2,177 matches
-
au devenit toți umilitor de amabili. Vrei o ceașcă cu ceai? întrebă Trix stânjenită. —Trix, mă sperii, replică Ashling, prea obosită pentru a privi lucrurile de pe biroul ei. Când a ridicat capul pentru o clipă, a văzut-o pe Trix mimând către domnișoara Morley un Nu vrea ceai! Jack a dat buzna în birou, cu un teanc de documente sub braț, dar, când a văzut-o pe Ashling la birou, a încetinit ritmul și s-a luminat la față. —Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se pune la adăpost (I 56). Mai târziu, participanții la asediul cetății Ardea îl îndeamnă pe Sextus, tovarășul lor de arme și de ospăț, să le explice ce s-a întâmplat odinioară la Gabii (De ani
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-se și căscând. Nu-i mare lucru să țină o lună întreagă seceta asta!... Plecăm sau nu, Ptițân? Ippolit asculta cu o uimire care-l lăsase încremenit; subit, se făcu groaznic de palid la față și începu să tremure tot. — Mimați foarte neîndemânatic indiferența, ca să mă jigniți, i se adresă el lui Ganea, privindu-l în ochi. Sunteți un ticălos! — Naiba știe ce mai e și asta! zbieră Ferdâșcenko. A cam sărit peste cal! E fenomenal de slăbit! — E, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
călâii instalați confortabil În cele mai Înalte scaune ale puterii. L-am vizitat la Iași pe Alexandru Tăcu, omul care a Îndrăznit să-și asume, În epoca, responsabilitatea noastră, a tuturor, aceea de a contesta un regim, ale cărui clone mimează, astăzi, democrația, după ce au făcut carieră luptând tocmai Împotriva ei... Alexandru Tăcu trăiește, alături de soția și fiica sa, Într-o ghereta de câțiva metri patrati, cu gratii la geam... Destinul său este emblematic pentru destinul tuturor victimelor regimului comunist. Trăiește
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
după ce ,,0544” m-a ,,preluat”, pentru a fi ,,lucrat”. Asta apare explicit În documentele pe care le-am pus la dispoziția ,,României libere”. Am facut, În 1992, o cerere pentru elucidarea condițiilor În care a murit Malin. Procurorii respectivi au mimat interesul să rezolve cazul, dar nici până În ziua de astăzi nu am primit vreun răspuns. S-a oferit cineva să vă ajute după 1990? Nu numai că nu s-a oferit nimeni să mă ajute, ci mi-au creat probleme
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
meu? se încruntă Augustus. Care? Claudius? — Da, și în același timp i-a pus-o la dispoziție și lui Seneca. Iar retorul s-a pus să organizeze acolo ședine de recitări... — Aha, poezie și proză cu acompaniament de dans și mimă, se înmoaie romantic principele. Fața i se crispează instantaneu. Așa s-au împrietenit Scribonia și Pollio. Pentru că Asinius e cel care a inaugurat moda asta a recitărilor în case particulare și în odeoane. I-a dat dreptate de la bun început
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea. — ...Ca să-mi agravez vina... Surâde nepăsător în fața unei adunări brusc înveselite: — Vreau să le spun următoarele... A reușit imposibilul! Toată lumea e ochi și urechi. Fac câteodată versuri mai puțin serioase, recunosc, așa cum îmi plac și comediile, și spectacolele de mimă... Unul după altul spectatorii încep să bată din palme. Ropote de aplauze. Vipsania surâde la rândul ei, ușurată. Comedia lui Ver gilius Romanus, care va fi citită mai târziu, s-ar putea să nu se bucure de o primire atât
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
roi de albine care ar fi căutat o floare Încă necunoscută. Eu nu căutam nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens a lui Michael Maier, unde coralul e piatra filosofală. De Caus știa că prin forma grădinilor se pot influența aștrii, pentru că există caracteristici care, prin configurația lor, mimează armonia universului...”. „Extraordinar”, zise Garamond. „Dar cum poate o grădină să influențeze aștrii?” „Sunt semne care Înclină unele către altele, care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la iubire. Și nu au, nu trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a-și recruta propriii acoliți viitori și a se Întâlni cu ai săi, și a-i recunoaște? Umblă prin locurile de Întâlnire ale așa-zișilor subversivi, unde atâția și atâția, care nu vor fi niciodată astfel, din lipsă de temperament, mimează pe față presupusele comportamente ale idolilor lor. Se caută oare lumina pierdută pe la incendii sau mai degrabă prin câte-o pădurice, unde, după ce a ars totul În flăcări, flăcările pâlpâie pe sub tufișuri, putregaiuri, printre frunzele pe jumătate arse? Și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
probat rochii imense, așa că ar fi poate drăguț s-o vedem pe Ellie În ceva diferit. Doar așa, ca să facem o comparație. — Ellie? mi se adresează Linda, Încă În dubiu. Vrei s-o probezi pe asta? Sigur, zic eu și mimez un hohot de rîs cu Emma, În clipa În care e trasă perdeaua cabinei. — Măiculiță, exclamă ea privindu-mi reflecția În oglindă. — Măiculiță, se aude vocea mea ca un ecou. Mă uimește cum de nu am observat pînă acum cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
făcut luntre și punte să le arate lui Michael și Lindei că le apreciem din plin ospitalitatea. — Spune-mi despre Lisa, se interesează Linda În cele din urmă. Care-i povestea ei? — Ce vrei să știi? Ea ridică din umeri, mimînd nepăsarea. — Mă miră că cineva ca ea nu are un iubit. — O, dar are. Andy. Deși o să-i dea papucii În curînd. Dar, cînd arăți ca ea, sînt convinsă că vor mai fi destui din care să aleagă. — Arată trăsnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
altă prietenă de-a mea. Și pe urmă, seara aceea din Franța. O să-l salut cînd ieșim, dacă e tot acolo. Sau mai curînd, șoptește ea, aplecîndu-se spre mine. Vine Încoace. — Ellie? spune o voce masculină din spatele meu. Mă Întorc, mimînd surpriza. — Charlie? — Ce mai faci? Nu-mi dădeam seama dacă tu erai sau nu. — Îmi imaginez că e dificil să te pronunți cînd nu vezi decît spatele cuiva. — Dar am avut dreptate, spune el zîmbind. Deci, ce mai faci? — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Secătură! suspină Pran. — Asta mi-a fost soarta, admite cerșetorul. Și a ta este la fel, dacă-mi amintesc bine. Mi-e foame! strigă Pran. — Poate ar trebui să încerci în altă parte, îi sugerează cerșetorul, luând un aer teatral, mimând o îngrijorare aproape părintească. Pran îl privește fix. Cerșetorul îi spune foarte rar, de parcă ar recita, o adresă din bazaarul bijutierilor: — Du-te acolo, fă ce ți se va cere, și vei căpăta hrană, îl sfătuiește el, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decide Între Assault Attack și Rock Will Never Die. După ce mi-am pregătit un mic dejun copios cu prăjelnițe și am aprins focul, m-am hotărât să nu optez pentru nici una dintre ele și să-mi pun Built To Destroy. Mimez un pic că zdrăngănesc la chitară și Îmi compun În minte o listă de femei pe care aș vrea să mi le fac sclave și să le leg, iar Drummond ie pe primu loc. Îmi verific cutia poștală și găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
probabil că sunt În vreo cloacă de speluncă din Leith cu mâncare la pachet, Tennants Super, Babycham și țigări, toate din generozitatea unui anumit Confrate Clifford Blades. Arăt Înspre el, apoi Îmi Întind mâinile și mi le pun pe cap mimând două urechi de măgar. Iihaa-iihaa! Iihaa-iihaa! m-apuc să zbier ca apucatu la el. O duc pe urâtă acasă, apoi pe Bladesey, care e prea nenorocit ca să-și dea seama că tipa e excitată la greu. Sunt pe centură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să vii din nou, Îmi spune În timp ce mă Îmbrac. Cât timp mai stai pe aici? Câteva zile, Îi spun eu. E o curvă bună, zău, o adevărată profesionistă. Acum, când schimbul contractual s-a Încheiat, nu mai e nevoie să mimeze interesul. Chiar și În perioada asta a anului când oferta e mai mare decât cererea, totuși gagicuța are și ea mândria ei profesională. — Deci să mai vii! Să mai vii și altă dată aici! râde ea. — Așa o să fac, zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de la un tip din Lojă și mă duc Înspre casă. Intru și mai trag pe nas niște cocaină, apoi dau gata Înc-o sticlă de Grouse. Pun cât se poate de tare albumul Women and Children First al lui VanHalen și mimez că cânt la chitară, specializându-mă În dansul de găină al lui Jimmy Page. În pauza dintre cântece aud o bătaie puternică În ușă. Stronach și nevastă-sa sunt la ușă. El parcă joacă mâine cu Motherwell. Data fixată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
care nu prea îl cunoșteau vorbeau rar și răspicat, având pe deasupra și tendința de a explica totul în cei mai simpli termeni cu putință ( Spre disperarea lui Thom, Rhyme răspundea câteodată cu mormăieli incoerente sau, mai rău, se apuca să mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina pe musafiri să părăsească de urgență încăpereaă. - Publicul ar avea prejudecăți în privința ta, prejudecăți care ar fi numai în favoarea ta, pentru că nu ar crede că ai putea orchestra iluziile care se perindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
evenimentele în ordinea în care și le amintea. Apariția Magicianului, apoi faptul că acesta recunoscuse furtul uniformei de poliție și uciderea agentului, apoi ce îi spusese despre cadavrul lui Larry Burke. E destul de cald... Făcu apoi o observație: - Vorbea ca și cum mima desfășurarea unui spectacol de magie, iar eu eram unul din protagoniști. Îmi amintesc totuși un lucru despre el. E astmatic. Sau cel puțin respira cu greutate. Se oprea adesea pentru a trage aer în piept și vorbea șoptit. - Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l la podea. Mă ocup eu de el. Prizonierul fu culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Mahatma Gandhi, America is becoming the Whole, și rock-n-rollul de întreținere, și yoga învățată la botul calului de străvezia generație flower-power, de la șira spinării pornește totul, Eart Light, Water, Wind and Fire, și Joe Cocker ca un paralitic transpirat mimând a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from my friends, would you believe in a love of a saint? Și au venit norii, vântul, ploaia, dar bărboșii și fetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mai bine și complet scufundat în - cum să le spun? evenimente multi-media? capsule spațio-temporale terifiante? Filme „de groază“, jocuri de PC ori consolă, parcuri de distracție „tematice“, excursii organizate după un traseu și-un scenariu atent figurate, tot ce poate mima „realitatea“, dar una șocantă pe care din păcate deseori o vedem la televizor, despre care citim în presă ori în news-letters. Toate s-ar putea reuni sub titlul pus acum un sfert de veac de Florin Iaru pe coperta (celebra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
În orice caz, în trei luni totul s-a rezolvat: tânărul începuse fără îndoială să-și piardă mințile de ceva vreme. Câteodată, se oprea în mijlocul lecției și-i privea pe copii făcând zgomote de mitralieră cu buzele și limba, sau mima obuzul căzând, aruncându-se la pământ, și apoi rămânea așa, nemișcat, minute întregi. Era singur în toată povestea asta. Nebunia e un tărâm în care nu intră cine vrea. Totul se merită. Oricum, în acest tărâm el devenise stăpân, rupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
principala eram eu, trebuia să-mi joc rolul cu profesionalism până la capăt. Nu aveam însă habar de sexualitate, veneam însă dint-o familie creștină unde emoțiile de orice fel erau interzise. Mă chinuia până la agonie gândul că nu-mi voi putea mimă rolul, că mă voi devoala, din pricina sentimentelor de culpabilitate și rușine. Orice „înfruptare”din plăcerile lumești, atrăgea după sine în mintea mea bolnavă de obsesii religioase, deschiderea cerului, ploaie de foc, amenințare divină. Dar, desigur, nu s-a întâmplat nimic
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]