el, n-aș fi venit niciodată. — Grimus te-a trimis? Era iarăși vocea lui Virgil, plată și neîncrezătoare. — Nu pentru tine, zise ea. Pentru el. Micul Joe-Sue. N-am nimic de-a face cu asta, frățioare. Să nu uiți. De fapt Grimus vrea să mă vadă, se gândi Vultur-în-Zbor. Nu va exista nici o confruntare a voințelor. — De ce? Virgil dădea din nou glas gândurilor lui Vultur-în-Zbor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului. Am profitat de Împrejurare ca să intru În micul lavabo din spatele prăvăliei și să examinez liturghierul. Biletul lui Fermín alunecă În aer, rotindu-se ca un fluture. L-am prins din zbor. Mesajul era scris pe o foiță de țigară, aproape transparentă, cu o caligrafie măruntă, pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
noii stări de fapt, trebuie să fie limpede și pe cât posibil, axată pe ceea ce are de îndeplinit în viața de elev. Copilul va fi dirijat să înțeleagă că limbajul propriu va trebui corectat, îmbunătățit ”șlefuit”, literar și civilizat. În mintea micului școlar, primele lucruri bine definite sunt instaurarea relației de ajutorare cu ceilalți copii ai clasei, dorința de a se afirma, puterea de a nu spune ”mi-e teamă”. Frica cea mai mare o constituie volumul mare și dificultatea cunoștințelor pe
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
exiști. Oriunde și oricînd... Sub orice Înfățișare... De multe ori masternadul se Întrebase dacă arborii gândesc. I-a fost greu să ajungă la o concluzie finală. Dacă gândesc, cum, În ce mod, prin intermediul căror organe? Oamenii și animalele dispuneau de micul lor creier. Pe creștetul copacilor erau doar frunze. Oare frunzele gândeau? Oliver nu știa ce să-și răspundă. Rațiunea Îi spune că frunzele nu aveau capacitatea de-a gândi. Erau Însă Înzestrate cu simțire. Simțeau lumina și vântul care șuiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl tot tocise prin uzaj În acea oră. Dacă era așa, vântul unei ciudate ipoteze de lucru sufla deja cu putere dinspre elevul nedisciplinat către naivul profesor. — E important? - Întrebă profesorul. Copilul lăsă privirea În podea. Obosise sau Își atinsese micul lui scop; scăpase nepedepsit. Oricum, renunțase. Renunță și profesorul și se Îndreptă spre catedră. Poate că atunci nici unul și nici celălalt nu au bănuit că sunt la originea celei mai ciudate și mai captivante ipoteze despre istorie. — Ar merge pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și să treacă automat la un altul, eventual unul care să-l aibă În vedere pe elevul Popescu. Ba chiar se gândi că dacă cele două tot vin În contact, atunci primul, al lui, ar putea fi pregenericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sânul familiei, începu să gângurească pe limba lui, parcă certându-i că pe el nu îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de aur, ți s-a dezlegat limba ca la clopot? întrebă tata. Toți râseră cu poftă de micul năzdrăvan. Nu fi supărat, Auraș, anul viitor te luăm și pe tine cu uratul. Tăticule, mâine mergem să vedem focul? Vom merge. De ce se face focul? Ca să ardă anul cel vechi cu toate necazurile și relele pe care le-a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Drew Barrymore, Carson Daly, Andy Roddick, Mary-Kate și Ashley și Jon Stewart confirmați deja. Și câteva personalități mondene influente. Poate chiar mai mulți. Când ai un artist așa de mare care dă un spectacol particular la un eveniment așa de mic... m-ar mira foarte dacă n-am primi vizite neanunțate de la Gwen, Nelly sau oricine altcineva mai e În oraș sau prin Împrejurimi. Cei de la intrare au fost informați. Și cine a avut ultimul cuvânt În privința listei? — Am verificat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a Gulfstream-ului la eleganța plușată de piele a unei divizii de limuzine, trimise din partea Asociației Proprietarilor de Cluburi - sau APC, cum corect o abrevia domnul Kamal Avigdor. Era clar că domnul Avigdor primise Înștiințarea privind caracteristicile de imagine ale micului nostru grup și era frumos În cel mai clasic mod. Aștepta cu două fete uimitor de frumoase - asistentele lui, ne asigurase, dar fiecare făcuse probabil una sau două ture În rolul de iubită - pe covorul roșu, care fusese Întins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să mă implori să nu te termin încet! — Ar ajuta la ceva? — Nu. — Păi, vezi, șefu’? Mickey zise: — Herman, ieși de-aici! Gerstein ieși. Secretarele continuau să dactilografieze, iar funcționarii continuau să îndosarieze. Buzz îl mai întărâtă un pic pe micul cocoșat: — Fără resentimente, bine? Mickey îi zise: — Îți propun un târg, pentru că atunci când zic eu „târg”, e ceva în care poți avea întotdeauna încredere. Corect? „Încredere” și „târg” constituiau marca omului - de aceea lucra cu el și nu cu Siegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
veneau des la noi la masă când aveam eu vreo 12 ani. Ca și tata, oncle Ion era liberal, cu studii la Paris. Vorbea o româ nească foarte colorată și-mi plăcea vocea lui, care graseia. Era des tul de mic de statură, avea o mustăcioară mică, neagră și părul negru. Îmi plăcea mult mătușa mea pic torița, dar mă intimida prezența ei, așa că-mi era rușine să-i arăt desenele pe care le făceam pe atunci. Paștele și uneori Cră
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
vadă pe Alexandru, fiindcă Alexandru era vesel și cu simțul replicii, dar, și mai mult, fiindcă prezența lui lumina și mai mult chipul lui Cosmin. Cu fiul său alături era mai Întreg. - Bine ai venit, Alexandru... spuse Erina, Îmbrățișându-l. Micul viteaz... Sper că tatăl tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la fel de părăsit și de modest ca prima oară. Își aminti felul În care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda de data asta. Atunci micul Nimeni, care avea abia cinci ani, se strecurase În interior prin deschizătura strâmtă, orizontală, din partea de jos a peretelui. Acum, Amir era singur. Și trebuia să ajungă Înăuntru. Privi cu atenție pereții și deschizătura, care rămăsese la fel, ca și cum timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar părul lung, adunat Într-o coadă la spate, era de un castaniu deschis. Tânărul Își Întoarse Încet privirea spre el și umbra unui zâmbet Îi trecu, fugitiv, pe chip. Era el. Era omul din portretul de la Samarkand. Era el, micul Nimeni, devenit Andà, fratele lui de sânge. Era el și În același timp era altul. Un bărbat puternic, sigur pe el, care nu părea deloc impresionat de puterile neomenești ale Celor Patru. Mongolul Începuse să respire tot mai greu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor În micul Nimeni? Poate că da. Acum, după ce văzuse Înfruntarea dintre Anda și Cei Patru Cuceritori, Amir Înțelesese că era unul și același om, dar care trecuse printr-o școală grea a luptei și a spiritului. Puterea lui de a vedea crescuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu puțina strălucire a nisipului, vestibulul neisprăvit, lăsat abia din mistrie, avea o înfățișare de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
peste peste alți bărbați - alți bărbați mai albi. Jennifer i-ar putea fi luată. O singură tresă. Salariul în lire, nu în rupii. Totul este atât de fragil! Cu toate acestea, se simte plin de speranță. Și tocmai atunci apare micul bastard, stricând totul. Băiatul îl apucă de mânecă, de parcă ar face cel mai obișnuit lucru din lume. — Bună, îi zice într-o engleză grețoasă, de bazar. Sunt corcitură ca și tine. Mi-e foame. Ai ceva de mâncare? Băiatul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai mult noroc decât el, cunoscând bine engleza și învățând să se poarte manierat. Dar au același sânge, fără doar și poate. Harry și micul vagabond se află mai mult sau mai puțin la același nivel, ca două pahare cu chai. Acesta era ultimul lucru pe care voia să-l experimenteze pe drumul spre locul de întâlnire cu Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jenny Cash, într-o seară frumoasă, când se simțea atât de alb și de nobil, alb ca zăpada chiar, alb ca un pantof de tenis, alb ca un înger mic, într-un paradis al dracului de pufos. La naiba cu micul bastard! Harry duce în mâna stângă o rachetă de badminton, cu suport de lemn. O leagănă în mână, simțindu-i greutatea, apoi, fără a se gândi de două ori îl lovește pe băiat cu ea în cap, până ce acesta cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i jos! se răstește bărbatul, atât de tare încât dislocă o bucată de flegmă. Abia cu mare efort, reușește să expectoreze, proiectând-o la picioarele lui Pran. Pran învârte confuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]