3,219 matches
-
o dimineață, la moscheea din cartier. Învățătorul, un tânăr șeic purtând turban și având o barbă aproape blondă, mă puse să recit Fatiha, prima surată din Carte. Am făcut-o fără să dau greș, fără urmă de șovăială. Se arătă mulțumit: — Rostirea lui e bună, memoria e precisă; nu va fi nevoie de mai mult de patru-cinci ani ca să învețe Coranul pe de rost.. Eram destul de mândru, căci știam că mulți elevi își petreceau șase sau chiar șapte ani cu învățarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a mai asistat vreodată la o asemenea retragere somptuoasă, am lansat eu mulțumit. Ea se arătă îngrijorată. — Nu se cuvine să sfidezi hotărârile Soartei. Nu trebuie să nesocotești vitregia ei. Am dat din umeri, nicidecum impresionat. — N-am jurat eu că te readuc la tribul tău? Vei fi acolo peste o lună. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de-a lungul Nigerului, în orașul Gao. Nu avea zid de împrejmuire, dar nici un vrăjmaș nu cuteza să se apropie, atât de mare era renumele suveranului, Askia Mohamed, omul cel mai puternic din ținutul negrilor. Neguțătorii din caravană erau destul de mulțumiți să se oprească acolo. Mi-au explicat că locuitorii din Gao posedau atât de mult aur, încât cea mai mediocră țesătură din Europa sau din Berberia se putea vinde cu un preț de cincisprezece până la douăzeci de ori mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să certifice că te poți folosi de proprietate până la înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi se întoarse să se așeze lângă mine. În timp ce scria, mă întrebă de nume, porecle, calitate, păru mulțumit și îmi înmână, o dată cu documentul, o legătură de chei, arătându-mi destinația fiecăreia. În sfârșit, îmi explică în cuvinte exacte unde puteam găsi casa și cum s-o recunosc. — E o clădire albă, înconjurată de palmieri și de sicomori. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și botezat, la fel ca sultanul, la fel ca toți mamelucii. Acestea fiind zise, sări în picioare și își luă rămas-bun, mulțumindu-ne iarăși. Așezată într-un ungher întunecos al încăperii, Nur nu luase parte la discuție. Dar se arătă mulțumită: — Fie numai și pentru întâlnirea asta și tot nu regret că am bătut atâta drum până aici. Evenimentele au părut să-i dea dreptate destul de repede. Am aflat într-adevăr că sultanul se hotărâse în cele din urmă să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
interes. Am întors capul pe furiș. Înfățișarea vecinilor mei nu era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându-i că pleacă. Un ceas mai târziu, am ieșit la rândul nostru, veseli și sătui, mulțumiți să mergem de-a lungul plajei, pe nisipul ud, scăldați în lumina unei luni strălucitoare. Tocmai trecuserăm de câteva colibe de pescari când, dintr-odată, niște umbre suspecte se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ți vizitez atelierul. Dacă m-aș hotărî să-ți fac portretul, ar fi o nelegiuire? — Deloc. Pentru mine, ar fi ca și cum cel mai elocvent dintre poeții noștri mi-ar scrie un elogiu. Nu găsisem comparație mai potrivită. A fost însă mulțumit. — Foarte bine. Vino la mine când vei dori. Îmi făgăduisem s-o fac, dar moartea fusese mai iute. De la Raffael nu mi-au rămas decât câteva cuvinte, o strâmbătură, un zâmbet și o promisiune. Datoria mea era să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chinurile captivității. Și că Roma mă făcuse să gust două fericiri adevărate: aceea a unei cetăți antice care renaște, îmbătată de frumusețe; și cea a unui fiu care dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El adăugă totuși: — Dacă, într-o zi, orașul ăsta nu ți-ar mai dărui fericire, ține minte: casa mea îți este deschisă, ție și familiei tale, iar corăbiile mele te vor duce oricât de departe vei voi. Mi-am interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
batjocoritoare a lui Vitellius. Le lăsă să cadă de mai multe ori pe masă. — Sunt măsluite. Fața opusă lui Venus e mai grea. De aceea Venus e atât de binevoitoare cu tine. — Și ce dacă? - Vitellius râgâi de câteva ori, mulțumit. Și ce dacă? — În tradiția voastră romană vă este îngăduit să jucați și să faceți pariuri doar în timpul Saturnaliilor. Iar sărbătoarea Saturnaliilor s-a terminat acum câteva zile. — Unui guvernator îi este interzis doar să se revolte împotriva împăratului. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu se mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându-se acum în copacul său. Iar domnul Chawla observase că fiul său aluneca înapoi în tăcerile sale, în vechea sa stare mohorală și nefericire, că ochii săi își pierdeau liniștea, expresia mulțumită și strălucirea. Glumele sale subtile și simțul umorului dispăruseră cu totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze, preocupat, din câte știa tatăl său, de gândul plecării. Dacă Sampath ar coborî din copac și-ar fugi, stricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cartuș, dar asta nu rezolva cu nimic problema atâta vreme cât eu continuam să fumez ca un șarpe. Mi-am pipăit degetele de la picioare. Mi-am turnat niște cafea și am desfăcut al cincilea carton cu sticle de lichior lipicios. Am căscat mulțumit. Bun, m-am întrebat eu, cam cum ar merge acum o labă? Am scos din valiză două reviste pentru bărbați și m-am întors în pat ca să văd despre ce e vorba. Ia să ne uităm aici... E clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dormitor. Era întinsă pe patul cald, goală, dezbrăcată de ajutoarele și fetișele ei sexuale. Ascultă-mă pe mine, buticul Hellei a fost la înălțime cu marfa din seara asta... M-am apropiat și mai mult. Selina dormea, era atât de mulțumită, de sinceră, de naturală. Mai puteai încă să vezi copilul din ea în pleoapele adormite și în umbra de zâmbet - da, mai era încă acolo. Călătorește prin timp, dar încotro? Selina s-a mișcat, grațioasă, moale, în căutarea celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acord să renunțe la toate pretențiile lui în cazul în care tăiam o singură replică din secvența post-coitală dintre Butch și Spunk. Unica replică era a lui Butch și se compunea dintr-un singur cuvânt. Cuvântul era „uaau“. Lorne părea mulțumit, ba de-a dreptul fericit de rezultatul negocierilor. În timp ce coboram scările sleit de puteri, Thursday s-a ridicat de la biroul ei și s-a apropiat gravă de mine. Purta un șort de tenis ca un corset și o bluză cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un timp, răspunse domnul Jones. Pentru un timp. înainte ca evenimentele să conspire pentru a mă aduce aici. Era o muncă destul de plăcută, cel mai plăcut aspect al ei fiind acela că toți cei întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
justifică. în orice caz, așa cred eu. Fie te îndrepți către el, fie te îndepărtezi de el. Sau, pentru o secundă, ești chiar acolo și te simți...împlinit. Erau liniștiți. Vultur-în-Zbor se ridică, privind nemișcarea cu calm. Virgil își trecea mulțumit limba lui mare peste colțurile gurii: patrulau la frontiere. — Te-ai gândit vreodată la expresia împietrit de frică? întrebă Virgil. Știi, transformat în piatră. Vultur-în-Zbor se întoarse pe jumătate și vorbi cu jumătate de gură, dar Virgil era departe, pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar îl suspecta pe monsieur Gilles că se prefăcea bolnav. înțelegeți, Gilles era tot o problemă de specializare: Gilles era singurul care practica artele amorului masculin și de aceea era obligat să recurgă la versatilitate. Totuși clienții lui păreau destul de mulțumiți. îl numeau Specialitatea Casei, spre marea nemulțumire a fetelor. Mai ales atunci când clienții lui erau bărbați. Iocasta se plimba de-a lungul coridoarelor imperiului ei. în spatele ușilor închise personalul era ocupat. Nimic nu-i plăcea mai mult Iocastei decât aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Liv, spuse calm Grimus. Patima ei e cea care le va da avânt. Nu cea a Prepelicarului: ea este un Spectru al lui Grimus. Nici propria lor patimă, pentru că este amestecată cu frică. Liv este cea care îi va impulsiona. Mulțumită ție, înger al Morții. Tu ai pregătit muntele Kâf să se întoarcă împotriva lui Simurg. Și tu vei fi noul stăpân, pentru că îți voi fi arătat deja cum. Chiar vrei să mori așa, în mâinile gloatei? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mă chircesc pe canapeaua mea veche și jerpelită cu un exemplar din The Guardian, alte câteva reviste proaste și programele TV din timpul zilei bâzâind pe fundal. Mai târziu o să fie Oprah și Mork and Mindy. Eram teribil de mulțumită, atât cât poate fi un om. După-amiaza s-a stins treptat în seară, ferestrele din acoperișul atelierului întunecându-se puțin câte puțin ca și cum ar fi avut întrerupătoare automate. La șapte, moartă de foame, m-am dezlipit brusc de televizor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la morgă. Am trecut pe Knightsbridge, în josul străzii Sloane, pe King’s Road. Până când am parcat și am sunat la sonerie, inima îmi bătea deja neplăcut de repede și răcoarea nu dispăruse. Suki Fine a deschis ușa și părea foarte mulțumită să mă vadă. —Sam! Intră! Doamne, ce mâini reci ai! Oricum, era bine să știu că nu aveam halucinații. Am intrat în casă, Suki a închis ușa în urma mea și m-a băgat în bucătărie. În tot acest timp m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
știrea lui. Sanmartí m-a convocat În biroul său, rănit de această ingratitudine. Mi-a pus mîna pe obraz și a făcut un gest de mîngîiere. Degetele Îi miroseau a tutun și a sudoare. Am pălit. — Femeie, dacă nu ești mulțumită, nu trebuie decît să-mi spui. Ce pot face pentru a-ți Îmbunătăți condițiile de muncă? Tu știi că te apreciez și mă doare să aflu de la terți că vrei să ne părăsești. Ce-ar fi să mergem să cinăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că nu. Nu era cazul. În ceea ce-l privește, mai degrabă avea surplus de epidernă, nicidecum vreun gol, nici pe față, nici pe spate, nici În alte părți mai mult sau mai puțin esențiale... După acest sumar consult, profesorul părea mulțumit și părăsea salonul, abordând un aer la fel de vesel la ieșire ca și la intrare. A doua zi, În semn de compasiune față de bolnav, venea bandajat și el, pe față, pe mâini și pe picioare. Conectat la aparatele sale de transfuzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât o proteză pentru dinți, mai bine o proteză pentru alte simțuri! Medicul Își aranjă șuvița grizonată care-i luneca pe tâmpla stângă. „Sunteți mulțumiți că trebuie să purtați proteză dentară? Alimentele preferate nu mai pot fi consumate? Vă izolați de teamă să nu observe prietenii și rudele?” Care prieteni, care rude? Noimann avea dantură sănătoasă. Nu asta era problema lui. De izolat, desigur, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
povestitorul natural. Imediat se uită către cofa din lemn de dud În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum se spune?, se arată mirat că a putut ieși o țuică așa de bună din boasca lui prost păstrată peste iarnă, aproape că se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]