1,938 matches
-
i-am cerut să oprească. Era deja ora patru și zece cînd autobuzul m-a lăsat Într-un loc al nimănui, la capătul străzii Balmes, la bunul plac al furtunii. În fața mea, bulevardul Tibidabo se pierdea În zare ca un miraj apos sub ceruri de plumb. Am numărat pînă la trei și am rupt-o la fugă prin ploaie. CÎteva minute mai tîrziu, ud pînă la oase și tremurînd de frig, m-am oprit la adăpostul unui portal, ca să-mi recapăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi zisese nimic despre acel ciudat tremur al mîinilor care prefăcea fiecare nasture, fiecare fermoar Într-o muncă titanică. Nu-mi zisese nimic despre acea vrajă a pielii palide și tremurătoare, de acea primă atingere a buzelor, nici de acel miraj ce părea să ardă În fiecare por al pielii. Nimeni nu-mi zisese nimic despre toate astea fiindcă știa că miracolul se petrece doar o dată și că, atunci cînd se petrecea, vorbea o limbă a secretelor care, de cum erau date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
rămăseseră resturile unui trunchi și am presupus că, atunci cînd avea să sosească Bea, temperatura din interiorul căsoaiei va fi coborît Îndeajuns pentru a-mi inspira momente de puritate și de castitate și pentru a-mi șterge din minte toate mirajele febrile pe care le ținusem În mine atîtea zile. Găsind un scop practic, mai puțin poetic decît contemplarea ruinelor timpului, am luat o lumînare și m-am pregătit să explorez vila, În căutarea unui material combustibil cu care să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Învăluia chipul. Buzele Îi străluceau stacojii, umede, sîngerînd urme pe filtrul pe care-l ținea Între arătător și inelar. Există oameni de care-ți amintești și oameni pe care Îi visezi. Pentru mine, Nuria Monfort avea consistența și credibilitatea unui miraj: nu-i pui veracitatea sub semnul Îndoielii, ci pur și simplu umbli după el pînă cînd se destramă sau te distruge. Am urmat-o pînă În Îngustul salon de penumbră unde Își avea masa de scris, cărțile și colecția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte a străzii și mă privea. Era al treilea polițist, Palacios. Un zid de trafic alunecă printre noi, iar cînd m-am uitat din nou, agentul Palacios nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o luptă pentru care el n-a avut niciodată nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii Europe, un cadavru ce abia se mai ținea, din inerție. În cîțiva ani a pierdut totul, Începînd cu reputația și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum fac copiii și bătrînii. Julián zîmbea În tăcere, amintindu-și În sinea lui. La lăsarea serii, am luat un tramvai de lîngă acvariu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și glasul ei implorîndu-l pe Dumnezeu să nu mă ia, șoptindu-mi că mă iubește și că nu mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîine, zise Fermín. — Nu cred că pot. Ne-am Îndreptat spre Barceloneta și, aproape fără să ne dăm seama, am Înaintat pe digul spargeval pînă cînd Întreg orașul, strălucind de tăcere, a rămas la picioarele noastre asemenea celui mai mare miraj al universului, Înălțîndu-se din lacul apelor din port. Ne-am așezat pe chei ca să contemplăm priveliștea. La vreo douăzeci de metri Începea o procesiune nemișcată de automobile, cu geamurile acoperite abur și foi de ziar. — Orașul ăsta e o vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că am ajuns. Prințul nu se mai împotrivea ideii acestei vizite și îl urma pe general, nedorind să-l supere și sperând din tot sufletul că generalul Sokolovici și întreaga lui familie se vor volatiliza puțin câte puțin, ca un miraj, dovedindu-se inexistenți, astfel că ei doi vor coborî în tihnă scara pe care urcau acum. Însă începu să se îngrozească și să-și piardă această speranță: generalul îl conducea pe scară ca un om care într-adevăr are aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
n-ai auzit, el n-a auzit, celălalt n-a auzit nici el nimic, atunci te întreb: cine a auzit, la urma urmelor? Cum crezi tu că s-ar explica asta dacă nu prin faptul că afacerea este pe jumătate miraj, că nu există, cum ar fi, bunăoară, lumina lunii... sau alte fantasme? — Ea e nebună, bâigui prințul, amintindu-și deodată, cu durere, întâmplarea de mai înainte. — Ăsta-i cuvântul, dacă la ea te referi... Și mie îmi trecea prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmpla la Pavlovsk. La întrebarea prințului privitoare la ora vizitei lui Rogojin, căpităneasa îi indicase aproape același ceas, când Nastasiei Filippovna i se năzărise că l-ar fi zărit la ea în grădină. Lucrurile se explicau printr-un simplu miraj; Nastasia Filippovna venise apoi personal la căpităneasă să se informeze în amănunțime și se calmase cu desăvârșire. În ajunul nunții, prințul o lăsă pe Nastasia Filippovna cuprinsă de o mare însuflețire: de la modista din Petersburg sosiseră toaletele pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deși, dată fiind pătrunderea sa, ar fi putut să contribuie efectiv la creșterea densității dinamice a satului și, prin aceasta, a întregii economii naționale, ca un veritabil împingător de forță. A fost mult mai ușor pentru CEC să intre în mirajul speculativ al FNI decât în viața reală a satului românesc. CEC era, în august 2006, cea de-a șasea bancă din România, având și cea mai mare acoperire în mediul rural. Primele trei bănci din sistemul bancar românesc, respectiv BCR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
infinitului... Când ești iubit, suferi mai mult decât când nu ești. Părăsit, te mângâi prin orgoliu; dar ce consolare mai poți născoci în fața unei inimi ce ți se deschide? Munții își înșală singurătatea cu vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în nefericire, mai rău ca bivolii în bălți și porcii în gunoi? O lenevie împroșcată de bălegar și de vis... ... Și când știi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe la o inimă fără porți? - Sau m-am dezlipit din suferința lui Dumnezeu? În fericirea și nefericirea în dragoste, cerul, de-ar fi de gheață, n-ar putea domoli beția răzvrătită a sângelui. Moartea-l încălzește și mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se oferă ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sau de o durată continuă. Intrarea în eternitate nu se poate realiza decât într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la raportarea continuă a clipelor una la alta. Este necesară o luptă dramatică și intensă cu timpul, pentru ca, odată depășit mirajul succesiunii momentelor, să mai rămână numai trăirea exasperată a clipei, care să te avânte de-a dreptul în veșnicie. În ce fel viețuirea absolută în moment permite un acces al eternității? Simțul pentru devenire, pentru timp rezultă dintr-un sentiment
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de acum. Centrul de greutate este destul de mobil în istorie. Pe deplasările lui ne vom întemeia noi speranțele. În măsura în care vom deveni realitate politică, în aceeași măsură favorizăm posibilitățile de deplasare spre noi. De nu vom avea în viitor atracția unui miraj, la ce să ne mai atașăm de aparențele noastre? Cum să nu ne bucurăm când vechiul Constantinopol a degenerat într-o temă romantică și că-l mai înțeleg doar poeții, că oamenii politici l-au uitat? Noi însă nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În ,,Ateneu”, În august 1998, la ,,Cartea locului”: Tăcu: o familie de poeți”: ,,Ilustrativ pentru conceptul de provincie creatoare poate fi considerat destinul poetic - emblemat tragic uneori - al membrilor familiei Tăcu, originari de pe meleaguri băcăuane și atrași, după 1972, de mirajul unei capitale culturale care, În esență, nu este numai provinciala: Iașul. 1. Alexandru Tacu-Zeletin: ,,Omul interzis” Născut pe 9 iulie 1931, În Burdusaci-Răchitoasa, Jud. Bacău, Într-o zonă culturală ce l-a dat literaturii, Între alții, pe C.D. Zeletin, Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor. Apoi, la o oarecare distanță, una dintre hijra îl atinge pe Pran pe umăr. — Iată palatul, zice ea. În fața lor, la capătul unui drum lung drept, străjuit la intervale de statui albe ciudate, se întrevede un peisaj vast, un miraj neliniștitor de vârfuri ascuțite și pete trandafirii. Pe măsură ce Hispano Suiza își toarce drumul spre ele, petele trandafirii sunt întrerupte de umbre contrastante, albe și albastre și de lucirile ocazionale ale altor culori, pe alocuri de romburi verde-smarald sau de benzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a-l dezbrăca le șterge orice altceva de pe fețe. Jonathan înțelege că vor pune mâna pe el. Va îndura și umilința extremă. Nu are nici o șansă. Dar soarta care este indecisă astăzi, răstoarnă lucrurile din nou. În fața lui, ca un miraj, după ce și-a eliberat bicicleta de sârma cu care fusese blocată, cu ajutorul unui preot, care tocmai trecea, este Astarte Chapel. —Vino, Johnny, sari! Nu-i vine să creadă, dar dacă viața l-a învățat ceva, a fost faptul că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mereu între cuvinte, a ști să le domini, înseamnă a fi mereu ,,la mijloc de poveste”, a trăi în mijlocul fascinant al locurilor și întâmplărilor. Prin ele, totul devine poveste, adică pendulare între visul de neatins și împlinirea lui, legendă și miraj. Iar cei care au învățat taina cuvintelor sau a ,,necuvintelor”, însetații, se consacră scrisului cu dăruire totală, pentru a trece prin cuvinte în eternitate. A scrie înseamnă a arde pe rugul clipei, a cuceri în numele omului pământuri necunoscute. A citi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin de zăpadă, cu veșmântul scânteietor - iarna. Lucian Moroșanu, clasa a IV-a A Toamna (Codrul toamnei) Vremea din ce în ce mai răcoroasă ne introduce în mirajul de basm al toamnei. Nu s-a dezmințit și a venit și anul acesta toamna harnică contrar speranțelor și rugăciunilor tuturor greierașilor lui Topârceanu. Dorind să o văd și să vorbesc cu ea, am încercat să o vizitez acolo unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trunchiat aș putea ilustra prețuirea pentru om și reporter în câteva zeci de citate. Fiind profilați pe material pozitiv n-am prea trezit dușmănii, însă destule invidii, dar presa de azi nu poate fi decât speculativă, pentru a putea trăi. Mirajul apariției ,,pe sticlă” a dispărut, iar informația corectă, completă, umană e o raritate din cauza ratingului. Nu-mi pot imagina cum se va putea menține caracteristica esenței umane: prietenia. Noi am fost prietenii adevărului pentru care ne-au prețuit oameni din
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]