KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

pe atât de greu de stăpânit. Dar banii...A, am uitat să spun că În lunile care se scurg până la venirea jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște sâmburi de cireș, aranjez baloturile de materiale textile În rafturi, și...mai sunt și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
proprii și, timp de cinsprezece ani a practicat acest sport câștigând trofeu după trofeu, fiind de zece ori campion național și triumfând În multe turnee internaționale. În timpul ăsta banii se adunau, pentru că nu era dispus să-i cheltuiască pe te miri ce fleacuri. Prin anii ,89 a fost gata și casa pe care a avut orgolilul să o ridice Într-o zonă centrală a marelui oraș. Renunțase la competiții, devenise antrenor principal la un club de box, se Însurase și devenise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
tale fizice. Să nu gândești că sunt lașă, dar am trecut prin atâtea Încercări, Încât sufletul meu e o pojghiță veștedă, și nu mai Încape durere În el. Sunt o hartă a durerii În care am Înfipt stegulețe roșii. Mă mir că nu le-ai văzut până acum,,. Draga mea, ,,Văd și acum mașina cu capotă cenușie ca o spinare de cămilă, În care era Înghesuită mobila, văd ca și acum praful care se ridica pe străzi la trecerea ei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
și nu-și vor pune bețe În roate unii altora. Problema Uniunii Europene s-a șters deocamdată din gândurile lui Antoniu, a căpătat o nouă traiectorie probabil, dar asta nu Înseamnă că a fost pe de-a-ntregul uitată. Ceea ce Îl miră este că În ghetou nu a mai apărut nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță ,,fără noimă,, ,cum ar spune scriitorul Tudor Țopa, blocuri În stiluri hibride, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
te umpleai de lumină, uneori aproappe că te orbea strălucirea de pe chipul ei. În seara cu pricina, nu puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
ăn care, pe douî paturi de piatrî, se aflau ăntinși unul lăngî altul, tatâl meu și Ema. N-am vârsat nicio lacrimî, nu m-am tâvâlit de durere, nu am strigat. I-am privit mult, poate orî, poate douî, mî miram eu singur de puterea mea de-a-i privi ca pe niște actori ăntr-o piesî de teatru. Ema avea o șuvițî de sănge ănchegat, care-i ieșea din colțul stăng al gurii și coborăse pe găt. Era singurul semn a ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și mă mir și acum, gândindu-mă la el, de ce nu s-a călugărit. N-am aflat niciodată dacă era cu adevărat credincios, a ascuns lucrul ăsta cu grijă., probabil ca Între noi să nu se ivească discuții aprinse și inutile. Era un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
multă, multă durere. Nu toate cuvintele puteau să aline suferința. Cele mai multe erau născute, tot din suferință. Dar pentru asta, trebuia să aștepte, să se Îndoiască de sine, să se roage, să trădeze, să meargă un timp prin mâzgă, să se mire, să fie uluit, și iar să aștepte. Așteptarea, a fost pentru el, cel mai ușor lucru. N-a fost o așteptare grăbită, a fost una lungă și plină de Întâmplări. Și-a dorit-o, a luptat pentru ea. Încet, Încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
e vorba de un cloșard. Scrie pe procesul verbal de constatare: ,,Neidentificat,, Caietele vor fi aruncate la gunoi de măturătorii care vor curăța asfaltul, de sânge. Epilog Ă3ă Am fost copilul unei familii de intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei și nu i-a strivit pe toți sub copita lui neîndurătoare. Plăpând și bolnăvicios, Încă de la naștere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
și bine scrisă, dar nu poți fi autorul ei. De unde ai șterpelit-o? Redactora -inchizitor, Își Împinge spre rădăcina nasului ochelarii, care, i-au alunecat pe nesimțite În focul discuției. Are un zâmbet rău-prevestitor, și o privire rece. Antoniu se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un moment În care ar sfărâma toate obiectele din Încăpere, după care se liniștește brusc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

o mai văzusem pe Antonia mea cea aurie atât de zdruncinată, iar faptul în sine era îngrozitor. Am vorbit blând: — Oare am înțeles bine? Dacă vrei să-mi spui că ești puțin îndrăgostită de Palmer, să știi că nu mă mir. Și eu sunt puțin îndrăgostit de el. — Nu e cazul să glumești, Martin, spuse Antonia. Este vorba despre ceva serios, despre ceva fatal. Se întoarse spre mine, dar fără să mă privească în ochi. I-am dat la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
într-un suflet. — Vezi și tu, Martin, că nu încerc să ascund nimic. — Ba da, numai că o faci într-un mod foarte inteligent, am răspuns. Ascunzi ceva prin tot ceea ce faci. Ești prea inteligent pentru mine. Nici nu mă mir că Antonia te-a ales. Poate că și ea este prea inteligentă pentru mine, numai că nu mi-am dat seama de asta până acum. Palmer rămase cu ochii la mine un timp, senin, detașat și blând, având în priviri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
însemna, ar putea însemna! rosti ea. Acolo unde logica cedează orice ar putea însemna orice. Atâta timp cât toți sunteți atât de slabi, nimic nu poate fi clar. Acum am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și mă mir că încă nu mi-ați arătat, iar asta n-are nici o legătură cu mine, cum stau lucrurile din punctul dumneavoastră de vedere. Dacă vreți să-i lăsați să pună stăpânire pe mintea dumneavoastră și să vă dirijeze ca și cum ați fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
înțeleg, spuse Georgie. N-a fost decât o întâmplare, chiar dacă poate părea altfel. I-am spus într-o doară lui Honor Klein că vreau să-l cunosc pe fratele tău. Am și uitat de chestia asta și chiar m-am mirat când m-a sunat și mi-a propus. — Trebuia să nu te duci, am spus. Mă rog, nu contează. M-am așezat pe patul lui Georgie. Eram îngrozitor de nefericit și de încurcat. — Ba contează, Martin, spuse Georgie, tu nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să nu zâmbesc. A zâmbit și ea. Apoi, speriați parcă amândoi, am redevenit serioși. — Dar, de ce, Honor? De ce aici? Și de ce eu? am întrebat. Urmă o pauză încărcată de incertitudine. Apoi spuse: — L-ai citit pe Herodot? Întrebarea m-a mirat. — Da, de mult. Îți amintești povestea lui Gyges și Candaules? M-am gândit un pic și am răspuns: — Da, cred că da. Candaules era atât de mândru de frumusețea soției sale încât a vrut ca și prietenul său Gyges să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

periculoasă, fără ieșire chiar. Luând În considerare toate posibilitățile, faptul că am fost la Dora era cât de poate de ușor de dovedit. Dacă lucrurile s-ar fi Împuțit și poliția m-ar fi bănuit pe mine, s-ar fi mirat sigur de ce nu i-am contactat. Urmele vizitei mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de pe mânecă, „așa cum reapar păduchii În șifoniere. “ Dar, bineînțeles, un knisch putea să fie și un fel de mâncare, mi-am spus, o unealtă, o marcă de biciclete. Sau poate fi un fel anume de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi așa de knisch“, „Să te knisch“, „Te simți knisch azi?“... Când eram doar un copil, dădeam multe explicații de genul ăsta. Cumva aveam impresia că Îmi reinventam tatăl. Dar maică-mea auzise toate variantele - multe, mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să pompeze așa până se făcea albastru la față, În timp ce domnul acela pedant, cu Încheietura Încordată și index Întins, indica diferitele grupuri musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
aceea, cartea a fost surghiunită pe rafturile cele mai ascunse ale librăriilor. Poftiți, uitați-vă. Ne arătă o ilustrație. Dinamită pentru Hauptstein și pentru cei de teapa lui. Priviți aceste testicule, priviți această elevație. Și totuși mărimea falusului gigantic ne miră pe nedrept, rosti ursuz, apoi Începu să recite: Obscur et froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
atacaseră pe Dabor Își mărturisiră fapta. Lucrând pe șantierul de lângă casa lui Heino, aceștia jefuiau oamenii care treceau pe acolo și peste o duzină de locuințe din zonă. Boris turnă un pahar de vodcăa, apoi adăugă că nu l-ar mira deloc să afle că tot ei sunt responsabili pentru dezastrul din apartamentul meu. Gândindu-se că fiul proprietăresei se mutase deja, naționaliștii ăia s-o fi gândit să regleze niște conturi politice. M-am șters cu un prosop și i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile de goimi și încă vă mai mirați? Singurul loc unde ar trebui să trăiască un evreu este între evrei, mai ales, zicea el apăsat și sensul sublinierii lui nu mi-a scăpat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai mirați de chestiile astea? Trăiți înconjurați din toate părțile de goimi și încă vă mai mirați? Singurul loc unde ar trebui să trăiască un evreu este între evrei, mai ales, zicea el apăsat și sensul sublinierii lui nu mi-a scăpat întru totul, mai ales când copiii cresc laolaltă cu persoane de sex opus. Unchiului Hymie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
vârsta de doisprezece ani, cu un coeficient de inteligență de 158, o sî-u-tă cin-ci-ze-ci și op-tî, zice el asistenței radioase și înmărmurite de admirație. Simt adorația mulțimii cum suie și mă învăluie acolo, pe altar - ei bine, nu m-ar mira prea tare ca, după ce-și termină Rabbi poliloghia, oamenii să mă ridice pe umeri și să mă poarte în jurul sinagogii ca pe însăși Tora, să mă plimbe cu un aer grav de colo-colo prin templu, în timp ce membrii comunității se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o gagică deocheată? — Ai iubit? Cine, tu? Nu mai spune! Aia se cheamă dragoste de sine, ce-ai făcut tu, băiețaș! Sine scris cu majuscule! Inima ta e un frigider gol! Prin vine-ți curg cuburi de sânge înghețat! Mă mir cum de nu te faci așchii când umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]