18,554 matches
-
dar dacă viața omenească are o solie pe care noi nu o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poate se află în jurul nostru cu îngerii săi în lacrimi." Unul din simbolurile neliniștii la care s-a făcut de multe ori recurs, a fost Iisus în grădina Ghetsemani cerând zădarnic lui Dumnezeu-Tatăl să treacă de la el paharul torturii și morții ce vor urma. În pictură, motivul a fost reluat de mai multe ori de El Greco, expresie a profundei neliniști existențiale și metafizice. Iar la poeți, regăsim tema la Alfred de Vigny și mai ales la Gérard de Nerval. În ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e. Musa a plătit-o cu aur, s-a tocmit pentru ea sub privirea ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget inelul mortului și a pus în locul lui un safir imens, aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-a înclinat capul a supunere, el i-a smuls diadema sărăcăcioasă de prințesă creștină și plasa care-i zăgăzuia noianul de păr cânepiu. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-o să-și lepede singură straiele albastre, închise până sub bărbie. Sub ochiul lui, care o cerceta cu o atenție netulburată de prea multă dorință, Omalissan a înțeles că se află în puterea unui colecționar, interesat mai mult de trupul mortului căruia-i aparținuse ea înainte decât de al ei, de rangul care-o făcea prețioasă ca un giuvaier, de noutatea pletelor ei deschise la culoare și a pielii nemușcate de vânt, sigur, dar nu atât de femeie, cât de prințesă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
închide ochii. Și tu îi închizi. Pleoapa cade cu foșnet, acoperă pupila. Catifea grea ca de cortină. — Ce citești? Și-i spui de femeia din carte. De Musa cel care în spatele urechii stângi își numără deja primele fire albe, de mortul de la Guadalete, de pe degetul căruia unul din arcașii lui Tariq a smuls un inel aidoma celui pe a cărui urmă de piele subțiată strălucește safirul lui Omalissan. Afară, orașul întreg respiră căldură stătută, boare ușoară, de seară molcomă, scăldată în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de spaimă, de umilință, de oroare. Și atunci murise puțin, cu numele și trecutul ciopârțite, amintiri serbede a ceea ce fusese odată. Își amintea ochii lui. Larg deschiși, așa cum își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nenorocirii. De fapt, nici nu se știe dacă era, cu adevărat, fiica regelui și a Flo rindei de Ceuta (în fond, asta ar schimba din nou, cu totul, povestea, cronicile, istoria, cursul faptelor, anii de bătă lie, ar deschide ochii mortului de la Guadalete, ar izbăvi-o, poate, pe Isabel de Los Reyes, ar lungi firul vieții Florindei, ar salva sufletul lui don Julián, el conde de Ceuta, i-ar ține pe arabi la porțile Spaniei), dar cine să mai știe cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Da. Wikipedia. Râzi de mine... Nu râd. Sunt chiar curios ce se întâmplă în povestea ta. A fost prietenul lui Theodomer, fiul lui Theodomer și al... ...stai! Theodomer de Murcia? Cel care s-a însurat cu Isabel de Los Reyes? Mortul de la Guadalete? Confunzi epocile. E un alt Theodomer. Fiul din altă căsătorie sau nepotul sau vărul îndepărtat, ce contează? El și Abd al-Aziz împart două slăbiciuni - cea pentru muzică și cea pentru astronomie. Împart seri lungi. Nesfârșite. Împart, în cele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întunericul, n-ar fi scos urlete tînguitoare. Era... Era un lup? Da, prietene, era ceea ce rămăsese dintr-un lup... Ce forță anume l-a ținut pe animalul acesta în viață, ce putere supranaturală l-a protejat și l-a refuzat morții, cînd altul în locul lui n-ar fi rezistat o zi și-o noapte la un loc, rămîne un mister. Nici cine-l adusese în starea aceea nu s-a putut afla. În cele din urmă, rănile i s-au închis
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care, cu nițică stăpânire de sine, le va trece cu bine. Și din nou gândul acela care răsărise... Ridică ochii peste ramele ochelarilor și privi cum cei doi tineri rămăseseră suspendați într-o realitate îndepărtată, de neatins. Cum să fie morți? Ar fi posibil așa ceva? Cum să nu... Că doar, în fond, așa murim toți... De-odată, când te ai aștepta mai puțin. Poate să o întrebe pe mămăiță... Să-și dea și ea cu părerea. Dar simți în gâtlej un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din pământ, să rodească, în vreme ce plantele ajută oamenii să rămână pe pământ, să viețuiască. Mai firesc ar fi să-l plângem pe aproapele nostru cât este în viață, iar nu când moare! Mulți varsă lacrimi și pentru vii și pentru morți de ochii lumii.... Dumnezeu a creat plantele, animalele și făpturile umane, să-și fie de folos unele celorlalte. De-am ști cât de grele și anevoioase sunt unele începuturi și cât de pline de obstacole sunt drumurile care urmează am
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cum i se umflă întregul corp și dând pe-afară, mărindu-se și umflându-se tot, și odată ce i se îndepărtează orizonturile sufletului, intră într-un spațiu infinit. Începe Umanitatea să cânte în el; în abisurile conștiinței, preferații săi bunici, morți deja, cântă dulci cântece de leagăn viitorilor nepoți, nenăscuți încă. I se relevă eternitatea în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vis de a dormi mereu în brațele Claritei. Merge la plimbare pe malurile râului; din albii plopi ning semințe înaripate, fulgi de viață. Și vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vede cum se îmbulzesc oamenii să vadă ceva. Vede plutind pe ape, adus de curent, un mort. Pare că doarme, legănat de valuri suave. Merge să se odihnească în puful de semințe al plopilor. "Omul viu se duce la fund, mortul plutește gândește Apolodor și începe să se agite în el sângele patern, principiul lui Arhimede cântărește acum mai puțin decât apa... greutatea specifică mai mică decât zero14; viu cântărea mai mult, deasupra de zero... apoi viața îngreunează... viața îngreunează, moartea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sa, până într-o zi, convins fiind deja de neputința științei în acest caz, vede că Moartea se apropie de patul tinerei. Moartea? Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea vieții. Și ce e viața? Complexul de funcții care rezistă morții; un schimb între substanțele albumine organice și exterior, dezoxidarea organismului. În fața muribundei, împărtășită deja, se află mama sa, don Avito și Apolodoro. Marina se roagă și plânge în liniște, în vise, până înlăuntru; Apolodoro gândește la demisia sa și la
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vadă că cea mai rudimentară inteligență și fire poate să meargă împreună cu cea mai mare profunzime și frumusețe a sentimentelor. Această sărmană fată, victimă a teoriilor lui don Fulgencio care lucrau asupra instinctelor supraexcitate ale lui Apolodoro, la vederea apropiatei morți căci vedea clar că avea să moară această sărmană fată a avut nenorocul să se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
s-a decis să ia o altă servitoare, iar Petrillei să-i dea calitatea de fată și de văduvă a bietului Apolodoro. Da, Marina, da, sunt mulțumit de decizia mea; așa procedează oamenii de onoare, adică rezonabili și mai ales, mortul nostru... Taci, Avito, nu continua. Bine, lipsindu-ne el, am nevoie de cineva căruia să-i aplic, în toată puritatea, pedagogia mea.... Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu, taci, taci...! exclamă sărmana Marina simțind apăsarea enormă a visului care pare că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
decât din momentul în care el apare în opere dramatice tragice, născându-se deci în tragedie, fără a se reduce însă la ea. Nietzsche a vorbit despre conectivele evidente între tragedie și mitologie 1, observând că tragedia nu poate supraviețui morții acestui sistem de credințe, convenții și mentalități care este mitologia. În lucrarea sa, Tragicul, o fenomenologie a limitei și depășirii, Gabriel Liiceanu afirmă că „mitologia cu virtuți tragice, de tipul celei care a făcut posibilă tragedia greacă, este singura formă
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra unei familii (la Eschil, familia Atrizilor, la autorul american, cea a Mannoniloră
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ce reprezint? aceste topos uri, dar aria motivelor ?i a temelor crea?iei eminesciene este mult mai cuprinz?toare. Astfel, G. C?linescu identific?, sub genericul „teme romantice": „facerea ?i desfacerea", „luna", „lumile siderale", „muzică sferelor", „cristalul", „regnul vegetal", „straturile", „mortul frumos, viul cadaveric", „dublul", „magnetismul", „nebunia", „geniul", „femeia titanic?", „omul ve?nic", „speran?a", „iubirea", iar sub sintagma „cadrul fizic" „somnul", „visul", „doma ?i apă", „zborul uranic", „halucina?îi de timp ?i spa?iu", „erotică", „Venera serafic?" ?i „cadrul psihic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
MINISTRUL: Nu cred că e o moarte aparentă. Are chestia aia latinească. JENI: La ce vă referiți? MINISTRUL: De multe ori, cînd mergeam pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac boli. Sînt complet imuni. MINISTRUL: Așa este. Totuși au ei o chestie cînd înțepenesc. JENI: Penis captivus? MINISTRUL: Da, ceva de genul ăsta. Dar parcă era ceva cu "M". JENI: Aha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
moarte aparentă. Are chestia aia latinească. JENI: La ce vă referiți? MINISTRUL: De multe ori, cînd mergeam pe la cimitir cu coroanele, am auzit o expresie latinească. Un fel de boală pe care o fac morții. JENI: Vai, domnule ministru! Dar morții nu mai fac boli. Sînt complet imuni. MINISTRUL: Așa este. Totuși au ei o chestie cînd înțepenesc. JENI: Penis captivus? MINISTRUL: Da, ceva de genul ăsta. Dar parcă era ceva cu "M". JENI: Aha! Știu! Rigor mortis. MINISTRUL: Așa, bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ipoteză. Poate a murit de altceva. JENI: Of, nu-i cunoașteți pe gazetari. Sînt în stare să fure hoitul și să-i facă autopsia pe cont propriu. MINISTRUL: Dar ce? Nu se mai respectă nimic în țara asta? Se profanează morții așa, de către oricine? Dragă Venera, să-mi permiți să-ți spun așa, îți promit solemn că, atîta timp cît voi mai fi ministru, nimeni nu se va mai atinge de cadavrele bieților contribuabili. Dacă e nevoie am să propun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
incidentul chiar că devenea întîmplare. JENI: Oricum, să nu beți din ceașca ei. Cine știe ce boli a avut. MINISTRUL: N-avea grijă. Fardeaz-o. Realitatea e crudă. Dar fardată, se coace. JENI: Ah! Ajutor! MINISTRUL: Ce-i dragă? JENI: A mișcat. MINISTRUL: Morții nu mișcă. Sînt calmi și riguroși. JENI: Dacă vă spun... MINISTRUL: Ia să văd... Nici pomeneală. Are un rigor țeapăn ca scîndura. JENI: Eu n-o mai fardez. Mi-e frică. MINISTRUL: Puțin pe pleoape. Un pic de albastru, ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
face să-l numesc dreptate. Cînd te privesc cu ochii holbați ai iubirii, pricep c-ai să mă poți trăda. PRINȚESA: Eu, prințe drag? PRINȚUL: Da, prea-frumoaso! Și ca să nu te văd tîrîtă în păcat, prefer să te sortesc, neprihănită, morții! (O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd mă aflu în puterea lui! Veniți, supuși ai mei, spre a vedea. (Scena se umple de curteni) Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]