1,753 matches
-
puse pe hoție, în cap cu PNȚcd, coaliție care chiar din primele zile au schimbat sloganul „Nu ne vindem țara, ci o dăm bucată cu bucată". In primul rând s-a decretat că întreaga industrie românească nu este decât un morman de fier vechi, că toate instituțiile agricole de stat, crescătorii de animale, stațiuni experimentale agricole sunt, doar balast consumator de bani de la buget și trebuie lichidate urgent. Și s-au pus pe treabă, cu demolatul, bineînțeles. Poate vă amintiți, cum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
infrastructură de cale ferată, demnă de invidiat, de peste 11.000 de kilometri de cale ferată bine întreținută, cu un personal calificat și disciplinat. După '90, calea ferată a fost considerată, ca și cea mai mare parte a industriei noastre, un morman de fiare vechi numai bun de demontat și furat. După 20 de ani de veselie tâmpită și inconștiență economică, în zilele noastre călătoria cu trenul începe să devină o aventură. Credeți oare, că va mai trece mult până când înainte de apleca
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
absenți. Nici măcar nu luase catalogul cu ea. Acum se temea să nu înfunde pușcăria. Păcat de ei! Nu mai bine stăteau la oră? Și doar chimia e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul de fiare decât după ce a venit echipa de la descarcerare cu flexul. I-au scos cadavrul, plângând, chiar taică-său cu frate-său. Mădălina avea bazinul sfărâmat și o fractură de craniu care îi schimbase fizionomia. Au înmormântat-o o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
centură. Înainte de a intra pe sub poarta monumentală de la Pielea și Osu’, unul din verii lui Soliman veni în mare viteză și înfipse marele Mercedes alb decapotabil al bulibașei în trupul unui stejar. Ăi din clanul Jugănaru îl traseră afară din mormanul de fiare, îi șterseră sângele de pe față, îi mulțumiră că avusese curajul să ucidă armăsarul Șefului, așa cum era obiceiul. Imediat dădură buzna chiuind puradeii și aprinseră armăsarul sângerând din toate țevile sparte. Limuzina era cunoscută în târg drept Bizonul Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
am văzut. Domn’e, și unde nu mă trezesc dimineața că strigau ăia la mine, n-aveau curajul să intre, și io mă trezesc și zic: Ce e, băi, camarazi? Când mă uit lângă mine, așa În partea dreaptă, un morman de șarpe Încolocit și dormea. Era gros ca pe picior și avea cel puțin zece metri lungime. Când m-am uitat eu la el a ridicat și el capul și s-a uitat la mine. Eu zic: Bă! Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l facă. Spune și d-ta, domnule Cristescu, care ai trecere la d. mareșal; stăruie ca d. mareșal să fie acela care să facă armistițiul...“ (Procesul marii trădări naționale, Ed. Eminescu, București, 1946) De această dată, pur și simplu un morman de cadavre. Fețele a doi dintre cei morți pot fi distinse mai clar. Unul dintre ei are gura deschisă, probabil că a fost surprins de moarte urlând, celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în camera bunicii, față în față, câte doi: mama și bunica, bunicul și Bunica G. (nepoata). Lângă soba din cameră; în spatele Bunicii G. era patul. A întors capul și a văzut că patul era plin cu plapume, chilote, perne: un morman întreg, toate îmbrăcate în așternuturi albe. Toate aduse de cei trei: mama ei, bunica ei, bunicul ei. La un moment dat a început un cutremur puternic care clătina totul: casa, mobila și persoanele prezente. În casă nu s-a răsturnat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și vom vedea. Trebuie să avem răbdare, cum ne spune părintele Cleopa. Ca în majoritatea cazurilor, sunt la Frasin, într-o cameră mare și goală, cu parchetul ca mierea. Într-un colț al camerei, pe o suprafață destul de mare, un morman de fecale, iar bunica intră pe ușă cu încă o căldare plină s-o arunce pe deasupra. Eu, într-o cămașă de noapte largă umplută și ea cu aceeași substanță. Eu țineam cămașa umflată sub burtă, ca să nu curgă pe jos
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o ușă în spatele căreia era un coridor, au pătruns, apoi, într-o sală lungă, slab luminată, cu un ușor miros de mucegai, și s-au așezat la o masă, lângă ultima fereastră, ce da spre o curte unde se zăreau mormane de lăzi goale. Erau singurii clienți. "Vrei să mănânci ceva?" l-a întrebat doctorul Luca. " Nu. Nu mi-e foame. Voi bea un pahar de vin dacă e bun", a zis Julius. Doctorul Luca a râs cu poftă. "Bun? O să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se apropie de mal și încep să pășească simțind nisipul tare sub tălpi. Dintre dune și bălți s-au ivit pe neașteptate două colege de la șantier. Se plimbau agale să le treacă furia lucrului de peste zi și au observat mirate mormanul de haine aruncate de-a valma pe plajă. Priveau uluite, agitate cum capetele lor pluteau deasupra mării și alunecau spre țărm. Îngrijorarea puse stăpânire pe ele: - Cine or fi în pustietatea asta? Se întrebau nedumerite până i-au recunoscut, - Nicio
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încape nici o îndoială că întrebarea următoare este adresată fratelui ei. Tu îți mai faci rugăciunea, Lawrence? El nu răspunde. — Eu mi-aș face-o astă-seară dacă aș fi în locul tău. Secătuită de orice sentimente, Rebecca stătea întinsă, sprijintă de un morman de perne. Își desfăcu încet picioarele și își masă coapsele, domolindu-și durerea. Lângă ea, cu capul lăsat greu pe umărul ei, Mortimer a adormit deja. Îi luase aproape patruzeci de minute să atingă momentul culminant. Îi lua din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
simplu la ideea că s-ar putea întâmpla așa ceva: și totuși totul fusese cât se poate de simplu. Îmi petrecusem seara precedentă tolănit în fața televizorului, înnebunit de plictiseală, deși intențiile mele fuseseră de toată lauda. În ultimii ani adunasem un morman de casete video pe care nu le vizionasem și sperasem că de data asta voi rezista să văd măcar una până la capăt. Dar părea că optimismul meu fusese din nou exagerat. M-am uitat la prima jumătate a Orfeului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane uriașe de cărbune pe lângă șine, unde ținutul Chesterfield anunța începutul țării minelor, cu orizontul dominat mai întâi de macarale și puțuri de mină și apoi, discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Poate nu va fi la fel de greu cum crezusem. Acum, poate vreo două propoziții prin care să descriu dormitorul și apoi suntem p edrumul cel bun. Era o Ce era totuși? Nu voiam deocamdată nimic sofisticat, înglodându-l pe cititor în mormane de cuvinte inutile. Un singur epitet bine ales ar trebui să-și facă efectul. Ce-ar fi să scriu că... Era o cameră mare Nu: mult prea plicticos. Era o cameră luxoasă? Prea era un clișeu. O cameră fermecătoare? Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Africa. — La Crillon, știi foarte bine. De ce-aș ști? — Pentru că acolo stăteam mereu. — Ba nu, nu mereu. — Am stat acolo și am mai stat la Pavilion Henri-Quatre din St. Germain. Mereu spuneai că-ți place acolo. — Dragostea-i un morman de bălegar. Și eu sunt cocoșul care se urcă pe el ca să facă cucurigu. Dacă trebuie să pieri tu, ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și acolo culegea el mure. Apoi casa arsese, și toate armele care stăteau pe rastelurile făcute din picioare de căpriooară de deasupra șemineului areseră și ele, și după aceea țevile cu plumbul din rezerve topit și paturile arse zăceau În mormanul de cenușă folosită la facerea leșiei pentru cazanele mari În care se fierbea săpunul, și-l Întrebai pe bunicul dacă poți să le iei tu ca să te joci cu ele, și el zicea că nu. Vezi tu, erau Încă puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
același loc, de data asta din scânduri vopsite-n alb, și din tinda casei se vedeau plopii și lacul din spatele lor; dar arme n-au mai fost vreodată. Țevile puștilor care stătuseră pe rastelurile din picioare de căprioară rămaseră pe mormanul de cenușă și nimeni nu se atinse de ele. După război, am Închiriat un râu plin de păstrăvi În Pădurea Neagră și erau două drumuri pe care puteai ajunge la el. Unul Începea În Triberg și continua pe vale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te Înapoi, Tiny. Oricum ți-e frig, cu vântul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cineva Trenul trecu-n viteză pe lângă o casă lungă din piatră roșie, cu o grădină În care erau așezate mese la umbra a patru palmieri groși. Pe partea cealaltă se vedea marea. Și apoi intrarăm Într-o trecătoare mărginită de mormane de argilă și piatră roșie, și marea se mai vedea doar câteodată, mult dedesubtul stâncilor. — L-am cumpărat din Palermo, spuse doamna din America. Stăteam doar o oră la țărm și era duminică dimineața. Omul de la care l-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cum a fost sus acolo? — Schön. Cam mult soare totuși. — Da. Pe vremea asta e mereu prea mult soare. Bucătarul stătea pe scaunul lui. Hangiul intră cu noi, Își deschise biroul și ne aduse scrisorile primite Între timp. Erau un morman de scrisori și câteva ziare. — Să luăm niște bere, spuse John. — Da. Și-o bem Înăuntru. Proprietarul ne aduse două beri, pe care le-am băut cât ne uitam pe scrisori. Să mai luăm niște bere, spuse John. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era impracticabil, Nicholas Adams văzu prin ochii morților tot ce se-ntâmplase. Zăceau singuri sau În pâlcuri, În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă șosea, era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mereu cu instrumentele-n mână. Nu fusese niciodată În Minneapolis și nu credea s-ajungă vreodată, dar știa cum arată orașul dimineața. De la fereastra spitalului se vedea un câmp, cu buruienile crescute-n dezordine ivindu-se de sub zăpadă, și un morman de lut care se ivea golaș. Într-o dimineață doctorul a vrut să-i arate domnului Frazer doi fazani În zăpadă și, când trase patul lângă fereastră, veioza căzu de pe dormeza de metal de lângă pat În capul domnului Frazer. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]