7,269 matches
-
sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub duș, nu, nu se poate, ar fi o prostie, apa ar îndepărta crusta care acoperă rana și sângele ar începe să curgă din nou, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și internelor, care, de la un moment la altul, au pierdut toată strălucirea bunelor servicii pe care, fiecare în domeniul lui specific, le aduseseră țării în timpul crizei. Pe parcursul zilei, până la ora începerii consiliului de miniștri, dacă nu chiar în timpul acestuia, vorba murdară a fost de multe ori bombănită în tăcerea gândurilor și chiar, nefiind martori prin preajmă, aruncată cu voce tare sau murmurată ca o vărsare de năduf imposibil de reținut, căcat, căcat, căcat. Nici unuia dintre ei, apărare și interne, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puțin posibil, cel mai rău era să cadă manifestul prezidențial în noroiul de pe jos, să fie înghițit de canalele devoratoare, să se înmoaie și să se distrugă în băltoacele pe care roțile automobilelor, în mod grosolan, le ridică în jeturi murdare, adevărat, adevărat vă spun, numai un fanatic al legalității și al respectului datorat superiorilor s-ar fi aplecat să ridice din balta dezonorantă explicația înrudirii dintre orbirea generală de acum patru ani și aceasta, majoritară, de acum. Vexarea ministrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că poate această știre a fost cauza neașteptatei și presantei cereri a fotografiei, Niciodată n-a fost el omul care să lase să i-o ia altul înainte, pregătește el vreo mutare și, mai mult ca sigur, una dintre cele murdare sau extrem de murdare, murmură el. Apoi se gândi că avea toată ziua la dispoziție, putea să facă ce voia. Stabilise sarcini de serviciu, inutile sarcini aveau ele să fie, pentru inspector și pentru agent, ascunși, la ora asta, în cadrul vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știre a fost cauza neașteptatei și presantei cereri a fotografiei, Niciodată n-a fost el omul care să lase să i-o ia altul înainte, pregătește el vreo mutare și, mai mult ca sigur, una dintre cele murdare sau extrem de murdare, murmură el. Apoi se gândi că avea toată ziua la dispoziție, putea să facă ce voia. Stabilise sarcini de serviciu, inutile sarcini aveau ele să fie, pentru inspector și pentru agent, ascunși, la ora asta, în cadrul vreunei uși sau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
agentul spuseră, Atunci, la revedere, iar comisarul răspunse, Mâncați bine, nu vă grăbiți. Ușa se închise. Comisarul se duse să bea apă la bucătărie, apoi intră în dormitor. Patul era nefăcut, pe jos, ciorapii folosiți, unul ici, altul colo, cămașa murdară aruncată la întâmplare pe un scaun, și asta fără să vadă cum arăta baia, e o problemă pe care providențial, s.a., asigurări&reasigurări, va trebui s-o rezolve mai devreme sau mai târziu, dacă e sau nu compatibil cu discreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă și coșcovită, care cu siguranță nu mai fusese văruită de ani și ani de zile, căci avea un aer atât de jalnic, încât casele de lângă ea păreau curate și cochete. Ferestrele murdare erau toate închise. Nu se putea ca tocmai aici să trăiască Charles Strickland în splendoarea lui vinovată, cu fermecătoarea necunoscută datorită farmecelor căreia își abandonase el onoarea și datoria. Mă simțeam de-a dreptul supărat, căci simțeam că am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și două scaune tapisate cu pluș roșu. Totul era sărăcăcios și murdar. Nici cel mai mic semn al luxului nesăbuit pe care-l descrisese cu atâta încredere colonelul MacAndrew. Strickland aruncă pe jos hainele de pe unul din scaune și-mi făcu semn să mă așez. — Cu ce-ți pot fi de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să-l etichetez exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o să se întoarcă niciodată, spuse ea. — O, draga mea, nu uita ceea ce am aflat cu toții adineauri. A fost deprins cu confortul și cu cineva care să-l îngrijească. Cât crezi că o să mai treacă până se plictisește de o cameră murdară dintr-un hotel sordid? Și, mai mult decât atât: n-are bani. Trebuie să se întoarcă. Atâta vreme cât am crezut că a fugit cu o femeie, am mai sperat să fie vreo șansă. Nu cred că aventurile de genul ăsta duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lung te înțepa acum arogant. Îi scotea în evidență pomeții. Iar ochii parcă i se măriseră. Îi apăruseră niște scobituri pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile murdare și unghiile lungi. Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât de armonioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe la tâmple. Arăta cadaveric. Purta aceleași haine în care-l văzusem și cu cinci ani în urmă. Erau urâte și murdare, jerpelite la culme și atârnau largi pe el de parcă ar fi fost făcute pentru altcineva. I-am observat mâinile murdare și unghiile lungi. Erau doar pielea și osul, însă mari și puternice. Uitasem că aveau o formă atât de armonioasă. Îmi făcu o impresie extraordinară cum stătea acolo cu atenția concentrată asupra jocului - impresia de forță copleșitoare. Și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de majoritatea englezilor prin indiferența totală față de comodități și confort. Nu-l supăra că trebuie să stea mereu într-o cămăruță mizerabilă. Nu simțea nevoia să fie înconjurat de lucruri frumoase. Presupun că nici n-a observat vreodată cât de murdar era tapetul de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de fotolii în care să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
om cu care nu te puteai juca. Avea să aștepte cu viclenie momentul potrivit. N-avea de ce să se grăbească, iar într-o noapte Strickland avea să simtă vârful unui cuțit în spinare și peste vreo două zile din apa murdară a portului avea să fie cules cadavrul unui vagabond fără nume. În seara următoare Nichols se duse până la casa lui Bill și făcu oarecare cercetări. Era încă la spital, dar nevastă-sa care-l văzuse spunea că el jură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zile. Când chinezul de la spălătorie refuzase să se mai ocupe de rufăria clientului dacă nu-i plătește, ea îi trimisese lucrurile să i le spele împreună cu rufăria ei. Nu putea să-l lase pe bietul om să umble cu cămașa murdară, spunea ea, și întrucât era bărbat - și bărbații trebuie să fumeze - îi dădea și un franc pe zi pentru țigări. Îl trata cu aceeași afabilitate ca și pe clienții care-și achitau săptămânal notele de plată. Vârsta și obezitatea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privire spre trupul despuiat Întins dinaintea sa, după care se răsuci căutând ceva. - Unde Îi sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante se apropie repede, apucându-se să le examineze. În timp ce verifica grijuliu țesătura, simți ceva moale Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
părăsise camera de puțină vreme. Citi iute pagina pe care omul părea să o fi scris ultima: observații Împrăștiate, Însemnări despre declinația planetei Venus. Într-un colț, zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de niște degete murdare de sânge. Din instinct, Își ridică privirea În sus, către tavan. Abia bătuse de vecenie, era ora cea mai bună pentru observarea stelei Înserării În toată splendoarea ei. Poate că Fabio urcase pe acoperișul turnului pentru a-și completa observațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuțitului. Judecătorul Mierck îl saluta fără cuvinte, iar Destinat îi răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
un hârțogar care avea mania preciziei, le măsură sub ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Era în gesturile lui, în acea zi, un anumit dispreț amestecat cu oroare. Iar eu înțelesesem niște lucruri. Destinat ura murdăria, chiar și pe cea mai firească și mai terestră. De obicei, repulsia îl făcea să privească pantofii grosolani și murdari ai justițiabililor care se înghesuiau pe băncile tribunalului sau ai bărbaților și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mâinile. Nimic nu mă dezgustă. Asta e sarcina mea. Afară s-a lăsat noaptea și ce altceva aș putea face noaptea decât să iau vechile așternuturi și să le cârpesc câte puțin, iarăși și iarăși? Mierck avea în continuare mustățile murdare de gălbenuș și aerul superior de ambasador suferind de gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce ne povestise învățătorul despre Egipt, faraonii lui și despre mormintele pline cu bogățiile lor trecătoare. Cam așa era casa tatălui meu, numai că el nu fusese niciodată faraon și că în locul aurului și al pietrelor prețioase erau numai farfurii murdare și carafe goale, peste tot, în toate camerele, adunate în mormane povârnite și translucide. Nu-l iubisem niciodată pe tatăl meu și nici măcar nu știam de ce. Dar nici nu-l urâsem vreodată. Nu ne vorbisem niciodată, asta e tot. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cauciuc, cum își fac puștii neastâmpărați pentru a ochi păsările și fesele agentului comunal. Lângă acestea, o provizie de cuie ruginite și de șuruburi strâmbe, o bucată începută de salam, un litru de vin tulbure, pe jumătate băut, un pahar murdar. Aici își continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când acesta ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
putere, se întâmpla ca micuța să rămână la nașa ei peste noapte. Nimeni nu se îngrijora în astfel de cazuri, lua trăsura din dimineața următoare, de la ora opt.. În seara crimei - fiindcă, după Victor Desharet, care și-a pus labele murdare pe trupul copilei, despicându-i vintrele cum ai deschide o cămașă, este chiar seara în care fetița a fost ucisă -, Adălaïde încercase să o țină la ea pe fetiță: afară era un ger de crăpau pietrele, iar când respirai ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]