2,502 matches
-
statul, societatea sau dreptul. Înainte vreme era măcar Dumnezeu, care topea în sine toate contradicțiile. În dictatură sau socialism, el caută o simplificare și o formulă, o reducere la un principiu. Pluralismul, în orice formă, nu este o soluție pentru muritori. Omul s-a simțit totdeauna mai bine în epocile de naivitate. Odată ajuns însă într-un ritm în care cunoașterea s-a cristalizat ca un conținut de cultură, el s-a abandonat dramatismului acestei forme de viață și a acceptat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dacă instinctul de proprietate ar putea fi smuls din sufletul omului, ar trebui să fim mai repede fericiți, decât să avem regrete. Toate problemele ar fi atunci pe calea soluționării. Decât, optimismul nu este niciodată concluzia istoriei. Ce-au făcut muritorii, de când îi cunoaștem, decât să inventeze rațiuni practice și abilități teoretice, pentru a justifica și a consolida proprietatea? Ei au tras cerc în jurul ei, proprietatea fiind însăși un cerc. S-au închis concentric, pentru ca nici Dumnezeu să nu poată viola
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la anarhiști, îmi vin în minte cuvintele lui Joseph de Maistre: "Piatra unghiulară a edificiului social este călăul." Societatea, cu toate instituțiile ei, reprezintă un organism atât de rigid și atâta renunțare din partea individului, încît nu este de mirare de ce muritorii au conceput libertatea ca un atac împotriva oricărei instituții. Dar ele rezistă, căci doar sânt nervura societății. Tot Joseph de Maistre, în cartea lui de apologie a papei, pe care, citind-o, ai dori să fii papă măcar o secundă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când citești câte un filozof spiritualist și-l vezi vorbind cu atâta nevinovăție despre procesul de spiritualizare crescândă a realului, despre o soluție finală în spirit a întregii lumi sensibile, te întrebi, tu care ai umblat cu ochii deschiși printre muritori și lumea care moare, ce rost vor avea aceste elucubrații și cum de este posibilă atâta gingășie meditativă în creierul și inimile unor oameni? Filozofii gândesc ca și cum pe pământ n-ar exista politica și oamenii politici, ca și cum politicul n-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mare geniu politic trebuie să fie prin excelență un dominator. Dacă știe și nu poate comanda, n-are nici o valoare. Democrația, admițând controlul și intervenția din afară în actele șefilor, le anulează orice prestigiu mistic și-i încadrează în rândul muritorilor, explicîndu-le ridicarea numai prin șansă. Fluxul și refluxul destinelor nu este văzut în funcție de vreo chemare intrinsecă, ci de accidentul întîmplărilor exterioare. Ultimul om mare al democrației a fost Clemenceau. Dar faptul nu este de o semnificativă ironie, că el și-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dorința de putere să te facă virtual un dictator. Cine știe porunci permanent și este ros de obsesia puterii nu se poate prăbuși. Numai prin comandă te distanțezi de ceilalți oameni și te ridici cu adevărat peste ei. Fiecare dintre muritori se visează la un moment dat Napoleon, pentru ca să se mulțumească apoi o viață întreagă a trăi din ordinele altora. Orice om găsește o scuză că nu e Napoleon. Pune vina pe mediu, pe sărăcie, boală sau, dacă e român, pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a turnat atâtea pretenții etice în instinctele vieții și în rătăcirile lor? Ideea progresului, etica și tot ce este în această lume, direct sau indirect, pedagogie, au îndulcit până la emasculare vibrațiile acelui simț tragic, căruia în alte vremuri se abandonau muritorii cu pasiune și durere. Nu pot iubi decât o cultură care ascunde, sub forma și stilul ei, iubire, disperare, moarte și iluminare. Adevărul, binele și frumosul? Dacă viața ar avea ochi să privească, aș descoperi în strălucirea lor o chemare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în infinitatea sufletului meu pîn-în aceea fază a emanațiunii lui care se numește epoca lui Alexandru cel Bun de esemplu... și cu toate acestea. Cu drept cuvânt cetitorul va fi clătit din cap și va fi întrebat? prin mintea cărui muritor treceau acestea idei? Esistența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Era noapte și ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate, strâmte și noroioase ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a cerurilor. Și de câte ori îmblau, el își lua cu el în visul său cartea lui Zoroastru și căuta în ea dezlegarea întrebărei. În van îngerii ce treceau ducând în poalele lor rugăciunile muritorilor se uitau semnificativ la el; în van unul îi spuse lin, aplecîndu-se la urechea-i: "De ce cauți ceea ce nu-ți poate veni în minte? " Altul: "De ce vrei să scoți din aramă sunetul aurului? Nu-i cu putință". - Dar ceea ce-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru asta moment Memfis... Bolțile ferestrelor i se arcau înalt deasupra frunței... Bolta salei era scrisă de jur împrejur cu zodiile cerului... pe murii nalți erau chipurile zugrăvite a regilor Egipetului. El gândea... Ce umbre urieșești treceau în închipuirea sărmanului muritor care-ntr-o lume atât de măreață se simțea atât de mic, ca o furnică ce plutește pe o frunză tremurătoare pe suprafața Nilului... Deodată peste fereștile înalte căzură lungi perdele roze... și el rămase în sala întinsă într-un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânci și scânteietori, mersul său mândru, talarul negru ce-i curgea în cuți sp [l]endizi de umeri în jos... astfel sta aspru zugrăvit în lumina cea roșie a făcliei. Ți-era frică să privește în fața lui... al acestui singur muritor în halele mari și deșerte a morții... Dar mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În xe "Statele Unite"Statele Unite, unde face la maturitate o carieră universitară, el Își descrie experiențele unei vieți trăite sub semnul terorii și al totalitarismelor. Memoriile unor foști demnitari comuniști sunt interesante prin relevarea atmosferei din forurile de conducere, inaccesibile privirii muritorului de rând, și explică unele reacții personale, relațiile dintre diverșii membri ai conducerii. Din păcate, acești oameni au fost Învățați mai mult să tacă, iar atunci când scriu, evită să intre În problemele de esență; dacă scriu este doar pentru a
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
domn înalt cu pălărie și baston, cu privire severă și mustață. Din fericire, tații nu mai sînt ce au fost odinioară și nici supraeul. Cînd este indulgent, mai puțin exigent, ne lasă să trăim ca niște oameni, ca niște simpli muritori ce sîntem. Ajungem la punctul esențial. Supraeul ne protejează și ne oprimă precum tatăl nostru, zeul copilăriei noastre. Ca și providența, zeul maturității noastre, el ține în mîinile sale firele destinului. De acolo izvorăște o întreagă morală și o întreagă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
adresează persoanei, acum și aici, scormone în conștiința persoanei. În tăcere, ea atinge "sentimente, dorințe și tendințe vechi și familiare".440 Și este de asemenea "Cel mai primitiv aspect al șefului, plin de primejdii și de nesuportat, așa cum mai tîrziu muritorul nu suportă fără pericol vederea divinității. Moise este obligat să fie mijlocitor între poporul său și Iehova întrucît poporul său nu putea să suporte vederea lui Dumnezeu; iar cînd se reîntoarce de pe muntele Sinai, fața sa radiază, deoarece, ca și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
săi și la succesiune. Acesta intră în domeniul misterului colectiv, sub domnia tăcerii. Toți acești "fii", vechea gardă bolșevică (în afară de Stalin, Troțki, Zinoviev, Buharin) sînt părtași la divinizarea sa. Ei răspund cu toții aceleiași nevoi tragice de a-l înălța deasupra muritorilor de rînd. Modul în care-l preamăresc l-ar fi revoltat pe Lenin. Îmbălsămîndu-l ca pe un faraon al Egiptului, proclamîndu-l idol al revoluției, ei îl preschimbă în zeu pe acela care luptase pentru o lume fără Dumnezeu și fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
protestatari de odinioară fuseseră chemați în instanță și deportați, iar cei care rămăseseră fuseseră reeducați ideologic ori supravegheați intens de agenții Securității. În ciuda acestor amenințări, muncitorii brașoveni își continuă protestul colectiv, pentru că oricum nu mai au ce pierde, considerându-se muritori de foame: „Ce se mai poate întâmpla șse întreba unul dintre ei, n.m.ț ne vor lua gâtul?” (Oprea și Olaru, 2002, p. 17). Revendicările au fost inițial doar de natură financiară, economică și socială, ele devenind politice doar după ce
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
îl gândește pe Dumnezeu în termenii unei întemeieri mecanice, ca primă cauză a ființei (to on) tuturor lucrurilor. „Gândirea care se gândește pe sine” este un model ireconciliabil cu perspectiva creștină asupra Trinității. Zeul suprem al Stagiritului nu primește rugăciunile muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune că pentru creștini măsura tuturor lucrurilor nu este intelectul creat, ci Cuvântul întrupat
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
zi”), apud Larousse encyclopédique, Larousse-Bordas, 1997. Din lat. circa („aproximativ”) și dies („zi”), apud Larousse encyclopédique, Larousse-Bordas, 1997. În orig., vaso-active intestinal peptide (n. trad.). Știați că somnul are mai multe faze? Neurobiologia somnului În mitologia greacă, Hypnos le aduce muritorilor somnul atingându-i cu o floare de mac, în timp ce fiul său Morfeu presară vise asupra celor adormiți (Valatx, 1998). Această legendă ne arată că observația de mai sus ne-a ajutat să descoperim, după milenii, ciclul veghii (sau vigilenței) și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
femeile au rămas chiar și mai singure să rezolve problemele familiei lor, combinând în mod mai paradoxal moduri de viață foarte diferite (vezi, de exemplu, lucrarea lui David Ranselxe "„Ransel,David", 2000). Comunismulxe "„comunism" a născut noi diviziuni sociale între muritorii de rând și noii privilegiați: nomenclatura de partid și de statxe "„stat", securitatea, artiștii și oamenii de știință integrați regimului, stahanoviștii (muncitorii excepționali ca performanță, socotiți „eroi”). Aceștia din urmă aveau acces la alt nivel de consum și servicii. Noțiunea
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7), pun În chip mai direct În fața omului, ființă slabă, perspectiva dispariției. Jaloba mea În cepe cu un vers ce nu lasă nici o speranță: „Lume, astăzi să desparte de tine un muritor”... iar Scrisoarea se deschide spre un orizont și mai Întunecat: „Din toți muritorii lumii cel mai În nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult În osîndire Este omul care-ți scrie [... ] ........................................................................... Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai direct În fața omului, ființă slabă, perspectiva dispariției. Jaloba mea În cepe cu un vers ce nu lasă nici o speranță: „Lume, astăzi să desparte de tine un muritor”... iar Scrisoarea se deschide spre un orizont și mai Întunecat: „Din toți muritorii lumii cel mai În nenorocire Și dintre toți pătimașii cel mai mult În osîndire Este omul care-ți scrie [... ] ........................................................................... Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
suferă) la prezent, dar conjugă mereu la trecut. Un trecut Însă care acaparează, se subtituie prezentului, Încît la sfîrșitul poemului timpurile, modurile se confundă. Scrisoarea către Zulnia este construită În acest fel: o jale afirmată la prezentul indicativului („Dintre toți muritorii... cel mai În osîndire este omul care-ți scrie”) după care urmează o deschidere (la imperfect sau la perfectul compus) spre un trecut fabulos și nostalgic („Ce făceam Însă atuncea?...”) Revenirea la prezent este Însă iminentă. Realitatea suferinței erotice Îl
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unul, niciodată. Poate doar cănd îi voi termina să îi fur preaiubitele creaturi. Și două suflete merită atăta efort? O da! Mai ales cănd atrag atăta mănie, oh! Dulce mănie! Auzi ce i-a dat prin gănd unui vierme de muritor! Să vrea ambele lumi! Grandios proiect. Asta mă face să îi doresc, partea lor de ură și dorința pătimașă și lacomă. Iar pe mine să îi disprețuiesc, abia le aștept sfărșitul total! Încă nu, încă nu și Roșul începu să
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
toate”. Umanul și-a asumat acum limitele, are libertatea de a face ce vrea, de a degusta din toate plăcerile vieții, dar acest hedonism este controlat și deci diminuat de perspectiva judecății divine și este legitimat de acceptarea condiției de muritor. „Bucură-te tinere de tinerețea ta, fii cu inima veselă căt ești tănăr, umblă pe căile alese de inima ta și plăcute ochilor tăi; dar să știi că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” Augustin va relua
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de el doar ca mijloc recreativ, în vederea continuării activității. Același punct de vedere, dar cu alte argumente, a fost susținut în secolul al XX-lea de către Albert Camus. Potrivit punctului de vedere camusian, Sisif, cel mai înțelept și prudent dintre muritori, cum credea Homer, este fericit nu prin finalizarea țelului său, fixarea unei stănci pe un vărf de munte, ci prin activitatea perpetuă de atingere a acestui scop, care, de fapt, este și intangibil. Este însă un scop asumat, temerar, prin
Demnitatea de a fi fericit. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Andreea Doman () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2303]