1,878 matches
-
departe În trecut. Tot ce mai pot face e să-mi amintesc fiecare amănunt. Și să-mi spun: da, eu am avut această aventură, nu mi-a povestit-o nimeni...) ...Pentru acest bătrîn care-și amintește, memoria e un izvor monoton care murmură aceeași poveste. Și marea e aceeași... SÎnt ore cînd țărmul se pierde În pîcla apei, dar el Îl simte ca și atunci, iar vîntul care ridică valuri Îi umezește ochii, În timp ce pronunță numele Colchidei ca un cuvînt taumaturgic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un pumn de nisip pe care l-a lăsat să curgă Încet, ca Într-o clepsidră, pînă s-a terminat. Și-a privit mîna goală și sînt sigur că tot la viața sa se gîndea. În aer rămăsese o Îndîrjire monotonă care se scurgea și ea Încet... Ca această ploaie de noapte descătușată acum, parcă din oboseala mea. Tragediile antice Îmi sugerează o idee aparent bizară: vorbind despre destin, grecii au evitat să se uite În abis. Destinul a fost, poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să mănînce nimic, nu s-au mișcat de acolo cîteva zile și nopți, pînă ce nu și-au revăzut stăpînul. Îl ascultam privind floarea albastră tatuată pe mîna lui stîngă. Marinarul m-a Întrebat brusc, cu aceeași voce aridă și monotonă: „Socotiți că omul ar fi oare În stare de atîta credință?” Apoi, fără să aștepte un răspuns, a conchis „Viața e plină de surprize”, și a trecut la alte lucruri. Mă gîndesc acum că Întîmplările petrecute la Theba și scene
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași secție cu ei, ori poate în altă parte, important e că-s împreună, cunosc aceeași lume, "vorbesc aceeași limbă". Unii cred că nu e bine; viața devine monotonă, nu mai au ce-și spune după-amiaza, cînd sînt acasă. Poate că-i adevărat. Eu și Livia, cînd ne revedem după-amiaza, stăm o oră numai să ne spunem ce s-a întîmplat peste zi. Mai ales ea, care are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
natură polemică, un „jurnal de front” (literar). însă, în primul rînd, ele sînt un document psihologic, întrucît redau graficul mișcărilor interioare ale unui om complex, cu trăiri intense, variate, tip reactiv, neliniștit, oscilînd între romantism și realism, opusul inșilor placizi, monotoni, reci. Avea o fire de luptător, loială, expansivă. Se atașa statornic de persoane și cauze și pretindea un devotament egal. Hiperactiv, croia mereu planuri și tactici. în timpul relecturii acestor scrisori, mi-au venit adesea în minte trei vorbe: una a
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
făcea ca intervalul de la anunțarea pînă la definitivarea unui articol să dureze cîteva luni sau chiar cîțiva ani. Bătrîn la inimă încă de cînd l-am cunoscut, deși avea numai 56 de ani, nu adopta opiniile, ritmurile și gusturile zilei. Monotone, repetitive, scrisorile primite de la el de-a lungul a peste un sfert de veac au, din cînd în cînd, note profunde: dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
reci, examenele medicale umilitoare, electroșocurile. Secvențele astea par făcute cu o singură intenție să provoace indignare ; sînt melodramatice (melodramaturgii fiind acei dramaturgi care o țin de la un capăt la altul într-o singură notă). și, pe lîngă faptul că e monotonă, înverșunarea asta demascatoare mai e și un pic bizară : dacă filmul tot a fost făcut în 2008, nu putea să-și propună și altceva pe lîngă denunțarea unor abuzuri din 1928 ? Tocmai mă pregăteam să-i pun cruce acestui film
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
însă oricât de deformat modelul întruchipat de fantele de mahala, răzbat în comportamentul acestuia clișeele unui fin amoris trecut prin baia de acizi a mahalalei. În ceea ce privește filmul lui Pintilie, lăsând la o parte gustul îndoielnic al unor glume, drăcuiala devine monotonă, însoțind aproape fiecare schimb de replici, și chiar dacă înjurătura nu ajunge încă mai grosieră, ceea ce o amplifică este vulgaritatea. Imprecația constituie res- pi rația fetidă a dialogului, însă îi conferă și o nouă vitalitate, o brutalitate pestiferă. Unul dintre convivii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe la ora 5 dimineața zgomotul infernal al arterei pe care era situat hotelul, dar mai ales vocea muezinului (preotul arab) care, prin difuzoare instalate în vârfurile moscheelor, anunță întreg Egiptul că Allah s-a trezit sau cine știe ce... E un cântec monoton, de fapt o vorbire cântată, monotonă, imposibil de redat în scris. Oboseala și-a spus cuvântul și am adormit la loc până la 8,30 dimineața când am coborât la micul dejun din restaurantul cu fețe de masă pătate, dar cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al arterei pe care era situat hotelul, dar mai ales vocea muezinului (preotul arab) care, prin difuzoare instalate în vârfurile moscheelor, anunță întreg Egiptul că Allah s-a trezit sau cine știe ce... E un cântec monoton, de fapt o vorbire cântată, monotonă, imposibil de redat în scris. Oboseala și-a spus cuvântul și am adormit la loc până la 8,30 dimineața când am coborât la micul dejun din restaurantul cu fețe de masă pătate, dar cu trei stele (de altfel!). Am pornit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
uriașă argintie? N-a fost nimic din clasica scenografie! A fost o gară și un tren accelerat, a fost o seară și un cer înnourat și un compartiment de clasa doua, eu, june universitar, tu, într-a noua și cântul monoton de roți și șine și ochii tăi ce căutau spre mine și "nașu"-acela fără îndurare, care ne-a "cununat" cu trei sutare și când am coborât la Iași, spre dimineață, eram ca mirii juruiți pe viață! 1966 Pe aripile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
400000 exponate, ceea ce-l face unul din cele mai valoroase din lume Muzeul arheologic din San Pedro de Atacama, "Gustavo Le Paige", care poartă numele întemeietorului său, călugăr iezuit belgian. Călătoria prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un ecou În mine. Tinerii japonezi cu care discutam erau surprinși de interesul și pasiunea mea pentru Nô. Ei nu-l frecventau deloc. Pentru ei era o artă muribundă, care le amintea că bunicii lor intonau asemenea sunete lungi și monotone, pe care ei, copii fiind, le găseau groaie și triste. Mă priveau ca pe un amator de piese de muzeu, prețioase și pedante, fără legătură cu viața lor. De ce nu mă duc la kabuki, mă Întrebau, unde obișnuiesc să meargă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Își părăsise locul de reculegere din Caucaz, pentru a hoinări prin munți. Ca de obicei, Lermontov combina În poemul lui formule prozaice cu minunate efecte estompate, de fata morgana. Era considerabil de lung și cele șapte sute cincizeci de versuri destul de monotone au fost răspândite de Lenski cu generozitate În numai patru plăci fotografice (a cincea am spart-o eu din greșeală chiar Înainte de reprezentație). Din considerente de protecție contra incendiilor, fusese aleasă pentru proiecție o veche cameră de copii În colțul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sau a unei poezii - a oricărei povestiri sau poezii - era un miracol la fel de greu de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ritmuri, dar Începătorul conservator tot la acestea recurgea când căuta un instrument neutru - poate pentru că nu voia să se abată de la exprimarea simplă a unor emoții simple, aventurându-se În forme riscante. Cu toate acestea, forma se răzbuna. Modelele destul de monotone pe care poeții ruși din secolul al nouăsprezecelea le-au impus suplei elegii au avut ca rezultat asocierea repetată a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui de alamă așa-zisele țiganskie romansî, Îndrăgite de generația mea. Acestea erau imitații mai mult sau mai puțin anonime ale cântecelor țigănești - sau imitații ale unor astfel de imitații. Calitatea de „țigănesc“ era dată de un geamăt adânc și monoton, Întrerupt de un fel de sughiț, expresia sonoră a sfărâmării unei inimi bolnave de dragoste. În varianta lor cea mai bună, produceau o notă spartă vibrând pe alocuri În operele unor poeți adevărați (mă gândesc Îndeosebi la Aleksandr Blok). În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
când aceste interese nu mai coincid, e uluitor câtă funciară indiferență sau chiar ostilitate iese la iveală între ființe care au trăit laolaltă, împărțindu-și treburile dar nu și ̀ împărtă șindu-și viața. Încetarea prieteniei fiindcă folosul imediat sau plăcerea monotonă a divertismentelor în comun au expirat arată că de fapt nu fusese între acei inși niciodată propriu-zis prietenie. O prietenie adevărată nu se poate epuiza prin uzură și nici nu poate înceta fiindcă părțile și-au descoperit la un moment
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
convocați era mai mare. Aveam asigurate trei mese calde. Din sălile de instruire mergeam la masă, apoi iar la instruire. Nu aveam voie în hotel decât după masa de seară, care se servea destul de târziu. Cele trei zile erau plictisitoare, monotone și lungi. Te luptai cu somnul și îți ascundeai căscatul. Careul de rebus, somnul sau schimbul de bilețele erau preocupări destul de frecvente. Singurele momente dorite erau pauzele în care, la bufetul bogat asortat de pe holuri, serveam gustări, beam cafea naturală
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
000 exponate, ceea ce-l face unul din cele mai valoroase din lume Muzeul arheologic din San Pedro de Atacama, "Gustavo Le Paige", care poartă numele întemeietorului său, călugăr iezuit belgian. Călătoria prin Atacama, spre Norte Grande, nu a fost una monotonă, ci dimpotrivă, peisajul schimbându-se de la o oră la alta în funcție de lumina soarelui și de umbrele proiectate de munții fără urmă de vegetație. Uriașii Atacamei ne apăreau când gri, când cafenii, când negri și lipsa oricărei forme de viață, vegetală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la care încep să se aprindă luminile, este oră tainică. Trece, lent, mașină. Mi se pare curios că nu trece un zimbru, atât c ciudată pare noaptea asta, ca o noapte din alt veac. * Viața, care mi se pare deseori monotonă, poate deveni de-a dreptul surprinzătoare după modul în care își aranjează mozaicul întâmplărilor. Trebuie doar să fii atent la film. * În jumătatea de oră în care ies în oraș să-mi cumpăr cerneală de stilou (am mania stilourilor, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Acum, descendenții acelor călători poartă tot felul de tichiuțe pe capetele lor microcefalice (ca niște gutui noduroase) și pantaloni enormi, ca parașutiștii americani. Nu-mi place moda, nu-mi place nimic, sunt nemulțumit de ceea ce văd și aud. Mașina aleargă monoton dar spornic; am timp să meditez la câte nu-mi plac; plonjat în meditație socio-antropologică. Într-un loc încetinim ca să evităm un accident. Doi țigani, îmbrăcați în pijamale nou-nouțe, aleargă după o iapă care fuge bezmetică după un mânz nărăvaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
chemare. Și îmi vin în minte și gânduri "cosmice"; despre ritmicitatea acestor eterne obiceiuri, despre rostul lor universal, despre rostul soarelui, ca insignă a grației supreme și a performanței maxime în biologie. Astăzi culoarea apei este simpla, ca o cenușă monotonă. Tremură doar câteva trestii în vântul leneș. Doi băieți cară un cărucior cu vreascuri. Căruciorul scârțâie. Pe lac, niște rațe sălbatice se zbenguie zgomotos. Par a nu se teme de nimic. Două mici flotile despică cerul, la mare înălțime. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bocanci, șoseaua se încolăcea în ocolișuri, fără noimă după mintea noastră. Am chibzuit s-o luăm de-a dreptul peste câmpul presărat cu movile de cârtiță care susțineau piciorul mai bine decât ciorba din șosea. Toate bune până ce, în câmpul monoton, fără de tufe ori copaci, ne-au tăiat calea meandrele unui râuleț: Miletinul. Tulbure și groasă, apa năboia pe deasupra gheții care încă se mai ținea de malul dinspre noi. Am luat-o pe fir, sperând să găsim un loc de trecere
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
scurt timp războiul se stabili pe frontul de la Carso, după exemplul fronturilor din Franța, Galiția și Polonia. Opinia publică italiană, dezamăgită în visurile sale de glorie cucerită rapid, a trebuit să se mulțumească cu comunicatele semnate de Cadorna, niște relatări monotone despre hărțuieli de avanposturi și despre starea vremii, botezate de ziarul Pasquino de la Roma drept "buletin meteorologic cotidian". Așadar italienii, ca și ceilalți aliați, au avut parte de acest odios război al tranșeelor. Dar nimeni, în străinătate, nu și-a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]