2,151 matches
-
de elită, da, asta-i sigur. In timpul ultimelor războaie religioase din Europa, se retrăsese la țară. Scrisese pe pragul casei: "Ori de unde ați veni, intrați și fiți bine veniți". Cine, după părerea dumneavoastră, a răspuns acestei frumoase invitații? Câțiva milițieni, care au intrat ca la ei acasă și i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
loc sigur. Și, în fine, cei mai mulți sunt cei care n-au fost securiști, n-au colaborat cu Securitatea, dar au slujit și folosit regimul comunist pentru a face rău oamenilor în beneficiul propriu. Ei pot fi găsiți printre activiști, ziariști, milițieni, militari, judecători, procurori ș.a.m.d. Din punctul de vedere al CNSAS, ei sunt curați lacrimă și pot să-și ocupe funcțiile în continuare, ceea ce mulți și fac, umflându-și gușa prin Parlament, magistratură, administrație... Securitatea a fost o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
N.S. s-au agățat ciorchine critici, poeți, prozatori care vedeau că el are o relație privilegiată cu stăpânirea comunisto-securistă. Cel mai adesea am dat peste versurile lui Stănescu recitate din memorie de culturnici și maiori de cenaclu. Tot felul de milițieni și cadriști se mândreau cu dedicațiile maestrului. Din păcate, am întâlnit și întâlnesc și oameni serioși, cu creier și bun-simț, care se încăpățânează să-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu ce-aș putea să fac! Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un polițist corupt în haină militară se va vindeca de acest nărav în ziua cînd va îmbrăca o uniformă civilă. Mai ales că angajații acestei instituții nu sînt la prima schimbare de uniformă. Mulți dintre ei au schimbat ținuta de milițian cu cea de polițist: în noua ținută și-au ridicat vile și alte acareturi, stîrnind perplexitatea presei față de fabuloasa lor capacitate de a face economii, din salariu. * Săptămîna trecută pastorul Laszlo Tokes a acuzat conducerea UDMR afirmînd că o clică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
că-i fusese tot timpul rușine de fata de mahala cu care se vedea ca să se iubească prin locuri sordide și să se plimbe apoi, nopțile, pe aleile pustii, ocolind câte un bețiv prăbușit și dând o țigară câte unui milițian pe jumătate adormit. Intrară în sala murdară ca un urinoar, plină de semințe și hârtii de eugenii pe podelele date cu petrosin. Pe scaune, dintre care destule erau inutilizabile, stătea o mulțime de tineri, parcă toți făcuți de-o mamă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgârcind buza de sus de atâta soare, troglodiții ce ieșeau din grota sumbră a cinematografelor se răspândeau pe trotuare sau o luau de-a dreptul peste bulevardul mai curând pustiu, pe unde rar trecea cîte-o Volga sau cîte-un tramvai huruitor. Milițienii, care încă nu trecuseră la ținuta de timp frumos, se agitau fără eficacitate, încotoșmănați în mantale și cu căciuli rusești pe cap, ciondănin-du-se cu vreun țigan cu căruța, al cărui cal se bălegase în miezul Capitalei. Unde erau troienele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin ceața lui solemnă deslușeam imagini ale teroarei: deodată, peste formele familiare pe care le așteptam - ușile apartamentelor de la cinci, cu fiecare detaliu cunoscut, cu plăcuța albastră de pe ușa domnului Mînu, cu vizorul de alamă în formă de pâlnie al milițianului, cu preșul cafeniu al mamei lui Sandei, se suprapuneau monstruoase, amenințătoare desene mentale: alte uși, alte zugrăveli, altă vopsea pe marginile panoului electric, altă configurație a mozaicului de pe jos. Era un palier identic cu al nostru și totuși complet diferit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în balcoane poporul de bărbați doar în cămăși și femei în sutiene, fumând, vorbind încetișor și ascultând greierii. Am coborât alei pustii, cu cizmării și ceasornicării cu obloanele trase, m-am scurs pe lângă ciclopicul șantier al Casei Poporului, evitând patrulele milițienilor ce discutau despre fotbal, și-am ieșit într-un târziu în bulevardul cu cinematografe, scufundat deja-n întuneric. Becuri galbene, aprinse din trei în trei, transformau clădirile în cristale palide, fără urmă de realitate. Arborii-și întindeau umbra crengilor pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răsfățat oriunde locuisem, trecut din brațe-n brațe, îndopat cu bomboane, biscuiți și rahat, furate de Victorița de la creșa unde lucra, iar copiii făcuseră întotdeauna roată în jurul meu, la vilă și la bloc, ca să le spun poezii, pe "Unchiul Stiopa Milițianul" și pe "Olenka s-a făcut mare", admirîndu-mă cât de curat eram și cum îmi sticleau codițele aurii... Nu cunoșteam ostilitatea, și nici măcar când tata mă apuca pe neașteptate, mă imobiliza și mă ținea de nas, iar mama îmi vîra-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care după operație deveniseră identici cu eroul național, fuseseră declarați morți în urma unor accidente și li se organizaseră înmormîntări. Extravaganța și misterul de roman-foileton ale acestor misiuni, puterea absolută pe care o dobândeau asupra celor care executau concret ororile: doctori, milițieni, muncitori și preoți, ca și faptul că erau tot mai onorați de aparatul de partid și de stat (la ședințele lor de partid asistau din când în când chiar membri din Biroul Politic Executiv) provocară modificări profunde în psihologia ofițerilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce duceau spre Calea Victoriei, până la Palatul Telefoanelor și-apoi mai jos, spre Athenee Palace, prin bezna adâncă a Pieței Palatului. Spoturi de lumină galben-murdară, minuscule ca flacăra de lumânare, măreau halucinant bezna din jur. Fețele trecătorilor nu se vedeau aici. Milițienii vegheau în preajma Comitetului Central, vorbind în stațiile lor de recepție. Abia de-aici în jos, până la Piața Victoriei, începeai să-i vezi, toți îi vedeau, erau atât de vizibili de parcă toată lumina care lipsea în oraș s-ar fi aruncat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mult, pentru ei mutatul - Dumnezeu știe unde - era prilej de joacă și îmbrînceală, fetele săreau coarda în praful până la glezne iar băieții, lăsați pe vine, priveau sula neagră a cîte-unui cal, întinsă până aproape să atingă pământul. Mai mulți milițieni priveau toată agitația cu mâinile la spate, cu fețe inexpresive de contabili. În câteva ore, convoiul de camioane, Trabanturi, căruțe și inși cu boccele în spate s-a urnit din loc, avansând, prin vârtejuri de praf, către nicăieri. Cîte-un scaun
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fetele de pe rândul lor, unde stăteau separat, "fetele cu fetele și băieții cu băieții". Din frizerie rămăsese acum în picioare doar un zid zugrăvit bătrânește, cu două chiuvete fixate pe el, dar nea Gică tot mai stătea țeapăn, ca un milițian la intersecție, cu pieptănul lui ruginit în mână, decolorat și pleznit peste tot de la ploile și zăpezile și arșițele ce se abătuseră asupra lui.1 Pe celălalt colț al Tunarilor rezistaseră magazinul de cafea și delicatese, ca și biblioteca "B.P.
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de necrezut și ne arătam unul altuia fiecare floare sau pasăre din model, pe care le legam de venirea lui tăticu, știi, când ți-a adus creioanele colorate, de ziua când ai terminat de-nvățat pe de rost "Unchiul Stiopa Milițianul", de ziua când n-ai vrut să iei doctoria și tata te-a prins și te-a ținut de nas, iar eu ți-am turnat lingura pe gât... Ne tăvăleam și ne ciufuleam ore-n șir pe covor, apoi îl
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cazul, azi ușile se deschiseră în dreptul etajului lor, atât de familiar încît nu era, în definitiv, decât prima cameră a apartamentului lor, împărțită, e drept, cu alte trei familii. Chiar lângă ei locuia fotograful, la cealaltă ușă stătea Sandu, băiatul milițianului, iar la ultima - cineva, niște oameni fără copii. Dar chiar în dreptul liftului, pe peretele opus, între ușa fotografului și a lui Sandu era un fel de ferestruică având geamul vopsit în alb, iar alături un panou electric încuiat, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aia monotonă, dar tot nu pleca de la geam. Aștepta el ce aștepta. Pentru că deodată, la început abia simțit, pervazul și geamurile începeau să tremure și un vuiet surd umplea șoseaua. Zgomotul se apropia din ce în ce mai mult. "Vin tancurile!" striga bucuros copilul. Milițienii începuseră să se-agite, împingeau mulțimea spre trotuare, zgomotul creștea până la un urlet greu, continuu, și deodată se arăta coloana militară, mai întîi GAZ-uri vopsite-n kaki, apoi amfibii, apoi tunuri de toate felurile trase de camioane, rachete lungi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu vorbești "ce nu trebuie". "Noi sîntem oameni mici, Mircișor", începuse de la o vreme să-i spună mama, cu oarece fereală. Dacă auzi vreun copil că zice că nu trăim bine, că nu știu ce, tu să pleci de acolo. Vezi câți milițieni sânt în blocu-ăsta, și dacă te-au luat, ăla ești! Nu te mai scoate nimeni de la ei de-acolo." Așa aflase copilul că erau și altfel de bancuri decât cele cu porcării, și că nu trebuia nici să spui, nici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în gol. Bătuse un cui într-o pisică adormită. Se lua de fete, le spunea la ureche lucruri care le făceau să se-nro-șească și să fugă țipând. Mama lui era curvă, copiii o văzuseră umblând prin casă în pielea goală. Milițianul de la Scara Trei, tatăl lui Luci, spusese o dată că "se-ntîmplă lucruri suspecte" acasă la Dan Nebunul. Și cum putea să uite Mircișor seara când băiatul grăsun, cu privirea capie și obraznică, îi dusese în scara lui și acolo, între două
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Românești, care se retrăgeau din Uniunea Sovietică pe linia Lipcani - Botoșani - Sirețel - Pașcani. În acea zi, târgul era plin de soldați, iar în ziua următoare podul de fier avea să fie aruncat în aer. Ultimul comandant de jandarmi și primul milițian avea să fie Aurel Botez, a cărui soție a fost moașă comunală. Fiica lor, Lenișor, avea să fie funcționară la primărie, până la ieșirea la pensie, după care s-a retras la Fălticeni, la una dintre fiice. Primăria construită în 1929
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ei nu i se puteau întâmpla decât... — Domina! Ridică-te, domina! Simți o mână întinzându-se prin întuneric către ea, ca să o ajute să se ridice. O apucă și se ridică prompt, dar cu totul confuză. Omul era unul dintre milițienii lui Cilonus. Era de statură medie, dar bine legat, pe la douăzeci și trei-douăzeci și patru de ani, cu chipul puternic, de țăran. într-o clipă, apucând-o cu forță de braț, o examină cu o privire rapidă, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu daga în mână, alerga spre edificiu, împingându-și prizonierul și din când în când se întorcea să privească în urmă, în mod evident fiindcă era urmărit îndeaproape. Cu sabia scoasă din teacă, Cilonus îl chemă la sine pe celălalt milițian și se repeziră în întâmpinarea celor doi. Imediat ce ajunse în fața barbarului, încercă să-și înfigă în el daga. Soldatul, însă, îl împinse brusc pe prizonier, astfel că lovitura, în loc să ajungă în pântece, îi atinse doar coasta; el tresări, îndoindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Imediat, Cilonus o obligă pe domina să facă la fel și intră, la rândul său, chiar în clipa când câțiva barbari se năpusteau în curte. Cilonus împreună cu celălalt soldat se răsuciră și o luară înapoi, dar nu alergară prea mult. Milițianul, lovit de o săgeată în ceafă, se prăbuși la pământ. Pe Cilonus îl ajunse o javelină în spinare. Făcu câțiva pași împleticiți, apoi căzu în genunchi chiar în fața porții. Imaginea iubitului său în praful drumului, cu mâna întinsă spre redută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărora santinelele hune se mișcau repede, cercetând stufărișul. Comandantul gărzii ordonă alor săi să coboare din nou liftul, însă operația după destul de mult, căci cușca putea să ducă doar o singură persoană odată. Pe când Vitalius urca, Sebastianus îi cercetă pe milițieni: fețe oneste de artizani, lucrători manuali și negustori, războinici nepotriviți cu rolul lor, improvizați, cei mai mulți înarmați cu țepușe, ciomege și cuțite de bucătărie; pe fețele tuturor recunoscu semnele foamei și ale fricii. Rutilius nu putu să se abțină mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Catedralei, traversară un mic spațiu liber ce o despărțea de un edificiu impunător, construit cu siguranță în perioada primului Imperiu, a cărui intrare principală, cu o poartă mare și arcadă, dădea în piață. Rutilius însă trecu pe lângă un grup de milițieni ce jucau zaruri pe treptele curții edificiului și se îndreptă hotărât către intrarea secundară: o ușă păzită de doi voluntari pe jumătate adormiți, care mai degrabă se sprijineau în sulițele lor decât să le țină bine în mână. Rutilius salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oră atât de ciudată, Rutilius îi vorbi hotărât, anunțându-l că în cetate ajunsese un mesager al lui Magister militum, care cerea o întrevedere urgentă cu episcopul. Dincolo de atriense, apăruseră, între timp, de pe un coridor, o femeie bătrână și câțiva milițieni: unii dintre ei erau tineri, aproape imberbi, alții mult mai înaintați în vârstă. Manifestau o neîncredere fățișă - de fapt, păreau mai degrabă iritați decât curioși de noii veniți, la fel ca și atriense, care, sub privirea nerăbdătoare a lui Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]