17,823 matches
-
Ceaușescu și academician doctor inginer "Honoris Causa" Elena Ceaușescu au fost executați de Crăciun. Acel Crăciun al lui Moș Gerilă de altă dată. Văzându-i căzuți și adormiți pentru vecie, plecați în lunga călătorie spre Judecata Domnului, Luana simți atâta milă, cât era în stare să dea sufletul ei de om simplu pentru niște ticăloși. La facultate, nimeni nu mai era ce fusese cu foarte puțin timp în urmă. Din toată gloata de comuniști, acum nici unul nu auzise, nu văzuse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și traiul lor fericit împreună. Au ieșit la o pizza și bărbatul făcu tot posibilul pentru a-i descreți fruntea. Spre seară, primi felicitările Sandei prin telefon și Luana reuși să-i lase impresia că totul e în regulă. Prin mila lui Dumnezeu, spre marea satisfacție a doamnei Escu, englezoaica realiză că e trasă pe sfoară și își retrase banii. S.C. "BOBO" S.R.L. dădu faliment. Dar Ștefan o întâlnise, deja, pe Crina Țâru. Crina avea un depozit pe Sărărie, locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întoarcă la liniștea înșelătoare de altă dată. Zbuciumul acestei perioade avu câteva părți bune. Achitară garsoniera în totalitate, își cumpărară mașină și Luana căpătă o doză de încredere în ea care-o făcu să nu-și mai plângă de milă ci să aștepte cu răbdare oferta potrivită. Reveni la cărțile citite pe jumătate, la plimbările singuratice, renunțând să mai dea vina pe bărbatul ei pentru toate neîmplinirile. Descoperi, cu o oarecare strângere de inimă, că n-o mai afecta lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
țină promisiunea. Luana, neagră de supărare în rochița de dantelă la fel de întunecată, privea dansul perechilor mișcându-și în ritmul muzicii picioarele pe sub masă. Sanda scuza, în fel și chip, absența lui Ștefan, accentuând indispoziția fiică-si. Renar o privea cu milă din umbra partenerei sale. Dan, nebun de fericire, nu-și slăbea mireasa din ochi, încercând să pună în practică lecțiile de dans pe care Luana i le oferise cu mult timp în urmă. Mătușa Vanda, grijulie față de suferința nepoatei abandonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să se așeze pe pat, dădu apoi fuga în baie să-i aducă un pahar cu apă. Nu vreau apă. Vreau ceva tare, să mă îmbăt și să uit de voi, toți bărbații, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să izbucnească în plâns. Mă bate gândul să renunț la afaceri, să-mi deschid un cabinet particular. Luana era convinsă că o să-i meargă bine. Peste noapte, mai mult de jumătate din populația feminină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plec, considerând că nu s-a întâmplat nimic. Vanda fu cât pe ce să leșine. E strigător la cer! E la fel de obraznică și nerușinată ca în copilărie. Ne sfidează ca atunci când încercam să-i oferim o educație sănătoasă, cuprinși de milă că e orfană de tată. V-am spus că ne va face probleme, că e o neserioasă. De aceea a lăsat-o și bărbatul. Luana se înnegri. Simți că o îneacă lacrimile dar nu voi să le dea satisfacția s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
corect, cinstit și fără pată. Nu putea concepe gândul că acum apărea mânjit, dintr-o dată, de prezența unei femei divorțate lângă el. Fără să-și dea seama cât de mult o răneau vorbele lui, Radu continua să-și plângă de milă, cuprins de zbuciumul teribilei frământări interioare. Scoasă din sărite, ea îi arătă ușa: Dragul meu, nu e timpul pierdut. Fugi cât mai repede, până nu mă răzgândesc. Noia se ridică și ieși, după cinci minute veni înapoi. Nu pot, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu hatârul, lipsită de puterea de-a mai interpreta gestul lui infantil. La un moment dat, Luana începu să vomite tot ce înghițea, să aibă amețeli și o stare generală din ce în ce mai proastă. Noia se trezi total neputincios. I se făcu milă de ea, se simți vinovat pentru tot răul pe care i-l făcuse și-o sfătui să-și ia concediu, să plece la Sanda și să se detașeze de toate bucurându-se de prezența Anielei. Acolo avea posibilitatea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din colegi să-i fi făcut o glumă proastă, jucându-se cu inima ei. Aceștia se îndoiră că e careva capabil de un așa gest. Intrat în panică, Noia înnebunise complet. Fără să țină cont de ea, își plângea de milă și blestema ceasul în care venise în fabrică. Dacă se știa incapabilă să facă o astfel de muncă, de ce nu stătea acasă, să-și crească fetița, ca o mamă iubitoare și responsabilă? Dezorientată, bolnavă, ajunsă la capătul puterilor, în lipsa oricărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară la ea din ce în ce mai uluite. Luana, nu înțelegem nimic din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
catafalc. Îl trecură fiorii. Vorbiți tare. Trebuie să ne audă, să se trezească. De data asta n-am să mai fac ce vrea ea. Nu accept să se mai joace cu mine. Sanda simți pentru el o adâncă compasiune, atâta milă cât și pentru trupul subțire născut din ființa ei care zăcea inert, aruncându-i într-o neagră disperare. Îl privi cu ochi pierduți și el, impresionat de durerea acestei mame nefericite, îi promise cu o fermitate care, în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
statutului său de bărbat. O luptă corp la corp o considera mai potrivită pentru doi masculi care vânau aceeași femelă. Spuse scurt, tăios: Ridică-te și ieși. Acela e locul meu. Ștefan Escu aruncă spre nefericit o privire plină de milă. Vinovat de suferința și rătăcirea Luanei, el avea tupeul, curajul prostesc, să se apropie de ea, să și-o revendice, ca pe un bun personal, cu egoismul și lipsa de inspirație de care dăduse dovadă în scurta lor conviețuire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aștepta cu toată puterea și răbdarea sufletului său chinuit dar nu voia să profite de nesiguranța și dezorientarea în care se afla. Fetița palidă, încercănată, invizibilă în perna mare care-i susținea capul cât un pumn, nu-i inspira decât milă. O voia înapoi femeie, plină de zvâcnirea amețitoare și pasiunea unică, mamă responsabilă pentru Aniela și viitorul lor copil, soție și prietenă devotată. Tânjea după o viață nouă pe care n-o vedea împlinită decât alături de ea. Păcatul, plecarea precipitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fugă dar n-o făcea. Se ascundea la pieptul lui Victor liniștită, fericită că nu avea curajul să-și complice viața. La adăpostul acestei siguranțe, nici nu va greși vreodată. Va continua să-și ducă crucea, să-și plângă de milă și atât. Pentru Luana nu era la fel de simplu. Se născuse cu o fire aprigă, pătimașă, al cărei tribut trebuia să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și ea, capabilă de aceleași trăiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
noi două, mami. Stefan n-are decât ță rețeme gardul lângă tăticul meu. Radu propuse, timid, s-o lase pe fetiță să meargă cu el la o pizza și promise că o va aduce acasă devreme. Luanei i se făcu milă de copilul pe care-l obliga la o viață fără tată. Știind cât de mult suferise din pricina lipsei unui părinte, ea îngădui dând din cap. Își imagina reacția Sandei când îl va vedea cu Aniela la ușă dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu mult mai probabilă, deși mai aventuroasă, e și ideea că nava unei expediții portugheze de recunoaștere de pe la Începutul veacului al șaisprezecelea ar fi naufragiat pe coasta stâncoasă a insulei, asemenea atâtor altora În secolele următoare. Izolați la sute de mile de căile navale dintre Malacca și China, i-au spus Insula pierdută, Nusa Perdo, numele pe care Îl are și azi. Asta ar explica de ce În oraș sunt trei negustori care se numesc Texeira, De Souza și Menezes, deși arată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bravii noștri soldați indonezieni au Început să lovească Însăși inima Malaeziei, de care sunt atât de mândri imperia liștii britanici. Iată o dovadă de Trăire Primejdioasă. Forțele noastre se află În acest moment la mai puțin de o sută de mile de Kuala Lumpur, unde lacheii imperialismului Își caută scăparea În ascunzișuri. Ei și-au Închipuit că ne-ar fi frică. Ei și-au Închipuit că n-o să Îndrăznim. Ei și-au Închipuit că puterea Americii are să-i salveze, dar nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
patului. Tabloul Înfățișa doi lei și un tigru care atacă un armăsar murg ca brat, cu ochii căscați de teroare. Călărețul, un alb, părea minuscul și neajutorat, Însă ciudat de calm, ca și cum și ar accepta soarta. Ei i se făcuse milă de bietul călăreț, care nu arăta la fel de nesuferit precum cei din primul tablou, prin urmare n-ar fi meritat să fie sfâșiat. — Se numește Lei și tigru atacă un călăreț și datează de pe când Raden Saleh trăia la Paris, nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de muncă, decât compasiunea inginerului căruia trebuia să-i fie și recunoscător până la urmă că se interesa de soarta lui. Nu era deloc maleabil, mândria la el căpătase proporții absurde. Inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
săltând din cap de parcă scăpase de povară. Unde e Fana? Femeia o privi cu ochii ei mărunți, foarte umezi, strânși între pleoape și cum ședea acolo, întârziind să răspundă, măruntă, aparent insignifiantă, ca un câine bătut ce imploră din priviri mila, Carmina se strânse de încordare și liniștea din casă, praful ce îneca încăperea și ochii Sidoniei atât de umezi încât cu greu reușeai să le deslușești culoarea, toate aceste amănunte o făcură pe Carmina să presupună un deznodământ neplăcut. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rău n-ar fi posibil să se întâmple, un univers aparte, creat automat, o transă ce făcea să se oprească în loc timpul. O, Dumnezeule, era ca un drog și ea, Carmina, mai încercase odată să i se opună, brutal, fără milă, îndepărtând-o pe Fana, focarul viciului. Trece timpul, îi spusese atunci Carmina, ne vom obișnui, să ne vedem zi de zi ca două pupeze, să vorbim despre o mulțime de lucruri și despre nimic și să nu ne alegem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
I se părea de-a dreptul caraghios, să găsească atrăgătoare liniștea care altădată ar fi trebuit s-o gonească, s-o insulte avea acum nuanțe plăcute. Cât m-am schimbat, își zise și zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe și interese cărora nu mă împotrivesc, în zadar încerc să-mi găsesc drumul, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sunt zeci de ochi care te urmăresc, de ce să le arați o imagine diformă, de ce să te cramponezi într-un sentiment iluzoriu și să devii vulnerabil pentru o femeie care, practic, nu mai are ce să-ți ofere. Îți este milă de ea? O crezi neajutorată, urmărește-o într-o zi pe stradă, mie mi s-a întâmplat fără să vreau s-o fac, ai să vezi că se întorc capetele bărbaților după ea. Las-o în pace, își găsește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ambele părți, care i s-a părut Carminei că a durat cât un veac. În cele din urmă, discuția se urni și, mult timp după aceea, Carmina avu convingerea că soții Alexe acceptaseră conversația dintr-un simplu sentiment de milă. Probabil, consternarea și deruta erau așa de evidente pe fața ei încât voiseră să încerce s-o scoată din impas, un gest creștinesc la urma urmei. Așa cum le era firea, fără nici o parte introductivă, o întrebară care era situația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]