6,725 matches
-
studieze. Puteam să stăm față în față cu aceste păsări neobișnuite asemănătoare cu păsările furtunii, dar atât de diferite de ele. Era prietenoase cu noi, ca și cum ar fi vrut să creeze o clipă de perfecțiune cu oamenii. Nu era de mirare că Albatrosul lui Baudelaire era cel mai cunoscut poem în toată lumea. Numai în România, de exemplu, există o sută de traduceri, dintre care cel puțin 26 considerate de excepție. De ce tocmai albatrosul? Chiar și eu m-am străduit să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca de obicei, cu mai puține pene. Îmi amintesc câtă admirație am simțit pentru păsări și pentru bunica atunci. În prima clipă crezusem că Sucki era bolnav pentru că atâta timp fusese lipsit de mâncare, aer și apă proaspătă. Dar, spre mirarea mea, după un sfert de oră l-am văzut zburând și așezându-se pe claviatura pianului. Ca și cum mi-ar fi citit gândurile negre și dorea să mă consoleze. Atunci am văzut că pierduse penele simetric. Strânsesem toate penele pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exil, New York, 1956. Se-nțelege că în Rusia sovietică, unde cartea putea să ajungă doar clandestin, nu aveai voie să citești un asemenea roman și cu atât mai puțin era posibilă publicarea unui comentariu privitor la el. Nu e de mirare, atunci, că Romanul cocainei pare să fi intrat în uitare cam vreo patru decenii, până în 1983, când a fost redescoperit de cineva la un anticariat și apoi repus rapid în circulație, pentru cititorii din Rusia sovietică el devenind o noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
păr blond, strălucind din cauza uleiurilor ca un lemn lăcuit, un păr care-i cădea în plete bogate. Ar fi fost un flăcău frumos de nu erau ochii lui rotunzi și apoși, ochi sticloși ca de pasăre, mereu măriți de o mirare speriată ce contrasta cu fața lui de o seriozitate căutată. În primele luni ale prezenței lui în liceu, când mai păstra ceva din aerul simplu al băiatului din popor și-și spunea Egorușca, cineva l-a poreclit Iag, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Într-o zi, în timpul micului dejun, pe când băiețelul respectiv își scotea pachețelele și-și desfăcea chifla, dorind să încep relațiile noastre cu o glumă, mă apropiai de el și mă prefăcui că vreau să-i smulg din mână chifla. Spre mirarea mea, însă, nou-venitul se feri speriat, se făcu roșu de furie și începu să strige la mine. Atunci, cu un zâmbet forțat și roșind din cauza acestui zâmbet, am dat să-mi salvez demnitatea și am făcut aceeași mișcare de parcă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
hotărârea să-i trimit flori Soniei. Simțeam doar că această decizie își sporește puterea pe măsură ce mă apropii de florărie: mai întâi, mi-am închipuit că-i trimit un coș de zece ruble, apoi de douăzeci, apoi de patruzeci. Și, cum mirarea plină de bucurie a Soniei creștea pe măsură ce creștea numărul florilor, în preajma magazinului, am hotărât că e cazul să cheltuiesc pe flori toate cele o sută de ruble pe care, le aveam la mine. Ajuns în fața geamului florăriei prin care plantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
glas (de parcă s-ar fi înțeles dinainte) să tac din gură. Dar nu-i nimic, nu mă supăr eu pe ei. O clipă, doar o clipită am impresia că sunt gata să mă ofensez. Dar și această așteptare, ca și mirarea că nu simt nici o ofensă nu sunt trăiri, ci concluzii teoretice cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria mea este atât de mare, încât poate ieși neatinsă din orice jignire; ca și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cât roata carului. În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe urmele lui deși, având în vedere că glasul de copil se auzise din spate, putea fi aproape sigur că aceștia îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în pat și să doarmă. Abia la micul dejun apucaseră să schimbe câteva vorbe. Aflând că urmează să plece acasă la Moș Calistrat, ceruse să vină și ea. Se cam bosumflase auzind că trebuie să meargă singur dar, lucru de mirare, nu protestase prea mult. Într-o zi, când eram băietan tânăr, începu Calistrat să vorbească dintr-o dată, tata m-a luat cu el pe munte. Nu mi-a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea timp să se ocupe de asta, trebuia să se decidă ce are de făcut acum. Își pregăti repede în gând un pretext pentru necunoscutul ce venea înspre el, trebuia să explice cumva prezența lui acolo. Mare îi fu însă mirarea când, dintre copacii din spate apăru Simion Pop. Îmbrăcat cu o haină de vânătoare, acesta se apropia cu pași ușori. Ce cauți aici? nu se putu el abține să-l ia la rost, imediat ce bătrânul ajunse lângă el. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vînătoare, Semnul mirării, Ultima șansă. Realizatorilor nu le-a scăpat nici momentul morții lui, exact În ziua cînd primul lui nepot Împlinea doisprezece ani. Ca de altfel nici faptul că tata s-a Împotrivit ca ultimul său nepot să-i poarte numele. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iobăgești, ajungându-se la 4 zile pe săptămână de robotă, la care erau obligați toți membrii familiei trecuți de 18 ani. La aceasta se adaugă abuzurile nobililor și a angajaților domeniilor care aplicau pedepse dup bunul plac. Nu e de mirare că românii, supuși la un tratament neomenos, bătuți, închiși, desconsiderați, jigniți, umiliți, să-și fi luat lumea în cap, să caute locuri mai bune de așezare și de trai. „Valahii (românii), se arată într-un raport al sașilor din Bistrița
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bucovina. Când în Bucovina a fost mare foamete în 1866, despre care s-a vorbit și s-a scris mult, locuitorii din Pârhăuți au plecat la părhăucenii din satul Lunca de au adus de acolo „păpușoi” (porumb). Nu este de mirare, deoarece an de an locuitorii români și neromâni din Bucovina plecau în Moldova, pe moșiile boierești și mănăstirești, la „agoniseală”, muncind toată vara, iar toamna își aduceau acas partea ce le revenea din recoltă. Sunt mai multe mărturii despre legăturile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Veniți în șările Române, familiile grecești de la Constantinopol nu primescă de la început moșii și funcții, dar prin căsătorii cu fete din marile familii boierești ajung, în scurt timp, să stăpânească și moșii întinse și divanul domnesc, încât nu e de mirare că a fost o mișcare antigrecească pornită din partea boierimii românești. Despre frații Iordache și Manolache Roset (Ruset) știm că sunt veniți în Moldova în 1665 cu Duca Vodă, primul, Iordache, se căsătorește în 1675 cu Maria Dabija, iar Manolache s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
noi familii. Lipsa pământului i-a determinat pe țăranii eliberați din servituțile feudale, din clacă și boieresc, s rămână tot la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere, impunea condiții greu de suportat. Nu este de mirare că țăranii s-au răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil, cum într-o țară cu o economie predominant agricolă nu se putea asigura hrana zilnică pentru cel
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la bunăvoința proprietarului boier, care, direct sau prin administratori avizi de avere, impunea condiții greu de suportat. Nu este de mirare că țăranii s-au răsculat (1888 și 1907), cerând condiții mai bune la încheierea învoielilor cu boierii. Este de mirare, și oarecum inexplicabil, cum într-o țară cu o economie predominant agricolă nu se putea asigura hrana zilnică pentru cel care lucra direct pe ogoare. În această situație au fost și familii din comuna Filipeni, fiind relatate de cei care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a început a fi înlocuită în slujba religioasă, în scrierea cărților bisericești, în cancelaria domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă cu alfabetul cririlic, folosit pânăă la domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Nu va fi deci de mirare dacă în toate bisericile românilor, inclusiv în biserica mănăstirii lui Coste Călugărul de pe Runc, în biserica din Filipeni și Fruntești, s-a făcut slujba în limba slavonă, după cărți bisericești scrise în această limbă. Credincioșii nu înțelegeau slavona, vorbeau limba
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
epigrame, poezii, nu se izola și nu respingea pe nimeni de la vorbă. Ce spune gura satului și medicul Viorel Pătrașcu, poate să conțină și un sâmbure de adevăr, slăbiciuni scuzabile, în fond, la un om care avea frustrările sale. De mirare este că medicul Pătrașcu nu a văzut latura cultă a personalității preotului Cadar, de la care ar fi avut multe de aflat și de învățat. Biserica de lemn din Mărăști Pe valea Dunavățului, pe o veche vatră răzeșească (din anul 1968
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rând, dar și boierii) de învățătură a indusă în psihologia românilor ideea păguboasă că învățătura e treaba popilor, că prea mult învățătură te poate strica de cap. Dacă secol după secol poporul a fost îndepărtat de la învățătură, nu e de mirare că, prin secolul al XVIII-lea ajunseseră în situația în care „Înu numai că nu sunt iubitori de învățătură, ci chiar le e urâtă aproape la toți. Chiar și numele meșteșugurilor cele frumoase și ale științelor nu le sunt cunoscute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin dragostea pentru poporul însetat de cultură, prima armă cu care se putea cuceri mai binele și a învinge răul.” Până la 1 august 1952, când directorul Gh. Vraciu a fost ridicat de organele de securitate (atunci nu era ceva de mirare, trebuia să te supui reprimării, chiar dacă nu aveai nicio vină), s-a organizat o adunare populară, ținută în curtea școlii, în prezența unui delegat raional (Zeletin)unde s-a hotărât construirea unui nou local de școală. S-a alesă un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
depărtate, de căile de acces, ca femeile gravide să fie urmărite, observate și trimise la Bacău. Drumul principal Lunca - Mărăști, până în Dealul Godovana era drum de pământ, imposibil de străbătut în timpul ploilor și zăpezilor. În asemenea condiții, nu e de mirare că femeile nășteau acasă, asistate de moașele neautorizate, în absența unei asistente calificate, fără condiții de igienă corespunzătoare. După o perioadă mai dificilă, s-ar fi făcut unele îmbunătățiri în infrastructură, telecomunicații, radio-TV, legături cu Bacăul prin autobuze IRTA, s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
marșuri lungi cu unelte de muncă în spate, cu ulciorul de apă și cu „mâncarea” până la „bucată”, la ogor. Toate muncile agricole presupun efort mare care vlăguiau de forță pe cei care arau, săpau, prășeau, secerau etc. Nu e de mirare că masa mare a poporului român nu a avut și nici acum nu are o părere prea bun despre sportivi și cei care se ocupă cu sportul. și regimul politică comunist a folosit sportul în interesă politic. Organizațiile copiilor și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acte de întărire pe moșiilor lor. Personalitatea lui Ștefan cel Mare a impresionat atât de mult pe contemporani și pe urmași, încât multe sate din Moldova își caută originea și începutul de la eroul Moldovei. Așa stând lucrurile, nu e de mirare că cei care au lăsat însemnări despre satele comunei Filipeni, despre satul Fruntești și moșia Filipeni (Toader Boca, Gheorghe Iacobeanu) pornescă de la un act de întărire dat de tefan cel Mare la 1491. Atunci când, datorită întăririi stăpânăirii turcești, țările Române
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
românii nu și-au recunoscut valorile (trebuie să te recunoască Parisul și toată străinătatea ca să fii admisă și în țară!), concepție păguboasă care ne-a adusă și ne aduce multe prejudicii de ordin moral și material. Așa că nu e de mirare și nici de condamnat nu e că oamenii obișnuiți, luați de valul vieții, din comuna Filipeni, nu-i mai știu pe cei plecați dintre ei și ce hram poart pe unde-l poartă. Ba, nici nu le vine să creadă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aceeași poveste de două ori. E drept, toate erau cu morți și cu fantome. V-am mai zis că era un copil nițel ciudat. Deși, cu un tată ca ăla, ciudat e că nu s-a țicnit. Nu-i de mirare că, pînă la urmă, femeia l-a lăsat, fiindcă era o pacoste. Să vedeți că eu nu mă bag nicăieri, eh? Mie toate mi se par bune, dar omul ăla nu era cumsecade. Pe o scară, pînă la urmă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]