2,772 matches
-
după unii, încercând să se sustragă cenzurii), numindu-se "Domnul Alcofribas", dar neuitând să-și adauge particula nobiliară "abstrăgător de chintesență", vom constata că, ulterior, Cartea a treia va fi alcătuită chiar de "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină și monah al ostroavelor Hiere", Cartea a patra de către "Domnul François Rabelais, Doctor în medicină" și, în fine, A cincea și cea din urmă carte poartă semnătura aceluiași "Domn François Rabelais, Doctor în medicină". De ce să fi recurs Rabelais la o asemenea
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
s-a suprapus unei convulsii instituționale, care, în timp, s-a dovedit a fi și o problemă severă de politică religioasă: în plan extern, între Constantinopol și Roma; în plan intern, între puterea basileică și cea monahală. "Prețul" final plătit monahului de către monarh a constat în penitența pe care acesta a trebuit să o facă public după anul 843; s-a adăugat o pierdere semnificativă de prestigiu local, de putere oikonomică în raport cu imperiul, dar și de autoritate în raport cu Vaticanul. Confruntarea în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pildă și îndrumare duhovnicească, această învățătură a rugăciunii lăuntrice nu a fost fixată în scris decât la începutul veacului XI, într-un tratat atribuit Sfântului Simeon Noul Teolog. Mai târziu, ea a fost tema unor scrieri deosebite ale lui Nechifor Monahul (veacul XIII), și mai ales ale Sfântului Grigorie Sinaitul, care a statornicit această lucrare pe la începutul veacului XIV la Muntele Athos. Sub o formă mai puțin explicită, găsim referințe la această tradiție ascetică la Sfântul Ioan Scărarul (veacul VII), la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai mare parte de Grigorie Palamas, isihasmul, al cărui triumf a fost asigurat de sprijinul politic al lui Ioan VI Cantacuzino (împărat care nu a excelat prin știința de a practica puterea, ci prin anvergura sa culturală, dovedită și ca monah, după ce a ieșit din funcția basileică), a reprezentat cea de-a doua înfruntare constantinopolitană după iconoclasm cu o importanță majoră pentru civilizația ortodoxă. Într-un context politic, social și militar dezastruos pentru dinastia paleologă, teologia palamistă a întărit decisiv argumentația
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
comentariile învățaților ulteriori și este familiarizat cu lucrările științifice și cosmologice ale lui Aristotel de către un profesor numit Peter din Irlanda. În 1244 Toma devine călugăr dominican spre marea supărare a familiei care aștepta cu nerăbdare ca el să ajungă monah și abate benedictin. Tatăl lui Toma murise, însă restul familiei și-a manifestat atât de limpede supărarea, încât dominicanii au decis să-l trimită la Paris pentru mai multă siguranță. Pe drum este răpit de frații săi mai mari și
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pe A. drept „poetul cel mai revoluționar al vremii”. Acesta își face o reintrare explozivă în jurnalistică, atacând în „Facla”, din mai 1911, pe mitropolitul în scaun, Athanasie Mironescu. Fulminantele pamflete îl aduc pe fostul diacon, considerat încă în rândurile monahilor, în fața Consistoriului, care îl exclude din cin. Viața și-o câștigă de acum înainte cu condeiul. Compune un prolog în versuri pentru „Comoedia” (1911), colaborează la „Rampa” și la revista „Teatru”, îl ajută pe Th. Cornel la dicționarul biografic Figuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
teologii orientali, deși atât de reticenți în privința operelor scriitorilor latini, au făcut o excepție cu Augustin care a fost considerat de ei o autoritate; în sfârșit, De Trinitate a fost tradus în greacă la sfârșitul secolului al XIII-lea de către monahul bizantin Maximus Planude. După clarificările făcute prin studiul despre Trinitate, Augustin a scris în 421 un mic tratat care conține într-o formă sistematică doctrina creștină. I-a dat titlul de Manual (Enchiridion), pentru că un laic din Roma, Laurențiu, voia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
420; de aceea nu-i este dedicată lui Castor ci fratelui acestuia, Leontius, episcop și el, și călugărului Helladius care ajunge ulterior episcop. Opera este concepută în strânsă corelație cu precedenta pentru că Ioan Cassian, după ce a descris elevația spirituală a „monahului exterior”, vrea acum să treacă la formarea invizibilă a omului interior; dacă opera consacrată temeiurilor mănăstirilor era un îndreptar pentru sufocarea dorințelor cărnii, aici, sfaturile cuvioșilor părinți, adunate de Cassian, trebuie să arate ce este perfecțiunea desăvârșită. Într-adevăr, Convorbirile
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvârșirii: această desăvârșire, însă, nu poate fi atinsă decât într-o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea de creștinii care trăiesc în acea lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lume, separarea desăvârșiților de cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cei nedesăvârșiți. „În acest sens, Cassian execută o operațiune culturală cu valoare universală și, în acest scop, propune o doctrină ecleziologică: creștinul, pentru a fi desăvârșit - și desăvârșirea este o cerință absolut necesară -, trebuie să devină monah, iar a deveni monah echivalează cu acceptarea unei norme de viață a cărei depozitar este un maestru” (Leonardi). Viața desăvârșită este viața creștină, adică o viață supusă unei discipline: astfel, Cassian transferă în lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tardoantica, Rubbettino, Soveria Mannelli, 1992. 3. Euherie din Lion Motivele principale ale literaților lerinezi se regăsesc toate la Euherie care a fost poate reprezentantul lor cel mai de seamă și figura lor emblematică pentru că s-a distins mai întâi ca monah în schitul din Lérin și a devenit apoi un personaj important în administrația Bisericii. El a consacrat ascezei două opere legate între ele prin motivațiile lor esențiale, Lauda sihăstriei (De laude heremi) și Ieșirea din lume (De contemptu mundi). Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Prima e dedicată călugărului Ilarie care, după ce însoțise la Arles pe fondatorul așezării de la Lérin, Honorat, se întorsese acolo: suntem așadar în 427-428. Scrierea descrie figura ascetului care trebuie să-l inspire și pe Ilarie care de altfel era deja monah. Deci nu e vorba de apărarea vieții călugărești împotriva detractorilor săi, care erau totuși numeroși în acea vreme, ci de o glorificare a vieții monastice în sine. În schimb, în Ieșirea din lume, scriitorul îl îndeamnă la convertire pe nobilul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există apoi nici o referire la doctrina păcatului originar și această tăcere trebuie înțeleasă ca o polemică implicită contra lui Augustin. Asemenea motive nu sunt menite să contureze modelul unui monah în suferință, măcinat de duritatea ascezei. Firește, suferința nu e străină de asceză, dar nu constituie esența acesteia cum se întâmplă în schimb în monahismul oriental și cum chiar Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Valentin); 404, 1995 (Vita Hilarii: P.-A. Jacob). În schimb, nu e sigur că a fost călugăr la Lérin Valerian, episcopul din Cimiez (Cemenelum), lângă Marsilia, mort în jurul anului 460; Valerian a fost confundat cu un anume Valeriu care fusese monah la Lérin și a devenit apoi episcop la Nisa. Știm foarte puține lucruri despre Valerian, găsite în actele sinodale și în epistolarul papei Leon. S-au păstrat douăzeci de omilii cu conținut ascetic și o Epistolă către călugări privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre Lege între iudeul Simon și creștinul Teofil (Altercatio legis inter Simonem Iudaeum et Theophilum Christianum). Evagrie a trăit probabil în prima treime a secolului al cincilea; este, poate, acel Evagrie pe care Sulpicius Severus ni-l prezintă ca preot, monah și discipol al lui Martin din Tours. Opera reia toate argumentele canonice din polemica antiebraică, autorul sprijinindu-se pe Tertulian și pe acele testimonia adunate de Ciprian, și reprezintă poate o prelucrare a unei controverse cu mult anterioare, Dialogul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din mănăstirea sa, a trebuit să rătăcească apoi de la o localitate la alta. Mai târziu, Fulgențiu s-a gândit să plece în Egipt ca să se dedice în liniște anahorezei. Însă, ajuns la Siracuza, el a aflat de la episcopul Eulalie că monahii din Egipt erau eretici și schismatici (probabil că această informație atât de imprecisă va fi însemnat că în Egipt era răspândită erezia monofizită), de aceea Fulgențiu a renunțat la proiectul său și în anul 500 se duce la Roma și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o mănăstire pe care a construit-o el însuși pe pământurile sale și pe care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curând foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși mereu în mănăstire unde probabil n-a fost nici monah și nici abate: Vivarium era poate o mănăstire laică, adică fondată de un aristocrat bogat, așa cum se întâmpla frecvent în Italia secolului al șaselea. Dată fiind originea sa, acest așezământ avea la bază principii sub multe aspecte diferite de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
abații de mai târziu, cea de la Bobbio, de la Saint-Gall sau Corbie: în realitate, la moartea lui Cassiodor, mănăstirea a fost distrusă și cărțile s-au risipit (unele au ajuns în biblioteca Palatului Laterano, la Roma). Nu e nici o îndoială că monahii s-au dedicat cu multă sârguință muncii de copiere și de corectare a codexurilor vechi și că această activitate, la început, a fost foarte prețuită de Cassiodor, însă așezământul de la Vivarium nu a constituit din acest punct de vedere o
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latini, însă cultura sacră rămâne tot timpul preponderentă în raport cu orice altă formă. Aceleași intenții îl animă pe Cassiodor și atunci când compune un scurt și sintetic Tratat de ortografie (De orthografia), scris chiar la sfârșitul vieții sale; tratatul devenise necesar pentru că monahii erau tot mai des lipsiți de instrucție elementară, semn al decăderii culturii și al întoarcerii Italiei la barbarie. BIBLIOGRAFIE. Pentru Chronica: MGH, Auct. Antiquiss.: Chron. minora 2, 1894 (Th. Mommsen); Variae în MGH, Auct. Antiquiss. 12, 1894 (Th. Mommsen); CChr
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ei s-au dus la Alexandria și au protestat violent în fața casei episcopului. Acesta, preocupat tot timpul de păstrarea unor bune raporturi cu puternicii călugări, i-a liniștit cu promisiunea că îl va condamna pe Origen și origenismul. În biserica monahilor din deșertul Nitria, Teofil a organizat un sinod unde s-a consfințit condamnarea lui Origen cu aprobarea papei Anastasius. În același timp, a început să-l persecute pe Isidor, vechiul său candidat la scaunul din Constantinopol, pentru că i se părea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1419-1478. Un tratat editat sub titlul Sfânta Treime, legat de opera lui Ioan Damaschinul despre Credința ortodoxă, constituie în realitate ultima parte a acestuia („Despre religie”) care se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriană și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogată în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie de 22 de discursuri sau instrucțiuni precedate de o biografie a presupusului lor autor, Eusebiu de Alexandria, scrise de călugărul Ioan, secretarul său (notarius). Conform biografiei, monahul alexandrin Eusebiu a fost desemnat de Chiril din Alexandria ca succesor al său; în perioada cât a fost episcop, adică șapte ani, Eusebiu l-ar fi convertit pe Alexandru, personaj de origine nobilă și păcătos înrăit; înainte de a muri, l-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studii literare la Alexandria și de drept apoi la Beirut unde, și datorită îndemnurilor lui Zaharia care l-a pus să citească autori creștini, s-a convertit; a fost botezat la Tripoli în 488 și și-a început viața de monah lângă Gaza. După o perioadă de sihăstrie care i-a afectat sănătatea, s-a întors la viața de cenobit, a întemeiat o mănăstire lângă Maiuma în Gaza și a fost hirotonisit preot. Episcopul care îl hirotonise era monofizit, mănăstirea în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combătuse pe Petru Mongo pentru că era prea moderat și fusese unul dintre călugării care îi ceruseră împăratului Zenon o interpretare anticalcedoniană clară a Henotikon-ului. Apoi, trecuse în tabăra cealaltă și se mutase în Palestina unde încercase să-i convingă pe monahi și episcopi să nu mai fie îngăduitori cu anticalcedonismul; a avut loc probabil o dispută publică între el și Sever, urmată de o controversă în scris. Nefalie a citit în public și a făcut să circule apoi un text intitulat
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]