3,384 matches
-
acorda în parcul central al orașului un interviu postului nostru de televiziune, scriitorul V. a fost grav agresat de un alienat mintal care i-a aplicat patru lovituri de ciocan în zona capului și a cefei“. Iată-mă, surîzător, cu microfonul în față, vorbindu-i tinerei fete. Printre frunze, voalat, în spatele meu, se zărește chipul imbecilului care se apropie cu un mers de cimpanzeu. Vorbesc despre frumusețe. Un zgomot sec și...stupoare: stropi de sînge roșu strălucitor îmi acoperă fața, pleoapele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pentru o despărțire mai lungă. Unul din ei chiar m-a rugat: „-Tata, nu pleca!” L-am mîngîiat și i-am făgăduit că, la întoarcere îi voi aduce ceva bun. Revăd aleile, lumina filtrată catifelat de prospețimea frunzelor. Vorbesc și microfonul înregistrează. Cu coada ochiului zăresc, deși vine din spate, silueta simiană. Să fug? Să mă feresc? Cum? Spaima mă paralizează dar privirea mea îndreaptată spre camera de luat vederi coboară, doar, o clipă. „-Purtînd Edenul în mine”-spun-“și jertfindumă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de nebună... M-a părăsit iubirea și n-am să mai trăiesc Prin cimitire oarbe de cuvinte Cu timpul meu din roua de profeți Ce-l mai sărut pe nopțile de albe infite... GENIUL UNUI TIMP PREA ȘTERS Aveam un microfon de aer Era un duh de liniști și ninsori. El, omul meu de chin cu plete lungi de aur Un răstignit pe crucea devorată-n sori. Era el omul prea iubit de timpuri Și ochii lui prelinși pe univers, Un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
principală, la baston. Pe spinarea poporului care te hrănește. Aceasta-i cauza pentru care mă duc din nou la filmul pe care abia l-am văzut. 13 iunie. „Metroul nu oprește În stația Universității.” Vocea metalică din tavanul vagonului. Clicul microfonului care se Închide. Priviri speriate. Metroul nu oprește, Într-adevăr, dar Încetinește suficient pentru a zări pe peron cel puțin o duzină de indivizi Îmbrăcați În uniforme de camuflaj, cu șepci și bocanci Înalți, legănînd alene bastoane albe. Au aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bancnote plus două pulovere. Toate astea i-au fost oferite ca să strige „Jos Iliescu”. Pe urmă nu mai știe ce să spună. Tace. Mărturisește ca nuca-n perete că are patru copii. Tace din nou. Din reporter se vede doar microfonul. Și jumătate din antebraț. Imaginea rămîne nemișcată mai multe secunde. Apoi obiectivul se apropie, ca hipnotizat. Prim-plan cu hîrtiile de-o sută răsfirate de mîna reporterului În poala cretinoidului. Și, imediat, imagini de la demonstrația din fața televiziunii. Acum, pe Onești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după Crăciunul de anul trecut, cu caltaboși și gloanțe, primii care s-au dezmeticit au fost carieriștii, derbedeii, criminalii. Au ajuns avangarda societății. Undeva În urma lor, Roland sună din corn. PÎnă i-or lua cornul. Sau i-or pune un microfon În muștiuc. Antiacvatic, incasabil, cu bruiaj sincron, model japonez. Că tot seamănă puțin cu Hiroshima, Bucureștiul acestor zile. Succesiunea evenimentelor: ocuparea, pe 13 iunie, de către forțele de ordine a „zonei libere de neocomunism” a fost semnalul pentru Începerea filmului. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o Dalai Lama pe patru canale de televiziune explicînd poporului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îl mîngîie pe Ciuceanu, da, domnule Ciuceanu, ce mult ați suferit, știu, e plin de compasiune și Înțelegere universală, un adevărat profet continuu, dar suferința a trecut, dragă domnule Radu, să ne gîndim la viitorul țării, care se scoală odată cu microfonul, uimit, iar domnul Radu mai bine-ar face cu totul altceva la ora douăsprezece noaptea, de pildă, așa cum am sugerat, să-l provoace la duel mîine dimineață În spatele Mitropoliei, are și martori, patriarhul și alți preafericiți care și ei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prin simplul fapt că ni se arată, se așteaptă sociologic să cădem În transă, neavînd, filmul ca și analistul, nici măcar o replică, nici o singură scenă de efect - cum era-n parfumul femeii dansînd tangou, analiștii nu dansează, lor le place microfonul -, ci doar o biată secvență c-un cinel zburînd printr-un aer albastru, ca o pălărie pop. Altfel, nimic, nu există cel mai subțire fir de fum din zbuciumul, angoasele, tristețea bebop mai adîncă pe alocuri decît bluesul, chinul, disperarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că se trece-n revistă „talentul organizatoric de excepție al tinerei femei”, asupra căreia deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
l-au auzit pe individul acela mai slab ca niciodată care-a mărturisit c-a fost „păzit de securiști În pijamale”. Distracție desăvîrșită. Au urmat reacțiile presei impetuoase precum micțiunea. Mai Întîi, la Uni Fan, unde s-au năpustit asupra microfonului cîțiva oameni subtili ca ciocîrliile, dintre care unul era și medic. A punctat decisiv, pomenind științific de Bunavestire. În scurt timp a apărut România liberă indignată. Că s-ar fi violat secretul medical al oligofrenului. Că vai ce groaznic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are orgasm. În schimb, au venit minerii, iară. Superstarul Hamza, care la prima sa apariție pe micul ecran Îl ancheta mîndru pe Mircea Dinescu, a reușit acum să-i dea un interviu lui Miron Cosma. Hamza Își pierduse aplombul, semeția, microfonul, devenise negricios. Cornelius Roșiianu a irumpt și el, În haine de incendiu. Așa face În momentele delicat incendiare, pentru a lăsa impresia că tocmai atunci a sosit. Era febril și Îmbrăcat Într-o elegantă sacoșă galbenă. Ceva mai tîrziu, inegalabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt aproape imbecile. În chip neașteptat, nota maximă a luat-o femeia reporter, cu Întrebări de genul: care-i cea mai mare iubire pe care-o iubești? cum sînt toamna frunzele-n parc? de ce Îți plac prietenele mai mici? Un microfon, o frunză, o durere. Dar toate trec, pentru că sînt lunare. Cum a trecut și vizita la Paris a lui Iliescu care-a venit de-acolo cu Legiunea de Onoare pe haină. Nu mai avea Mitterrand decît una singură. Și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creeze. Dar a fost greu: „Sugerăm să se cerceteze datele statistice În legătură cu morbiditatea și mortalitatea În rîndul cadrelor de securitate”. Deveneau morbizi, făceau otite, săracii, de la căști, bășici În palmă. De unde și mortalitatea. Mai aveau doar un pas și puneau microfoane pînă și-n coșciuge. În 14 ianuarie, Dana Popescu și-a surprins invitații din „Studioul economic TV” cu deliranta Întrebare: „În costurile de producție intră și costul cărnii?” S-a auzit atunci un nu timid, de specialist. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Frumușanu. În cîteva cotidiene a apărut o notă potrivit căreia În omor a fost implicată Unitatea Specială de Pază și Protocol. E firesc, deoarece așa e protocolul la români. Mortal. Seara, a apărut Hamza, după o absență sfîșietoare. Avea un microfon de toată frumusețea. Cu el a luat un interviu unui ofițer din sus pomenita unitate specială. Ofițerul a declarat că nu-i nimic adevărat din ce scriu ziarele, numai minciuni, Hamza dădea din cap, așa este. Ce ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu ideea că tragicul președinte era supărat pe Ceaușescu de foarte multe anotimpuri. De unde i-a și ieșit porecla de disident tehnic. Douăzeci de ani de marginalizare sînt greu de suportat. Odată lămurite aceste avataruri, vietatea prezidențială a glăsuit În microfon că nu se simte vinovat de nimic, nici de decembrie, c-abia sosise, era iarnă, haos, și el doar În pulover, nici de mineriade, deoarece așa este dînsul, bun. Și dacă părinții soldaților Împușcați la Otopeni Îl Întreabă În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o ladă cu whisky, n-am Înțeles pentru ce, dar m-am bucurat. Eleganța exprimării domnului ȚÎnțăreanu mi-a umplut ochii de lacrimi, cuvîntul pîrț dovedind Încă o dată că are o subtilă, metaforică prezență, mai ales dacă-i folosit la microfon, prin el, radiovorbitorul demonstrînd că a intrat Într-o rarefiată zonă a spiritualității, acolo unde nu au acces decît marile spirite, extrem de puțini putînd avea pretenția de-a accede În acel loc, cu toate că mulți dintre noi stau pe WC. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ești o țărancă. Intrară braț la braț. Karen pătrunse În sală cu ochii sclipitori. Jack evaluă din priviri cea mai tare petrecer de Încheiere a filmărilor de pînă atunci. Spade Cooley și băieții lui erau pe estrada orchestrei - Spade la microfon, cu Burt Arthur Perkins, basistul lui, zis „Dublu“, poreclit așa pentru locul dublu pe care ar fi trebuit să-l ocupe În rîndul infractorilor: acte sexuale nefirești cu cîinii. Spade fuma opiu. „Dublu“ se droga cu heroină, o chestie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șeful poliției citase „Este o nenorocire“, lui Bud i-a răsărit din cap un balon, ca În caricaturi: „Ed Exley e ciripitorul“. Degetul mijlociu În semn de salut n-a fost decît cireașa de pe tort. Ed bătu cu degetul În microfon, făcînd să se audă paraziți electrostatici. În Încăpere era zăpușeală, dar În nici un caz ca În magazia de la arestul central. Se gîndi la cele Întîmplate În ultimele două săptămîni. Jucase tare cu Parker, prezentîndu-i toate cele trei versiuni și acceptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să preiau conducerea aici. CAPITOLUL 17 Primul apel general pe tot deaprtamentul din istoria poliției. Toți detectivii din centrul orașului erau gata de acțiune. Camera de informare a șefului era plină pînă la refuz. Thad Green, Dudley Smith lîngă un microfon cu picior și oamenii cu fața la ei, nerăbdători să plece. Bud Îl căută din ochi pe Ed Exley - o șansă de a-i vedea rănile. Nici urmă de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ei, nerăbdători să plece. Bud Îl căută din ochi pe Ed Exley - o șansă de a-i vedea rănile. Nici urmă de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite Owl. Smith puse mîna pe microfon. — Băieți, știți cu toții de ce ne aflăm aici. Fără nici o exagerare, putem spune că „Masacrul de la Nite Owl“ este o crimă monstruoasă, care cere o rezolvare rapidă și dură. Presa și publicul exact asta ne vor cere și, Întrucît avem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu am găsit nici una, iar Ray Pinker de la Investigații Speciale spune că analizele de laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
iar șeful Parker ar vrea să vă zică și el vreo două vorbe. Dar mai Întîi aveți Întrebări? Un om strigă: — Domnule, cine conduce interogatoriile? Green răspunse: — Sergentul Exley de la secția Hollywood. Huiduieli, fluierături. Parker ieși În față și luă microfonul. — Destul, domnilor! Ieșiți și puneți mîna pe ei! Folosiți toată forța de care e nevoie. Bud zîmbi. Mesajul real suna așa: omorîți-i pe loc pe negroteii ăia. CAPITOLUL 18 Lista lui Jack: George NMI Yelburton, bărbat de culoare, South Beach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
maximum. S-a făcut, zise Green. Ed se uită la Tyrone Jones - piele Închisă la culoare, flască și ciupită de vărsat. Bocea cu mîinile prinse În cătușe, țintuit de podea. Cineva fluieră pe hol. Dudley Smith luă cuvîntul la un microfon, cu mișcări lente din buze. Ed stătea cu privirea ațintită asupra lui Jones. Puștiul se răsuci, oftă din rărunchi și se ghemui, ca Într-un film pe care-l văzuse la Academie, cu un scaun electric defect, pe care condamnatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și umbrele abandonate. Goana după scaune. Parker și Exley rămaseră lîngă pupitru. Bud se tolăni pe un scaun din spate. Reporteri, blocnotesuri. În primul rînd de scaune: Loew, văduva lui Millard, Preston Exley - știri fulminante de la Dream-a-Dreamland. Parker rosti la microfon: — Un prilej trist, prilejul oferit de doliu. Jelim un om bun, un om inimos, un polițist dedicat meseriei. Cu părere de rău, azi asistăm la trecerea lui În neființă. Dispariția căpitanului Russell A. Millard este o pierdere pentru domna Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]