464,923 matches
-
de la Început. Aș putea spune că oamenii de știință sau inginerii pot deveni mari scriitori sau poeți, deoarece știința este foarte apropiată de poezie. Lucrez acum la problemele legate de producerea de supraenergie, adică găsirea mijloacelor de a scoate mai mult printr-un efort mai mic. Este o adevărată poezie această Încercare de a pătrunde În tainele moleculelor, ale atomilor, ale protonilor, ale neutronilor sau ale celor mai mici diviziuni ale materiei. Ceea ce este interesant e faptul că atunci când două particule
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
specia efemeră a jurnalismului, devenite inerente, în sens ontologic și nu estetic, Dialogurile salvate de Rodica Binder: "Din punctul meu de vedere, jurnalismul și literatura sunt lucruri fundamental diferite. Nu cred că arta, literatura pot schimba ceva. Literatura poate cel mult să conserve, să păstreze, să ia în custodie, o frântură a lumii în care trăim. Si deja acest simplu fapt e o performanță uriașă. Nu cred deci în schimbările realității petrecute sub impactul literaturii. Dacă totuși, prin ceea ce faci, vrei
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
structurii romanești implică, oarecum obligatoriu, un model ordonator masculin, pe care naratorul și, uneori, personajul-reflector au menirea funcțională de a-l aplica - iar ciclul Hallipilor confirmă, într-un mod strălucit, această supoziție -, lirismul nuvelelor și povestirilor, cu o respirație narativă mult diminuată și, adesea, pur decorativă ar fi trebuit să conducă la o fertilă descătușare a sensibilității feminine. Fără îndoială, cum vom vedea din exemplele alese, grație unor descrieri și evocări ce mustesc de substanța fluidă și imprevizibilă a eternului feminin
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
ai săi, scriitoarea punctează recurent, referindu-se la ființa captivă: "Rămăsese cu fața spre ușă și i se părea o văgăună mare, spartă, acum că nu o mai umpleau trupurile oamenilor... (subl. aut.). Plecă încet s-o închidă. Venea frig mult pe acolo... o luase cu tremur." Și iată cum, prin cele trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
bine seama ce se petrece. Și le-a mai retezat din pretenții. " Tot în Memoria, o amintire oarecum ciudată a dlui Sergiu Grossu, intitulată Din cauza lui Arghezi. "Fost și actual admirator al poeziei sale", dl Grossu afirmă că a "avut mult de suferit din cauza lui", adică a lui Arghezi. Recunosc că, înainte de a afla despre ce e vorba, m-am speriat: n-o fi fost și Arghezi denunțător ca atîția alți confrați. Din fericire, nu dl Grossu a făcut închisoare pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14452_a_15777]
-
greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaițele a lui Al. Kirițescu în multe formulări scenice și cinematografice, cu mari actori în distribuții. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor și situațiilor, altfel binecunoscut și gustat din plin de publicul de orice vîrstă. De aceea, textul naște pe scenă, la vedere, o lume autentică, deloc prăfuită, încărcată de gesturi mici sau ample, demonstrative
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
făcut multe cercetări și studii de folclor pe teren, cum se spune. În Oltenia, pentru care Gaițele devine un eșantion, este halucinantă, este vie, aproape incredibil conservată. În unele locuri, prin unele case, ai senzația că timpul a fost de mult și în veci alungat, că rudimentarul și ancestralul s-au vîrît în cuvinte și fapte care se cheamă unele pe altele și că nimeni, niciodată, nu va putea întrerupe tradiția tuturor acestor obiceiuri, transmise parcă genetic. Spectacolul de la Odeon este
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
merite cărturărești, mobilitatea gândirii pe spațiul ideologiei, literaturii, artelor, educației, trăsături în stare să asigure continuitate scrisului în răstimpul diferitelor vârste ale Izabelei Sadoveanu (1870-1941). Care sunt preocupările acestei scriitoare care, la vremea ei, provocase acerbe polemici și contestări mai mult decât aprecieri, deși N. Iorga și G. Ibrăileanu, obiectiv sau nu, au privit-o din perspectivă privilegiată, încorporând-o substanței timpului său? Izabela Sadoveanu scrie articole și studii. Unele sunt extinse, prilej de reflecție asupra mișcărilor literare, asupra continuității și
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
constante a analizei, a semnalării direcțiilor care le despart, dar și a cunoașterii mediului și a realității psihologice a scriitorilor. Altele, de fapt majoritatea, sunt scurte, scrise la apariția cărților despre care referă. Interesant este că tocmai în ele, mai mult decât omul cu pasiunile sale, cum ne-am aștepta, decât descrierea operei prezentate, nararea se transformă în susținător al unor surprinzătoare exerciții de teoretizare. Aici sunt puse probleme ale imitației și influențelor, ale inovației și continuității, ale biografiei și traducerii
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
iscoditoare, inteligentă și cultivată, pasionată de lecturi face să pulseze în textul său critic interesul identificărilor, susceptibile să pună în valoare un patrimoniu comun de cultură. În Jupânul care face aur de Adrian Maniu, citim: "Ceea ce Rilke a redat mai mult prin muzicala ritmicitate a versului său, d-l Maniu vrea să redea prin jocul imaginilor și al culorilor". După apariția sintezelor Rimbaud: le Drame spirituel de Daniel-Rops și Rimbaud de Etiemble și J. Gaulclère, Izabela Sadoveanu raționează: "De la Premièrs vers
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
înțelege opera artistului în cele mai fine nuanțe", când polemizează reverențios cu G. Ibrăileanu, comentându-i volumul Studii literare, când recenzând cartea lui Mihail Ralea Ipoteze și precizări în știința sufletului, răspunde celor care îi reproșează că a citit prea mult: "De ce nu se poate face această imputare mai des și la cât mai mulți dintre scriitorii noștri?" Întrucât tot nu am posibilitatea să cuprind aici, prin exemple varietatea preocupărilor Izabelei Sadoveanu și calitatea interpretărilor ei, încerc să mă fixez doar
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Les premières armes du symbolisme, însoțit de toate datele bibliografice. Accentele puse de Margareta Feraru răspund legilor riguroase ale unei ediții științifice. Nu este pentru prima oară când lucrările sale demonstrează că ceea ce face egalează cu o certitudine. Că știe mult, dar se exprimă în puține cuvinte, cu o înțelepciune disciplinată și cu o putere de verificare, intrate în tradiția edițiilor critice valoroase. Experiența a consacrat-o pe Margareta Feraru. Cunoscându-i uimitoarea stăpânire a detaliului, aș putea vorbi despre memoria
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Catrinel Popa Se vorbește astăzi din ce în ce mai mult despre nivelarea de gen dintre literatură și teoria literară. Subiectul a stîrnit deja numeroase dezbateri, dar cel puțin într-o privință, punctele de vedere converg: toată lumea pare să fie de acord că o asemenea "nivelare" scoate la lumină un lucru
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
real. Dacă lumea este o carte "închisă", în sensul că nu permite decît o singură "lectură", după cum o singură lege guvernează gravitația planetară, nici operele literare nu admit chiar orice interpretare, ci își impun adevărul și legitatea lor proprie. Mai mult decît atît, ne spune Eco, anumite personaje ficționale, nu numai că au migrat de la un text la altul, de la un tip de discurs la altul, dar au avut suficientă forță pentru a se impune ca "adevărate" în lumea noastră . Transferul
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
într-adevăr, dacă Pierre a avut curajul să îl împuște pe Napoleon, ajungeți pînă la urmă să rescrieți romanul lui Tolstoi, lăsîndu-l pe Andrei să se bucure de o viață lungă și fericită, făcînd din Pierre eliberatorul Europei și, mai mult decît atît, împăcînd-o pe Ema Bovary cu bietul Charles [...]; sau ați putea decreta că Scufița Roșie intră în pădure și se întîlnește cu Pinocchio, sau că este răpită de mama vitregă și pusă să muncească în slujba lui Scarlett O
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
mod de "a citi", mi se pare odiseea unui text de Nerval (e vorba de Sylvie), căruia Eco îi consacră și aici un sclipitor studiu intitulat La brume de Valois. Pentru cei familiarizați cu opera autorului, nu mai e de mult un secret faptul că textul lui Nerval l-a urmărit pe Eco, ca un leitmotiv, de-a lungul carierei. Ceilalți cititori, își pot face o idee în legătură cu acest aspect dintr-o consistentă notă de subsol, în care se precizează că
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
Tentația este mare de a le atribui unor forțe ostile, oculte, de unde toate vînătorile de vrăjitoare cunoscute. Odată cu dispariția celor două mari sisteme totalitare care s-au constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai mult decît o morală strict umanitară. Mai mult ca oricînd, evenimentele din ultimii ani, precum cele din Bosnia, Rwanda etc., au dovedit că umanitarismul are nevoie de sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
unor forțe ostile, oculte, de unde toate vînătorile de vrăjitoare cunoscute. Odată cu dispariția celor două mari sisteme totalitare care s-au constituit în flagelul secolului XX, spune Finkielkraut, omenirea trebuie să tindă spre mai mult decît o morală strict umanitară. Mai mult ca oricînd, evenimentele din ultimii ani, precum cele din Bosnia, Rwanda etc., au dovedit că umanitarismul are nevoie de sînge și mediatizare: învățînd din rătăcirile lor mai vechi și mai noi, adepții lui nu mai vor să se angajeze decît
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
umanitară nu mai este suficientă, mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea de a proteja libertatea, de a transforma lumea în-tr-un loc habitabil pentru toți. Mai mult ca oricînd, am avea nevoie de instaurarea unei asemenea concepții politice, care, pusă în practică, să ajute la evitarea a tot ce e mai rău în toate regiunile turbulente ale lumii.
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
trecută au valsat pe maneaua vadimistă sau pe csárdás-ul tökes-ian? Eșua-vor ei la pieptul doinitor al pesedeilor ori se vor orienta către valsul transpus pe rap al piticei opoziții de dreapta? Am căzut, pentru o clipă, dar nu mai mult, în această ademenitoare capcană. Spun "capcană" pentru că, de regulă, realitatea urmează evenimentele, și nu invers. Va trece multă apă pe malurile Someșului și Dâmboviței până când guriștii cotropiți de ură își vor pierde auditoriul. Un auditoriu nu întotdeauna naiv. Adesea e
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
este pentru el "mai important decât existența și viitorul maghiarilor de peste hotare". Dacă mai luăm în considerare și românizarea numelui Medgessy (Petre Mediaseanu), cam la atât se oprește "comentariul denigrator" și "ura față de români". Restul informațiilor sunt fapte istorice, mai mult sau mai puțin discutabile, mai mult sau mai puțin demne de luat în serios. Dacă pentru dl. Năstase prezența la Budapesta a fost o lovitură de imagine, e la fel de adevărat că alegerea lui 1 Decembrie ca zi națională a României
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
existența și viitorul maghiarilor de peste hotare". Dacă mai luăm în considerare și românizarea numelui Medgessy (Petre Mediaseanu), cam la atât se oprește "comentariul denigrator" și "ura față de români". Restul informațiilor sunt fapte istorice, mai mult sau mai puțin discutabile, mai mult sau mai puțin demne de luat în serios. Dacă pentru dl. Năstase prezența la Budapesta a fost o lovitură de imagine, e la fel de adevărat că alegerea lui 1 Decembrie ca zi națională a României n-avea cum fi pe placul
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
le placă ungurilor. E ca și cum moldovenii și-ar fi ales drept zi națională 30 august, data ultimatumului sovietic. Sunt lucruri care se fac și lucruri care nu se fac - chiar și între state, nu numai între indivizi. Cu atât mai mult cu cât în calendarul zilelor glorioase ale neamului există suficiente date înălțătoare. Cu toate acestea, cei mai importanți oameni din statul maghiar au găsit de cuviință să facă un gest de eleganță și să răspundă invitației premierului român, aflat într-
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
în aceste zile a mai fost atins un jalon de excepție. Populația capitalei estoniene a atins cifra de 400.000 de oameni. La spitalul din Tallin - în familia Maiei și a lui Grigori Kuzin s-a născut primul lor copil, mult dorit. Lui i-a fost hărăzit să fie cel de-al 400.000-lea locuitor al orașului. - Va fi sportiv, - zâmbește medicul primar Mikkel Teppe. Fericitul tată își ascunde cu stângăcie mâinile aspre, bătătorite. - Îl vom numi Lembit, - spune el
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
la naștere. Trebuie fotografiați, bineînțeles. Reportajul va fi publicat în numărul jubiliar. Onorariul (știu că nu ți-e indiferent) e dublu. - Cu asta trebuia să începeți. - Mercantilismul e una din trăsăturile dumitale antipatice. - Datoriile, - zic eu, - pensiile alimentare... - Bei prea mult. - Și asta. - Pe scurt. Sensul general e acesta. S-a născut un om fericit. M-aș exprima chiar - omul e condamnat la fericire! Fraza aceasta imbecilă i-a plăcut atât de mult redactorului încât a repetat-o în gura mare
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]