9,547 matches
-
considerau îndreptățiți. De asemenea, se observă mai bine evoluția procesului de destructurare a clasei boierești, prin apariția a numeroase nume noi și amestecul diverselor categorii de proprietari (foști boieri) rurali cu cei urbani, deținători de proprietăți mixte (moșii, hanuri, prăvălii, mori, case, alte stabilimente) în orașe și sate42. În fine, reforma politică, cu componenta sa electorală, se impunea (și a fost susținută de mulți reprezentanți ai boierimii oltene) și pentru anacronismul păstrat încă de Convenția de la Paris, reflectat în raportul dintre
DR. MITE MĂNEANU, BOIERII ŞIREFORMELE DE MODERNIZARE ASTATULUI NAŢIONAL DIN TIMPUL DOMNIEI LUIALEXANDRU IOAN CUZA(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365348_a_366677]
-
și a culorilor dispuse de jos în sus, într-o ierarhie de alb, galben, roșu, creează o puternică impresie de viață, vigoare, semeție, demnitate. Claude Monet în tabloul „Câmp de lalele în Olanda” asociază două simboluri ale Olandei: laleaua și moara de vânt într-un spațiu luminos, strălucitor, armonios, proiectat parcă în infinit și totuși limitat de bolta luminoasă și ocrotitoare a cerului, printr-o dispunere armonioasă a culorilor de la diverse nuanțe de roșu cu tentă de oranj în prim-plan
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
varietate de modele și de nuanțe aflate pe grade diferite de stilizare. Prelucrarea lemnului este prezentă de la butoaiele de Cosești Argeș, făcute din lemn de dud, stejar, prun, salcâm, la ghivece de flori, obiecte de tors și de cult religios, mori de vânt, faruri. Uneori cultivarea florilor este îmbinată cu măiestria meșteșugurilor. Astfel ne rețin atenția minighivecele de flori ale tinerilor Stama Mădălina și Antonescu Eugen, tăiate în lemn sub formă de uluce, pătrate sau cercuri, cât și aranjamentele florale ale
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-au determinat să renunț de-a mă mai lupta cu morile de vânt. Eram un învins, și nu mi-am putut obține și apăra drepturile mele, ca fost ofițer combatatnt în cel de-al doilea război mondial. Așa că m-am retras la casa mea și am trăit cu spaima în suflet
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
lua în seamă: comuniștii lichidaseră jandarmeria, iar eu m-am trezit părăsit și neajutorat; puteam deveni un muritor de foame. Of-of!... și apoi boala, anii care trecuseră peste mine, m-au determinat să renunț de-a mă mai lupta cu morile de vânt. Eram un învins, și nu mi-am putut obține și apăra drepturile mele, ca fost ofițer combatatnt în cel de-al doilea război mondial. Așa că m-am retras la casa mea și am trăit cu spaima în suflet
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
îl fac cum trebe! Dacă tot am primit terenul de la mătușa nevestii, n-avea rost să construiesc o coșmelie!... Și io-s și deștept: nu fac totul deodată, să nu mă ia nimeni la-ntrebări! - Înțeleg ... , îi dă apă la moară gazda, simțind că tocmai a declanșat limbuția musafirului, ajuns la al treilea pahar de vin. Orășenii știu foarte bine cum vine treaba cu „donațiile“ mătușilor. Toți bugetarii ajunși în vârful ierarhiei au avut fericirea de a moșteni neamuri extrem de bogate
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
adică? - Adică fără chiloți. - Da. În piața Unirii. - Umbla în p..ielea goală?! - Da de unde! Furase ceva. Și-a ridicat fustele ca să scape. S-a nimerit să fiu în dreptul ei. M-a prins flama! - Vrei să mai vezi? - Unde? - La Moară, sub pod. Ne uităm în sus, printre crăpături. * - Ah....a...ha... - Abține-te că ne dăm de gol! - Ha...ah... nu pot; pra...pra...HAPCIUUU...! - Aoleo fa, ie cineva dădăsupt. - U... arză-v-ar focu să vă arză! - Dafto...bre
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
pe mine? Dacă o pun și eu? - Pune-o! Olga i-a luat mâna și i-a purtat-o cu repeziciune pe propiul ei trup. Chiar în acea zi detașamentul de deținute avea o nouă sarcină. Mai în jos de moară, langă locul de scăldat botezat “La doi nuci” era un mic lan de porumb cuprins în potcoava formată de deal. Știuleții erau numai buni de cules pentru fiert. - Ce zici o punem în scurt? - O punem. Cum facem? - Ai răbdare
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
fie bine. Când am deschis ochii am văzut o bătrânică, semăna cu bunica, care mă îngrija ca pe fiul ei, îmi făcuse orez cu lapte și-mi da cu lingura să mănânc. Cușite, cușite, repeta ea, că altfel mori, soldat, mori...Rupea și românește și rusește, avea lacrimi în ochi și se închina mereu la o icoană din perete, blestemând războiul ăsta. Cac tebea zovut?- mă întreabă ea, adică cum mă cheamă. Tobit, îi răspund eu. Tobit din Biblie, zice, ai
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
toată, lemne ude-am pus pe foc, Murăturile sunt gata, varză nu-i în poloboc. A nins parcă pe toți anii și mălaiul s-a gătat; Ger a fost de urlau câinii, vinu-n beci a înghețat. A crăpat și roata morii, n-am mai dus la măcinat, Vaca rage colo-n șură, de Crăciun a lepădat. Ni s-a isprăvit slănina, a fost porcul rebegit, Dacă tot suntem în UE, i-a cam ars de pribegit. Nici găini nu se mai
PRINŢESA PRIMĂVERII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365245_a_366574]
-
un trai în liniște, fără niciun fel de bătaie de cap - a fost considerată ca o datorie de conștiință. Tot dumnealui semnează editorialul revistei cu vocația comunicării, așa cum s-a reflectat și în cele două cărți scrise în ultimii ani "Moara lui Kalusek" și "Experimentul Târgșor" publicate în renumita Editură Curtea Veche din București. Pentru a da viață acestei reviste a avut de înfruntat multe obstacole, asemenea multor publicații care nu aduc un profit la propriu, ci doar unul pe plan
LA 15 ANI DE LA APARIŢIE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364789_a_366118]
-
adevărat. (Aurelia Moldovan) Sunt un băiețel Mic și drăguțel, Iute precum focul, De nu-mi găsesc locul. (Mihai Bălan) Sunt cam agitat, Ca râul din sat, Și mă liniștesc Iute, când citesc. (Robert Ferariu) Sunt de la țară, Și merg la moară Cu gând bun să fac făină, Pentru pită și slănină. (Alexandru Bălan) Sunt frumos, Sunt curios, Sunt deștept, Sunt drept. (Alexandru Gall) Sunt mic, dar tare, Și cred că am valoare... Mă simt un plictisit, Dar și un ispitit. Sunt
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]
-
ai trăit în ea deplin în plin cu bucurie ai simțit aripa îngerului cu aripi de flori noi nu vom fi (sau cine știe) doi... te cred ești țărmul cu parfum de flori de alge și de timp purtat prin mori cuvintele-ți sunt calde aspre goi în fața valului frângem desenul clipei dintre noi cu pietre-n mâini mărim inelul apei în cruce stingem lumânarea-n pată apoi o pâine împărțim râzând cinstim poemul plimbat pe scara-gând pe masa bucuriei ai
GÂND DE DIMINEAŢĂ 27 AUGUST 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364937_a_366266]
-
Ediția nr. 989 din 15 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Păduri de șoapte-și scutură frunzele, Din aerul nopții în sânul așteptării. Cocorii din barca speranței scutură vâslele Peste clipele-nflorite în trandafirul tăcerii. Spre dimineață stelele din Orion, Ireale mori de lumină, adorm În pagina mea word cu foaie velină. Pașii mei purtați pe gânduri și poteci Traversează căscând printre clipele reci. Trei versuri se aleargă după ceașca de cafea... sublim. Le fur rima și o arunc în...poem Până
TANINUL TOAMNEI de TEO CABEL în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364976_a_366305]
-
mamei forță, tăria de granit. În vorba-i lină, e doar lumină În depănare, culori se-mbină Apoi, balade și doine de demult Vin spre tine-copil, ca un tumult Se -aștern în suflet ca sărbători Le porți în inimă până ce mori. Scânteia divină ce-o porți în sine Coboară prin tata și mama, verbine De aceea limba mamei, limba de rai E pentru fiecare împărătescă -n grai. De graiul mamei ți-e sufletul plin Doar în graiul mamei primești alin În
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCARA VIEȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2055 din 16 august 2016 Toate Articolele Autorului La balconul vieții mele scris-a dorul dulce carte, făcând scară din nuiele morilor de vis, deșarte. S-a julit în genunchi luna cărând umbra mea în spate, norilor le-a stins cununa să simt dragul când, o bate. Soarele, mi-a prins în brațe ochii dulci ai dimineții, toropind sub vrăji de ațe
SCARA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366301_a_367630]
-
în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Este miercuri. Simt că mor. Nu mă doare nimic, dar simt că mor. Cum naiba să interpreteze cineva starea asta a mea? Nu te doare nimic și simți, așa, dintr-o dată că mori. Și dacă nu vreau să mor? Cine mă obligă să mor? Dușmanii? Ehei, ar dori ei să mor, dar nu mă las eu! Gata, nu mai simt că mor! Nuuu! Dar când ți se întoarce stomacul pe dos, chiar de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
mor? Cine mă obligă să mor? Dușmanii? Ehei, ar dori ei să mor, dar nu mă las eu! Gata, nu mai simt că mor! Nuuu! Dar când ți se întoarce stomacul pe dos, chiar de nu simți durere, simți că mori? Simți! Bat în lemn că nu am murit. Am rămas doar cu o lehamite de zacuscă: să n-o mai văd în fața ochilor! Doamne, și mie care îmi plăcea zacusca... la nebunie! Astăzi am cumpărat un borcan cu zacuscă de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
de 400 de grame, uneori, ... Citește mai mult Este miercuri. Simt că mor. Nu mă doare nimic, dar simt că mor. Cum naiba să interpreteze cineva starea asta a mea? Nu te doare nimic și simți, așa, dintr-o dată că mori. Și dacă nu vreau să mor? Cine mă obligă să mor? Dușmanii? Ehei, ar dori ei să mor, dar nu mă las eu! Gata, nu mai simt că mor! Nuuu! Dar când ți se întoarce stomacul pe dos, chiar de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
mor? Cine mă obligă să mor? Dușmanii? Ehei, ar dori ei să mor, dar nu mă las eu! Gata, nu mai simt că mor! Nuuu! Dar când ți se întoarce stomacul pe dos, chiar de nu simți durere, simți că mori? Simți! Bat în lemn că nu am murit. Am rămas doar cu o lehamite de zacuscă: să n-o mai văd în fața ochilor! Doamne, și mie care îmi plăcea zacusca... la nebunie!Astăzi am cumpărat un borcan cu zacuscă de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
Stăi hăluia aci că n-am termenat cu tine, primitule ce iești! De obicei, omul îi răspunde cam așa: - La ce să măi stau, fă, la ce? Că dacă măi stau mult să mă toci tu la cap ca o moară ne¬fe¬recată ce iești mi-e că, pân’ la urmă, o să-ț’ scap una piste melița aia de să ț’-o mut la spate, poate-așa oi tăcea șî tu odată. Șî la Bărnoaia să te duci tu, că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
lui sorocul ca atâtor altora înaintea lui: - De-acuș, ce măi, gata, să rupe firu’ pă mosor, la Bărnoaia cu mine! Locul numit În Vale era teren de vărzărie, dar și de porumbi, fiind destul de mare. Se afla aproape de Boia, în spatele morii lui Costandin Ion Frântu, zis Cebuc; astăzi, în locul morii lui Cebuc se află un grajd al cărui proprietar este Sase, ginerele lui Tămădău. Terenul a aparținut lui nea Ilă, iar astăzi el este moștenit de către verișorul meu, necăsătorit, care stăpânește
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
măi, gata, să rupe firu’ pă mosor, la Bărnoaia cu mine! Locul numit În Vale era teren de vărzărie, dar și de porumbi, fiind destul de mare. Se afla aproape de Boia, în spatele morii lui Costandin Ion Frântu, zis Cebuc; astăzi, în locul morii lui Cebuc se află un grajd al cărui proprietar este Sase, ginerele lui Tămădău. Terenul a aparținut lui nea Ilă, iar astăzi el este moștenit de către verișorul meu, necăsătorit, care stăpânește și casa părintească vecină cu a noastră. Acest teren
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
și Găzăroaia, fiindcă era căsătorită cu Găzaru - Teșcuț după numele adevărat, erau mulți cu numele ăsta la noi în sat. Stătea în Capu’ Satului, chiar peste drum de casa noastră, unde începea ulița care cobora în vale, pe sub Gorniș, la moara lui Ionel Teșcuț. - Acuș’ toarnă!, mi-a cerut moșu’, după ce i-am dat bucata de săpun. Am apucat de ureche o ulcică de pământ și am vârât-o în cazanul cu apă de pe „plat”. - Moșule, da’ apa asta e cam
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
un basm vrăjit pictează simfonice culori, plutește-n aer cântec de note triumfale când primăvara-și duce corolele de flori. Ea îmi strecoară-n suflet miresmele candorii când hăulesc pe drumuri atâtea amintiri și-n pragul înserării aud iar glasul morii cum flutură-nspre mine parfum de vechi iubiri. Și văd prin ceața vremii, tablou în tremurare, chip candid ce-mi zâmbește pe sub răchiți trecând: imagine sprințară, ca o străfulgerare din vremi ce mai învie pe margine de gând. Leonid Iacob Referință
IMAGINE SPRINŢARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366511_a_367840]