3,149 matches
-
Rațiunea este considerată ca un dat specific omului. * Apare limpede voința reformatoare a gânditorilor înrolați în acest curent ce vizează o reală și radicală transformare a vieții sociale cu țelul declarat de a îmbunătăți condiția umană. * Proclamarea egalității tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu, ci doar primul slujitor al statului, preocupat de siguranța supușilor săi. * Monarhul iluminat reprezintă idealul politic al epocii care înlocuia perimatul monarh absolutist. Este întruchipat de un filosof, înzestrat cu o capacitate superioară de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ce vizează o reală și radicală transformare a vieții sociale cu țelul declarat de a îmbunătăți condiția umană. * Proclamarea egalității tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu, ci doar primul slujitor al statului, preocupat de siguranța supușilor săi. * Monarhul iluminat reprezintă idealul politic al epocii care înlocuia perimatul monarh absolutist. Este întruchipat de un filosof, înzestrat cu o capacitate superioară de a înțelege mecanismele societății, de a mediatiza și armoniza relațiile dintre clasele sociale. * Războaiele dispar, iar prejudecățile de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
cu țelul declarat de a îmbunătăți condiția umană. * Proclamarea egalității tuturor oamenilor. Monarhul nu mai este unsul lui Dumnezeu, ci doar primul slujitor al statului, preocupat de siguranța supușilor săi. * Monarhul iluminat reprezintă idealul politic al epocii care înlocuia perimatul monarh absolutist. Este întruchipat de un filosof, înzestrat cu o capacitate superioară de a înțelege mecanismele societății, de a mediatiza și armoniza relațiile dintre clasele sociale. * Războaiele dispar, iar prejudecățile de ordin rasial sau religios sunt excluse. * Idealul uman al acestei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pe calea aleasă, a sacrificiului pentru cauza binelui. Problema succesiunii divine și a luptei dintre generațiile de zei ocupă un loc important în tragedia lui Eschil. Chiar de la prima întâlnire dintre cor și protagonist, oceanidele observă comportamentul tiranic al noului monarh al zeilor, decis să-i distrugă definitiv pe predecesorii săi înfrânți în luptă : Zeus, în numele legilor noi poruncite,/ domnește de capul său/ și-acum nimicește/ uriașii puternici de dinainte. Prometeu își manifestă încrederea că, în pofida acestei durități, va reuși să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai înainte să sfărâme aceste lanțuri de ocară. Victor Eftimiu pomenește în mai multe rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini pentru dobândirea supremației cerești. Eromeni este înspăimântată la ideea că Prometeu are de gând să-l înfrunte pe despoticul monarh divin de dragul oamenilor (A stăpânirii grijă la nimeni Zevs n-o lasă/ [...] Cum tălmăci-va dânsul avântu-ți tineresc ? - I, p. 36), dar se bizuie pe faptul că acesta nu-l va trata ca pe un potrivnic pe soțul ei care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din 1866 și 1923 sunt considerate în bloc, de către comunitatea istoricilor și de majoritatea analiștilor politici, ca opere juridice în virtutea cărora s-a construit un regim democratic de monarhie parlamentară în care regele domnea, dar nu guverna. Cu alte cuvinte, monarhul ar fi fost un arbitru al vieții politice și un garant al libertăților, situându-se deasupra intereselor partizane și, în baza originii sale germanice, deasupra spiritului balcanic. Realitatea a fost sensibil diferită. Carol I și urmașul său, Ferdinand I (ca să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
încredințată regelui, care o exercita prin miniștrii săi, aceștia fiind de altfel și răspunzători pentru actele sale executive; numea pe primul-ministru și miniștrii; avea puterea de a demite guvernul. Este drept că puterea judecătorească era scutită de posibila imixtiune a monarhului, dar acesta putea comuta, micșora sau anula pedepsele (cu excepția celor aplicate miniștrilor). Un rege cu asemenea prerogative (la care se adăugau: șefia armatei, încheierea tratatelor internaționale și "baterea monedei") nu părea nici pe departe unul care... domnea. Mai curând era
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
stat era pusă între paranteze, regele concentrând în mâinile sale autoritatea legiurii și pe cea guvernamentală. Parlamentul bicameral a rămas un element de decor. Printre "performanțele" antidemocratice, Constituția carlistă reține faptul că ea l-a avut ca promotor pe un monarh cu proastă reputație politică și morală, că nu a îngăduit nicio dezbatere parlamentară prealabilă intrării în vigoare și că a trecut doar printr-un plebiscit "aranjat", ca toate scrutinurile interbelice. În septembrie 1940, când Generalul Ion Antonescu (numit șef al
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
Autoarea emite o opinie extrem de interesantă ce merită a fi semnalată: articolul respectiv ar fi un "pact" între două viziuni politice din Adunarea Constituantă, cea republicană și cea monarhică, aceasta din urmă fiind justificată datorită faptului că Președintele, ca și monarhul constituțional, nu poate avea o apartenență politică 21. Constanța Călinoiu și Victor Duculescu afirmă fără echivoc faptul că România este o "republică semi-prezidențială" datorită modului în cae sunt reglementate prerogativele Președintelui 22. Dan Claudiu Dănișor se rezumă la a face
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
II-lea și cu adoptarea unei noi Constituții, a fost necesară și o nouă organizare administrativă. Unitățile administrative cu personalitate juridică erau ținuturile și comunele, cu atribuții de administrație generală și a căror conducere era asigurată de persoane numite de către monarh. A fost o organizare teritorial-administrativă centralizată, specifică regimurilor totalitare și perioadelor de criză. Consecințele aceastei reforme au durat doar doi ani, când se revine la județe ca unități administrative. În perioada postbelică, prin Legea nr. 5 din 1950, sunt desființate
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
călugărița cu înfățișare de jandarm, care deschidea drumul, flancat de două supraveghetoare, alese dintre cele mai impozante, și urmat de doamna Walter, econoama cinquangenară, care încheia alaiul, tânărul preot, palid și frumos, părăsea cu mare pompă lăcașul. Avea aerul unui monarh confiscat de niște șefi de triburi, care, sub pretextul adorației, nu-l lăsau să facă liber nicio mișcare. Silită să se lipească de perete odată cu celelalte fete ca să nu împiedice micul cortegiu, Gabriela omise să-și plece ochii. Privirea ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pagini ale unor tetraevangheliare (de la Humor, de la Agapia, de la Căldărușani, de la Sucevița), liturghiere și psaltiri aflate în altarele bisericilor ieșene sunt înzestrate cu frumoase ornamente și inițiale, cu asocieri de culori, cu ilustrații care încântă ochiul. Sunt numeroase figuri de monarhi și ieromonarhi, de cărturari care au fost îndrăgostiți de arta de a împodobi textele scrise. Un Gavril Uric, ca să dăm un exemplu, a fixat filiația artei miniaturii cu adânci rădăcini ce există între ornamentele încrustate și ornamentele frizelor decorative, chenarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se pot alătura celor multe evocate până acum. Dar iată povestioara orientală preluată dintr-un text-comentariu al filozofului Anton Adămuț asupra cărții Jurnalul unei biblioteci: Șahul Persiei e scăpat dintr-un pericol de moarte de unul dintre umilii săi supuși. Monarhul cheamă pe salvatorul său, îi dă slujba de grădinar pe lângă palat și îi promite să îi îndeplinească, la cerere, orice dorință. Toate mergeau ca pe roate până când, într-una din zile, grădinarul nostru se întâlnește pe una din imensele alei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în mare parte atât apariția sistemelor liberale democratice, cât și a celor autoritare egalitare. Anterior, sistemele politice tindeau să fie tradiționale inegalitare sau autoritare inegalitare. În prima din aceste două categorii intră monarhiile puternice în care caracteristică era loialitatea față de monarh; în a doua se încadrează monarhiile absolutiste de pe continentul european din secolele XVII-XVIII, după modelul francez. În trecut au existat și câteva sisteme populiste, care luau ființă în mod tipic atunci când un conducător reușea să ajungă la putere prin forță
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
spațiul tridimensional al normelor. Una din aceste grupe constă în sistemele politice care și-au menținut normele tradiționale care predominau altădată în lume și în special în Europa de Vest. Aceste țări sunt "absolutiste", iar șeful lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al populației; unele republici oligarhice au avut sau mai au încă un caracter asemănător. Acest tip de regim este totuși din ce în ce mai rar, în principal pentru că majoritatea monarhilor vest-europeni au simțit nevoia să abandoneze
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al populației; unele republici oligarhice au avut sau mai au încă un caracter asemănător. Acest tip de regim este totuși din ce în ce mai rar, în principal pentru că majoritatea monarhilor vest-europeni au simțit nevoia să abandoneze puterea pentru a rămâne la tron, în timp ce alții au fost răsturnați. Astfel, doar în regiunile relativ închise sau îndepărtate ale lumii (Peninsula Arabică, Himalaya și părți din Africa sudică), regimurile tradiționale inegalitare și-au
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acestor sisteme sunt "tradiționale" ele păstrează inegalitățile sociale și structurile puternic oligarhice, cum sunt cele caracteristice Europei secolelor XVII-XVIII. Puterea și averea se concentrează în mâinile câtorva indivizi, iar deplasările spre o deschidere politică a societății sunt limitate, deși mulți monarhi încearcă să-și mențină sprijinul cel puțin prin introducerea unor trăsături ale regimurilor constituționale și prin dezvoltarea economiei. Regimurile care au reușit să disperseze resurse substanțiale în rândul populației, precum cele din Peninsula Arabică, au fost cele mai capabile să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
permanentă între grupuri cu activități specifice, în sistemele tradiționale inegalitare există doar o singură grupare în cadrul unei anumite zone de exemplu, un singur trib. A doua consecință este la nivel național. Diversele grupări pot recunoaște sau nu pe deplin supremația monarhului și a efectivului politic de vârf. Regimurile tradiționale inegalitare se mențin în timp doar dacă se stabilește o oarecare înțelegere între grupările geografice care alcătuiesc națiunea; altfel, corpul politic se destramă. De aceea fostele colonii au dat rareori naștere unor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
colonii au dat rareori naștere unor sisteme politice tradiționale inegalitare opozițiile dintre grupurile geografice sunt în mod caracteristic de așa natură încât, curând după independență, trebuie introdus un alt regim. Este din ce în ce mai dificil să se mențină un echilibru durabil între monarh și grupurile tribale sau etnice, pe de o parte pentru că fiecare societate se supune unor influențe exterioare care subminează grupările tradiționale, și pe de altă parte din cauza mobilității geografice și sociale a populației. Astfel, sistemele politice tradiționale inegalitare încep să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
autoritare inegalitare încearcă să reînvie aceste entități tradiționale, bazându-se pe loialitatea pe care ele le generau în trecut. Acest obiectiv este evident mai ușor de atins când sistemul politic autoritar inegalitar înlocuiește un sistem tradițional, și în special atunci când monarhul este determinantul acestei mișcări. Totuși, chiar și atunci sunt dificultăți, deoarece apar și instituții mai moderne, inclusiv birocrația. De aceea baza sistemelor politice autoritare inegalitare constă în esență în forțele armate, deoarece acestea nu numai că asigură puterea fizică de
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca și cum apariția facțiunilor era un semn că țara se apropia de un război civil. Facțiunile și partidele erau sinonime cu luptele în adevăratul sens al cuvântului; așa a sfârșit Republica Romană și așa au ajuns orașele-state italiene să cadă pradă monarhilor din vecinătate. Așadar surprinzător este poate că, treptat, Europa a ajuns să accepte în cursul secolului al XIX-lea faptul că partidele erau o prezență permanentă și o trăsătură într-adevăr inevitabilă a unei democrații liberale moderne. Astfel, atacurile împotriva
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
unitare sunt foarte centralizate, în timp ce chiar și cel mai centralizat stat federal realizează cel puțin un grad moderat de descentralizare. Statele unitare sunt adesea în mod deliberat puternic centralizate. Franța a fost astfel secole întregi ca rezultat al politicii intenționate a monarhilor o politică păstrată și chiar consolidată de Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Franța sub Napoleon a fost imitată de multe țări ale lumii contemporane, în special în lumea a treia. Acesta este sau a fost și cazul statelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare (și prea divizat) pentru a constitui un executiv. Guvernul în sensul modern al cuvântului a apărut în Roma odată cu Imperiul și Augustus. În Evul Mediu și în Renaștere, acesta a apărut din conducerea patrimonială a regilor și a altor monarhi care își extindeau rolul din ce în ce mai mult. Erau numiți "miniștri" care să se ocupe de trezorerie, de problemele justiției sau de bunăstarea și puterea armatei. Ulterior, conducătorii care au ajuns să fie numiți "despoți luminați" și care doreau să își dezvolte
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
numiți "despoți luminați" și care doreau să își dezvolte țara din punct de vedere economic au început să numească miniștri responsabili cu lucrările publice. Aceasta a dus la o guvernare ce ar trebui definită ca birocratică: cu alte cuvinte, guvernarea monarhilor absoluți care au condus o mare parte a Europei în secolele XVII-XIX. Pe de altă parte, acei monarhi care nu erau capabili să își controleze în întregime societatea au fost nevoiți să se sprijine în mare parte pe aristocrați, iar
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
numească miniștri responsabili cu lucrările publice. Aceasta a dus la o guvernare ce ar trebui definită ca birocratică: cu alte cuvinte, guvernarea monarhilor absoluți care au condus o mare parte a Europei în secolele XVII-XIX. Pe de altă parte, acei monarhi care nu erau capabili să își controleze în întregime societatea au fost nevoiți să se sprijine în mare parte pe aristocrați, iar unii dintre aceștia au fost incluși în guverne. Această mișcare a prefigurat cealaltă formă de guvernare pe care
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]