5,217 matches
-
asemenea dezechilibru explică și lipsa de înțelegere adecvată a „moștenirii comuniste” și o bună parte dintre comportamentele politico-sociale care s-au dovedit aberante și păguboase pe toată perioada postcomunismului românesc. Ceea ce a lipsit în echilibrul necesar dintre teorie și ideologia mitică cotidiană cu privire la comunism a fost teoria. Atât în etapa pregătirii revoluției, cât și în perioada imediat următoare acesteia, în România s-a format și răspândit o ideologie cotidiană care condamna comunismul și care, ca orice ideologie cotidiană, oferea explicația simplă
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
România s-a format și răspândit o ideologie cotidiană care condamna comunismul și care, ca orice ideologie cotidiană, oferea explicația simplă și bazată pe convingeri a miturilor politice, economice și sociale cu privire la fosta societate comunistă (Pasti, 1993). Reacția de tip mitic la realitățile comunismului pe care populația dorea să le respingă era cu atât mai normală cu cât, în ultimele decenii, comunismul însuși se baza pe o ideologie la fel de mitică a realității, pe care încerca să o impună prin intermediul educației obligatorii
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
și sociale cu privire la fosta societate comunistă (Pasti, 1993). Reacția de tip mitic la realitățile comunismului pe care populația dorea să le respingă era cu atât mai normală cu cât, în ultimele decenii, comunismul însuși se baza pe o ideologie la fel de mitică a realității, pe care încerca să o impună prin intermediul educației obligatorii - de la învățământul obligatoriu și până la sistemele de educație politică destinate adulților. Succesul unei ideologii cotidiene care condamna comunismul și valoriza capitalismul occidental pe bază de mituri este ușor de
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
capitalizat electoral pe seama mitologiei comuniste cu privire la economie și societate, valorizând excesiv virtuțile economiei comuniste și pericolul extern la adresa societății românești. Iar o mixtură a celor două categorii de mituri - special selectate - care îmbinau excepționalismul românesc al perioadei interbelice cu virtuțile mitice ale capitalismului occidental a devenit ideologia politică dominantă a partidelor istorice pentru aproape un deceniu. Pe scurt, combinația dintre politică și mitologia ideologiei cotidiene, care descrie rețeta simplă a succesului electoral în primii ani de după comunism, era suficientă pentru a
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
unificatoare. Poetul liric din Bărci părăsite și Totem nu dramatizează stări, situații lirice, perspectiva sa este însă implicit dramatică prin coexistența și fuziunea contrariilor ireductibile ale condiției umane. Poetul percepe „singurătatea lumii-n care piere”, dar intuiește și un spațiu mitic regenerator. În același sens, în epica sa, îndeosebi în romanul Nebunul și floarea, ca și în dramaturgie, autorul rămâne „un transfigurator liric al suferinței morale și al regenerării sufletești” (Mircea Iorgulescu). Dimensiunea poematică și alegorică se asociază unor modalități de
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
doamna mea, și nu te teme / Te voi duce spre glorie deși / Drumul trece pururi prin moarte” (Nu mă apăr). Dorința de abandonare a lumii reale și de regăsire a unui univers pierdut se transpune în căutarea Larosului, țară imaginară, mitică, edenică, unde ideea de puritate se va îngemăna cu simbolurile morții: „Se sinucid frunzele, tăindu-și venele / Simți? / E ca înaintea unei mari lupte” (Toamnă). Poemul Fără ură construiește un „scenariu” în care un fiu este inițiat în rosturile drumului
HOTINCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287456_a_288785]
-
a menținerii capacității sale de vătămare politică În pofida sfârșitului prea puțin glorios al personajului și a urmărilor funeste ale acțiunii sale. Narcisismul intelectualilor de astăzi În căutare de genealogii proprii, grăbiți să șteargă «paranteză istorică comunistă» și să restaureze o mitică vârstă de aur a culturii naționale este, fără Îndoială, o altă cauză. Un dublu discurs al extremei Este vorba În fond de un dublu discurs extremist, cel al unui fascism ordinar și cel al unui elitism care se pretinde apolitic
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
poetice (fragmentar, textele au valențe estetice de poeme în proză), mesaj simbolic generos, fără a cădea în didacticism, și o paletă largă de tonalități narative, perspectiva fiind asumată din unghiuri diferite de naratori neconvenționali: copii, tinere fete, întrupări terestre ale miticelor ondine ori sirene, extratereștri cu simțiri pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul sau Lupta solarienilor cu electropirații (din volumul Taina Sfinxului de pe Marte) descrie tulburător drama unei lumi căzute
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
caracterizează și patriotismul cu vag iz protocronist - poeziile sale despre frumusețile patriei apărând, de altfel, în plin naționalism ceaușist. Cele mai izbutite rămân totuși versurile din Ohaba, țara asta (1972) și Elegii (1980). Este prezent aici motivul unui ținut aproape mitic („Ohaba, să ducem la gură/ un cântec plecării în noapte”), personificat uneori într-o „iubită cu umeri pustiiți”(Ohaba, doamna mea dintâi). Elegiile se opresc mai ales la lumea Deltei, cu „frumoase știme” și blesteme, năluci și pești de aur
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
lume fără margini/ Deasupra cărora serafii cântă-n mâini cu stele/ [...] Mângâie-mi pe veci auzul cu glasuri cerești/ Și ochii să se-mbete de arderea albastră/ a lemnului sfânt”), se regenerează, oracular, prin cosmogonii, în care între celest și mitica „mumă” htonică nu se înregistrează nici o fisură și în care aventura simbolică e echivalată cu căutarea graalului, ca în Început („Deasupra lor bolțile veciei se arcuiesc,/ Plouând flori albe, presimțiri de rod,/ Și tot ce-ncepe până recunoaște fiecare/ Pe
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
Sibiu). Somnia-regenerare e protagonista „imperiului întunecat”, a „pădurii străbătute de iluminări” și cu cărările șterse, poetul fiind și de astă dată în căutarea „sensurilor graalice ale unor eterne semne” (Marcel Petrișor). Coloana infinitului intermediază identificarea hipnotică și contopirea cu lanțul mitic genealogic: „E vremea când morții își trec sufletele/ Deplin în cei vii/ Copiii nenăscuți își cheamă părinții/ Iar aceștia strigă după pruncii uitați./ E o învolburare a puterilor lumii /[...] Bărbații și femeile își simt sângele rodnic/ Cerând înviere.” În rest
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
vizând pastișarea „trucajului” mitologic din Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de intelectuali snobi își fac apariția „zeii păgâni” Fausta și Konstantinos, ființe semifantastice și iluzioniști ai proiectării temporalității, în care se concentrează fascinația romancierei pentru timpul-clepsidră, deturnabil spre trecut sau proiectabil spre mitologic. Ei
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
prozatorului, se va deschide aici unui înțeles existențial mai profund. Căci, purtat de nostalgia originilor, protagonistul, un tânăr inginer, specialist în hidroameliorații, parcurge, în patruzeci și două de minute de agonie într-un avion sanitar, nu doar un drum spre miticii lui strămoși, ci și calea înțelegerii prea scurtei sale vieți. Se va simți legat de acei „puternici bărbați de odinioară” care au stat la temelia neamului său, tocmai fiindcă fusese, la rându-i, prins de mirajul câmpiei. În orizontul matern-protector
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
conform hermeneutului, o știință exactă în adevăratul înțeles al cuvântului, „mai riguroasă decât celelalte științe, pentru că procede din principii axiomatice, imuabile, vechi de când lumea” (Al patrulea hagialâc). Una dintre formele cele mai răspândite în care s-a păstrat, criptat, adevărul mitic este basmul, iar L. face din studiul acestuia una dintre preocupările sale cele mai importante. Adoptând punctul de vedere al lui Guénon, conform căruia literatura populară nu este o creație spontană a geniului poporului, ci o formă de transmitere a
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
într-un ev, să se înalțe până la mit”. Așa, tânărul burghez din Citadela sfărâmată - „arcă a lui Noe eșuată” -, trezit de revoluție la realitatea vieții, încearcă să se facă util prin cunoștințele lui muzicale, prilejuind altui personaj din piesă evocarea miticilor Orfeu și Acteon, ca sugestie a incompatibilității dintre clasele sociale, purtând amprenta sociologismului anilor ’50. Ca și la Camil Petrescu, unul dintre personajele lui L., artist, face teoria necesității restrângerii la câteva motive artistice, încontinuu aprofundate prin noi interpretări, mereu
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
cu societatea într-o raportare de ample implicații filosofice, cu transfigurări dintre cele mai diverse: contemporane - filosoful Matei din Citadela sfărâmată și doctorul Toma din Febre; istorice - domnitorul Petru Rareș, ca în piesa Petru Rareș sau Locțiitorul (1967); folclorice și mitice - artistul și constructorul Manole din Moartea unui artist și din Omul care și-a pierdut omenia (1957); chiar științifico-fantastice, parodiate în Paradisul (1974). Piesa Omul care și-a pierdut omenia este oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
îl și apropie de familia lui Faust. Dar Manole își va ispăși prin sacrificiu păcatul rătăcirii sale de supraom, descoperind astfel „piatra unghiului” - „simțul umanului, solidaritatea cu omul”. Deși piesa, ca orice „moralitate medievală”, se petrece într-un timp imemorial, mitic, implicațiile ei se vor actuale și chiar premonitorii prin personajul homo tehnicus/homo abstractus, „monstru prorocit să apară doar pe la anul 2000”. Viziunea duală a sufletului omenesc este întrupată în „negativul” personaj „oribil” Eloman (anagrama lui Manole), ucenicul goethean ale
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
dar și în URSS, China, SUA, Franța, Ungaria, Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, ilustrează poate cel mai bine tipologia și conflictele epocii comuniste într-o modalitate teatrală care încearcă însă să depășească realismul primar, critic sau socialist, prin moralism, proiecții simbolice și mitice, folclorice și chiar prin sugestii expresioniste, într-un stil reflexiv, care prelungește, ca în Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, spectacolul/lectura în interogație și meditație. Citadela sfărâmată, întemeindu-se pe observarea realității contemporane, dădea autorului posibilitatea
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
noii construcții a lui L. Inventatorul iubirii, datat 24 octombrie 1942, introduce în literatura română un tip de îndrăzneală morală și estetică nemaiîntâlnită. Această formă de iubire poate fi calificată, este de părere L. însuși, „ca orice formă de simplificare mitică și legendară”, drept sadism. Teribila pasiune pentru sacrilegiu se explică prin refuzul violent, total, fără rest, „a tot ce există”. Autorul își ia libertatea de a nu iubi o imagine, o ființă creată. În opoziție cu „una din acele tumori
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
aflate la vârsta descoperirii lumii. Nu doar o anumită vârstă prezintă, în viziunea scriitorului, nimbul curățeniei sufletești și spirituale, ci și un anumit spațiu. Este vorba despre lumea (credințelor) minerilor, un orizont desfășurat și înfățișat cu încetul, pe dimensiunea sa mitică, în pregnantele texte intitulate Povestiri petrilene. Volumul reprezintă un vârf artistic în creația lui S., ilustrând maxima performanță a prozatorului în acest tip de literatură. Prozele impresionează prin densitatea specifică lumii minerale investigate (și legendelor ei), ca și prin echilibrul
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
sau polytropos capabil să surprindă diversitatea condiției umane. De altfel, în Călătoria de ucenic (Premiul Asociației Scriitorilor din Arad), personajul lui Homer dă titlul unui întreg ciclu (Odiseu își cere calul înapoi), gestul său semnificând o dezicere de condiția sa mitică, devenită improprie într-o lume a simulacrelor și a disimulării: „Să-ți dai foc în piața orașului / Ca să poți striga de durere // Dar să privești ușurat / Gălețile cu apă / În care o mână spală / Pe alta / Un ochi orbește / Pe
STEF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate sus. Alegorii largi (ciclul Mater dulcissima și Tablou de gen) exprimă cu ardoare discretă evenimente ale maternității („după legea/ naturii”), investite cu o aură mitică. E o condiție asumată ca un elan luminos ( Confesiunile unei copile a secolului) al „stării de grație”, în care „rotundul” germinației se opune „colțurilor moarte” ale „așchiilor contemporane” ( În căutarea sferei de apă a lui Goethe). Fericirea, nu rareori cu
STERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
de către Mai. în ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” în maniera teatrului clasic (căruia i se pierduse pînă și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillion în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sînt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic; probabil că poetul african nici măcar nu-l citise pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cunoaștem doar prin intermediul unor extrase făcute în grabă în 551 de către Iordanes (cf. p. 000). Din extrasele care s-au păstrat aflăm că opera se deschidea cu descrierea Scandinaviei, locul de unde proveneau goții, vorbea despre originile lor, începînd cu timpurile mitice, pentru a ajunge la perioada contemporană și la momentul stabilirii lor în Italia. Așa cum se vede și din titlu, goții sînt numiți de Cassiodor (și de mulți alți scriitori latini înaintea lui) „geți”, pentru că astfel li se puteau atribui multe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Ioan a trăit la jumătatea secolului al VI-lea; convingerile lui au fost probabil monofizite. Opera sa, care a cunoscut o foarte mare răspîndire în Evul Mediu bizantin, e o Cronografie compusă din șaptesprezece cărți, care începea cu istoria mitică a Egiptului și ajungea pînă în anul 563 d.C. Această cronografie este însă incompletă în prima parte, pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la facerea lumii, și nici sfîrșitul nu e întreg, pentru că ar fi trebuit să aibă cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]