57,196 matches
-
celor apți și meniți să aleagă între viață veșnică de după moarte prin înviere intru Lu-mina Lumii și moartea veșnică: "Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?" Unul dintre cele mai reușite capitole - narațiuni este "Muntele Măslinilor" unde sunt afurisiți arhiereii Sinedriului ce "se purtau că orice putere politică, chemând în sprijinul lor poliția politică" pentru a-l răpune pe cel ce se declară Fiul lui Dumnezeu. Demnitarii Templului nu pregeta să-l trateze pe prizonier
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
Iisus "părăsit pe cruce" rămâne până în zilele noastre o enigmă multiplă. Ipotezele avansate de Ion Murgeanu sunt nu numai captivante dar și tulburătoare că de pildă în privința trupului înviat: "Nu era oare tânărul fugit ădin ela în acea noapte de pe Muntele Măslinilor?" Accente imnice ("Mater Dolorosa") susțin întreaga scriere întemeiata că o partitură muzicală atinsă de aripă poeziei iar nu a melodramei habotnice. Cartea despre Iisus a lui Ion Murgeanu oferă nu numai o lectură priincioasa ci și un prilej de
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
tîrziu, după ce am intrat în vorbă cu stăpînul cărutii, cînd nu se știe din ce motive, ...deși era de presupus, ...a vrut să se dea jos, nevastă-sa, lăsînd copilul din brațe, care dormea pe semne de aerul tare de munte, a dat să-l ajute. Omul era șchiop. Avea un picior de lemn care pînă atunci stătuse acoperit de finul așternut în căruță și care mirosea frumos a fin proaspăt cosit. Vreun muntean își făcuse pomană cu ei. Dîndu-se jos
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Copilul care se trezise între timp era o fetiță de vreo trei ani și ceva, vioaie și avînd pe mutrita ei murdară expresia unei frumuseți îndepărtate, exotice, cum arată, ca indienii de vită nobilă, unii zlătari mai ales de pe la poalele munților. Fetiță se dăduse jos din căruță și, în loc de păpușă, se juca cu o bucată de lemn rotundă găurita în mijloc. Nu părea să fi avut vreo utilitate, dar o trata și o legăna că pe o păpușă mai mică. Buturuga
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
Orbitor. Al doilea, practic un necunoscut, ar fi putut și el să facă senzație - dar n-a făcut, pentru că nu i s-a dat suficientă atenție - cu opt române: Vântul sau țipatul altuia, Aripile arhanghelului Mihail, Apocalips amânat, Ultima biserică, Muntele viu, Ritualul nopții, Ultimul om și Morminte străvezii. Despre Mircea Cărtărescu se vorbește - pe bună dreptate - că despre un posibil candidat la Premiul Nobel. Despre Dan Stâncă n-ar scrie nimeni că merită acest premiu - deși candidatura lui ar fi
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal;/ curcubeul pe hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur analogice pînă la cele de ordin simbolic: Ca un prag pus anume să fie călcat/ stă frînghierul dormind/ la rădăcina stejarului,/ că însuși semnul
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
politici, dar și Academia Civică, care girează simpozioanele de la Sighet și "Analele Sighet". Nu trebuie scăpate din vedere nici cele cîteva edituri care au colecții specializate pe Gulag: Marineasa de la Timișoara (axată pe mărturii despre deportare și despre rezistență din munți), Ramida, Albatros, Humanitas (prin colecția "Procesul comunismului", dar și înainte de lansarea acesteia) ori chiar Vremea cu "dosarele" ei controversate - toate patru-n București. Directorul Editurii Ramida, Mihai Rădulescu, are la activ mai multe cărți despre Gulag, dar aportul sau esențial
Cititorul român fată în fată cu Gulagul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17777_a_19102]
-
curat ecleziastica. Amplă povestire Pustnicul Pafnutie și ucenicul sau Ilarion ne plasează în plină atmosferă ecleziastic monahala. Pe Pafnutie îl chemase în tinerețe Dumitru, se încurcase cu o fată, gresînd prin preacurvie. Destinul a voit să-l găsească, în plin munte, pe pustnicul Ilarion, care se canonea bucuros într-o peșteră pierdută. Ilarion, pustnic și preot, l-a plăcut pe tînărul Dumitru și l-a acceptat, la cerere, ca ucenic. Timpul, numărat în decenii, a trecut și nici după cincizeci de
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
soția i se reîntoarce acasă și totul se restabilește, după cuviință, în casă. Dar chemarea tînărului este tot pustnicia. După ce îi mor părinții, vinde unele moșii, celelalte le dăruiește țăranilor și, după 27 de ani, se reîntoarce la peșteră din munte. Pustnicul Pafnutie, firește, a murit, chiar și cei de la mănăstire. Tînărul fost ucenic monahal donează tot bănetul pe care îl avea mănăstirii, redevenind călugăr, ba chiar ajungînd, acolo, stareț. Apoi renunța la stăreție, trăind ca simplu călugăr pînă la 90
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
Editură Ion Creangă." În România, pentru un intelectual, este foarte greu în momentul de față să apere cauza românească. Riscă să fie considerat șovin și primitiv, să se descalifice că intelectual. Elită intelectuală de la noi stă cocoțata pe vârful de munte al unui occidentalism abstract și grijă permanentă - și cam comică - a fiecărui membru al elitei este să nu facă vreun pas în afară. Dacă îl face, cade în prăpastia din care se aud răgetele înfiorătoare ale celor de la România mare
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
în căutarea unicei perle." Cînd privirea nu se întoarce asupra ei însăși, se mulțumește să contemple imagini și ființe pe care le reda lumii fără a le mutila: deși lentilă spartă și suferinda, ochiul nu rănește ceea ce vede ("cum prin munții de cioburi/ din ochii mei amîndoi/ a putut trece o ființă vie/ și nevătămata s-a întors înapoi?" - Vindecare). Altădată, privirea nu acționează nici asupra lumii, nici asupra ei înseși și nici nu contemplă pur și simplu, ci, încețoșata, lasă
A privi, a scrie by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17830_a_19155]
-
e lucrat meticulos, nuanțat cu înfrigurare, pentru a fi adus în fața absurdului, ca-n fața unei oglinzi care-l absoarbe cu lăcomie, primindu-l că pe o jertfă: "de la anul o mie nu a mai/ apus soarele stă spînzurat/ deasupra muntelui de unde/ continuu își iau zborul îngerii/ și idioți îmbrăcați în alb/ cu aripi căzute gri/ se-naltă, cad în fîntînă ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence). Dar odată încheiat spectacolul
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
mai/ apus soarele stă spînzurat/ deasupra muntelui de unde/ continuu își iau zborul îngerii/ și idioți îmbrăcați în alb/ cu aripi căzute gri/ se-naltă, cad în fîntînă ce se/ (tot) adîncește că un vers șlefuit pînă/ taie că o sabie muntele" (Matrice silence). Dar odată încheiat spectacolul burlesc, poetul rămîne un ins singur, consolat de lumină aspirației sale angelice, pe care o transcrie cu pudoare: "din îngeri soarele nu va apune/ niciodată mîine" (ibidem). Despre alți poeți din Bistrița sper să
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
rimbaldiene se altoiesc pe baladescul Cercului de la Sibiu, pe rusticitatea autohtonă de acestă pusă în valoare: "O iarbă-albastră șterge tatuaje/ De pe spinarea dealului din noi;/ Pilcuri de fragi închipuie grilaje/ Prin ceață care fumegă-napoi.// Ca niște nave satele de munte/ Vîslesc cu crucile înfipte-n cer;/ Lumina-n trapul stelelor cărunte/ De sînge spală ierbile-n eter.// Hai, tată, vînătoarea de-animale/ De mult s-a terminat. S-a tras la sorți/ Pe pușcă și trăgaciul dumitale/ Cerbii uciși de vînătorii
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
ai gazetăriei se amestecă până la indistincție cu activitatea unor pseudogazetari, lipsiți de pregătire, care n-ar putea trece nici măcar un examen de capacitate. Drept urmare, din presa noastră se poate afla că fete moarte, violate la morga, au înviat, ca deasupra munților Făgărasi au trecut nave cosmice cu extratereștri, ca oameni de cultură demni de respect sunt agenți ai unor servicii secrete străine, că dintr-o icoana care reprezintă o sfântă curg lacrimi, că nu mai este mult până la sfârșitul lumii, ca
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
lui nu e niciodată direct și simplu în exprimare pentru că trebuie să parcurgă întotdeauna un tur de forță prin citatele din opere celebre ale anticilor, prin pildele filozofilor și ale altor învățați de demult. Fiecare enunț se sprijină pe un munte de autorități, individului rămînîndu-i prea puțin spațiu de manevră personală. Astfel văzute, normele stabilite de Baltasar Gracian sînt foarte constrîngătoare, în măsura în care reduc sever libertatea și inventivitatea individuală. Pentru un ins modern (se-ntelege, omul obișnuit, nu cărturarul adîncit în studii
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
văsneseau sălașe pentru amărăsteni, poduri peste Dunăre, hidrocentrale, irigații, orașele își schimbau față în bine, industria lucra, agricultura producea. Nici supusului nu-i mergea prea rău. Avea drumeag la Dacia, la adăpost, loc de munculița, tihneala la mare și la munte, în stațiuni populare, avea învătământ, sănătate, slova gratuite. Pe el, iaca, îl trădau pomojnicii și ghinărarii." "Adevărul" acesta al lui Viorel Știrbu seamănă leit cu acela al lui Vadim Tudor și Dumitru Dragomir de la "Atac la persoană". Aceeași aripa? Hoția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
o pauză mai lungă, au ieșit vreo treizeci, patruzeci de nemți tineri, blonzi, niște băieți, în capul gol, fără rucsacuri, fără nici un armament asupra lor. Apoi, printre ei, și după ei, au apărut doi soldați români, maturi, doi vânători de munte, complet deosebiți de ceilalți, doi caporali, cu cască, mască, rucsac, lopată Lineman, carabina pe umăr, baioneta la șold, în dreapta, gamela și bidon în stânga. Mergând, ei zornăiau de atâta echipament pe ei. M-am uitat la ei cu multă simpatie, apropiindu
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
și bidon în stânga. Mergând, ei zornăiau de atâta echipament pe ei. M-am uitat la ei cu multă simpatie, apropiindu-mă de toți cei coborați, scăpați din luptele din Crimeea. M-am dat și mai aproape de cei doi vânători de munte, țărani, după aparentă, bărbați împliniți, împovărați de atâtea arme și unelte. Erau ca niște "fortărețe vii", inexpugnabile, cu zăngănelile armelor și bagajelor lor, gârboviți de atâta greutate, când, deodată la un metru de mine, pe iarbă aerodromului, așteptând mai întâi
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
să mă întâlnesc cu poeții chinezi pe care i-am cunoscut la Maghar, în Israel, dar am avut destule de făcut. Iubitorii de poezie au auzit cu siguranță de „Eight Vistas of Yanshan” („Opt panoramice (imagini) ale lui Yanshan”). Yanshan - „Muntele lui Yan” - este o veche denumire a Beijng-ului. Se crede că aceste „Panoramice” datează din vremea înfloritoarei dinastii Song (960-1279 DC) și au avut menirea să atragă pe chinezii înstăriți să se stabilească în acestă zonă, extrem de frumoasă. În timpul dinastiei
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
într-un fel, așa trebuia să fie. Pentru el personal nu pretindea absolut nimic, nu era interesat de nimic material...Singura lui avere (înainte, firește, de dictatul de la Viena, n.m.), de cînd era avocat, era o mină de aur în Munții Apuseni, pe care i-a dat-o spre administrare lui Romulus Boilă, care, cum am văzut, ținea pe una dintre nepoatele lui Maniu. Cu titlul că cere bani în numele lui Maniu, Boilă îi făcea tot felul de neplăceri Președintelui; astfel
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
lui Thomas Mann în traducere românească reprezintă un fenomen editorial, cel puțin în intenția Editurii Univers. Impactul pe care îl va avea asupra cititorilor nu poate fi ghicit, mă tem. Cum va fi, oare, citit astăzi acela pe care un munte de critică îl descrie drept monstru al preciziei literare, și implicit simbol al unui tradiționalism solid, care operează cu formule clasice, convenții limpezi, omnisciență inevitabil opresivă pentru un imaginar colectiv atît de rebel și sceptic? Întrebarea mi se pare foarte
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
totodată unei situații existente, chiar dacă uneori situația trebuie inventată pentru ca ea să existe. De pildă, în cazul editării nuvelisticii thomasmanniene, trebuie ținut seama de faptul că în rîndurile publicului său se vor afla, fără îndoială, cititori care nu au experiența "Muntelui vrăjt" sau a "Casei Buddenbrok", dar care îl cunosc pe John Updike, oricît de paradoxal sau chiar revoltător ar părea. Posfațatorul, Thomas Kleininger, e în mod explicit conștient de această situație retorică, în vreme ce Ion Ianoși, autorul prefeței, nu. Textele celor
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți și nori aduși aproape de prelungirea gîndurilor celor mai intime ori personale; atîta putere în a te descoperi, în a fi altul prin răsturnarea bărcii, prin alunecarea vîslei... Clamez zgomotul iscat după o ușă necunoscută la care nici nu sun, nici
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sunt ale unui maestru. Dozarea lor are ca rezultat o mișcare neîntreruptă, un ritm interior supus mereu realismului de la care nu se abate". Capitolul final analizează marile poeme ce alcătuiesc de fapt "centrul de greutate" al operei poetului: Rapsodiile, Balada munților, Balada morții. Aici "îl găsim cristalizate experimentele de meșteșugar virtuoz într-ale versificației, îi deducem locul într-o suită lirică pornită din Eminescu, trecută prin Anghel spre a ajunge la Arghezi". Demersul critic al d-lui Liviu Grăsoiu abordează cu
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]