1,653 matches
-
ale lumii contemporane. Fără să fi știut că la fel i-a zis și Zaharia Stancu în urmă cu trei decenii, l-am numit pe Bacovia „marele sfios”. Azi, reluînd Confesiunile lui Darie (1971) descopăr, contrariat, următoarea frază: „Cînd mă năpădesc amintirile mă gîndesc la marele poet și la marele sfios care a fost Bacovia”. Am pierdut un drept de autor, în schimb am dat peste o problemă pe care nu mi-o pusesem: de cîte ori și sub ce feluri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
slujit cu consecvență ideea înfăptuirii unității naționale, după această dată, cercurile politice guvernante n-au mai putut oferi școlii un ideal care să încălzească inimile tinerelor generații și să le canalizeze energiile. Lozinca desăvîrșirii unității spirituale a tuturor românilor, fiind năpădită de politicianism și cultul monarhiei, n-a putut avea forța mobilizatoare a idealului dinaintea marii uniri. Așa se și explică dezorientarea politică a unei părți a tineretului studios din acea vreme, care nu putea întrezări, în hățișul contradicțiilor epocii, mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Iași, 2002. Ediții: Ovidiu Nimigean, Week-end..., Iași, 1993. Repere bibliografice: Ciobanu, Opera, 217-220; Dobrescu, Foiletoane, III, 54-59; Felea, Aspecte, III, 165-169; Grigurcu, Existența, 466-469; Cristea, Fereastra, 288-292; Micu, Limbaje, 127-129; Simion, Scriitori, IV, 526-537; Coșovei, Pornind, 71-75; Gabriela Gavril, Omul năpădit de cuvinte, CL, 1991, 14; Ioan Holban, De aici nu vom putea evada niciodată!, CRC, 1991, 20; Eugen Simion, Peisaj liric cu înger palid, RL, 1991, 23; Maria Ana Tupan, Nichita Danilov și reabilitarea imaginarului poetic, VR, 1991, 7; Ioana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
mod formal de operare și îi dau anvergură mondială. Aidoma religiei care a botezat-o, propaganda suferă de catholită 3, setea de universal (katholikos - universal, în grecește). Reclama la o bere, la orice bere, sugerează o întreagă țară, chiar planeta, năpădită de inși cu sticla respectivă la gură, plescăind satisfăcuți. O reclamă la detergent tinde, ca funcție obiectiv ideală, s-o convingă pe gospodină nu numai că fără, să zicem, Zăpadin Gel rufele ei vor fi o mizerie, dar și viața
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau să-i năpădească clerul. Din analiza izvoarelor istorice și a stării actuale a Bisericii catolice (căci despre ea este vorba) Paulescu ajunge la concluzia că lovitura de grație avea să o dea patima de proprietate și patima de dominație, cu alte cuvinte bogățiile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
întemeiate pe rațiune și natură. Or, rațiunea umană și natura se înalță, dar numai dacă sunt revelate adică sunt mutate în teologie’’. Rezumând incursiunea istorică a Bisericii Apusene concluziile apar deosebit de pertinente: 1. După schisma bizantină Biserica Apuseană a fost năpădită, la rândul ei, de vicii. Începând cu daniile lui Constantin cel Mare, Carol Magnul și Pepin biserica a fost pusă în conflict cu prinții italieni, cu împărații timpului și în final cu Națiunile. De aici avea să rezulte erezia protestantă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ceasul, cap de om a căpătat." În Bucovina există și o altă "ființă a apei", Sorbul, care locuiește acolo unde se adună toate apele din lume și care "soarbe apa, căci dacă n-ar sorbi-o, apa, înmulțindu-se, ar năpădi pe fața pământului și ar îneca-o."67 II. FOCUL În descântecele "de dragoste", cel mai des utilizat este "focul" sacru sau focul cosmic, ca metamorfoză a soarelui: "Foc, focușorule, / Tu te-ai învăli, / Eu te-oi dezvăli, / Te-i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vindece”. Domnul, văzând cumplita suferință a copilului, l-a vindecat. Din această pericopă se înțelege că tatăl copilului făcea parte dintr-un „neam necredincios și îndărătnic”, care îl înconjura pe Iisus. Dar în prezența Mântuitorului, o lumină puternică de credință năpădește în sufletul tatălui și îi dă o stare de liniște, de pace și bucurie pentru că s-a regăsit pe sine în puterea adevărului dumnezeiesc. Astfel, tatăl copilului lunatic devine din necredincios, credincios. De multe ori, pentru păcatele și necredința părinților
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
susține L. Carter (2007, p. 5). Ca și frica, ea apare adeseori ca reacție la amenințare, durere sau respingere. Când suntem furioși, avem tendința să reacționăm fie prin luptă, fie prin fugă; "sentimentele erup, explodând din noi ca un vulcan, năpădindu-ne, clocotind, în timp ce încercăm să dominăm situația care ne amenință", punctează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 104). Atât timp cât suntem prinși în vârtejul furiei (și/sau în cel al panicii), "totul pare confuz, scăpat de sub control, copleșitor și imprevizibil
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
echilibrul fizic și psihic. Ei sunt atrași de frumosul, puritatea, armonia vieții rurale, fiind încântați de minunățiile pe care le poate oferi spațiul rural românesc. Turistul poate admira în voie un cer plin de o puzderie de stele, pajiști înverzite, năpădite de flori de câmp sau pline de roua dimineții ori se poate bucura de ospitalitatea țăranilor și de obiceiurile gastronomice. Totodată, spațiul rural este păstrătorul unor vechi tradiții și obiceiuri, uitate de orășeanul de rând, care, odată reîntors în sat
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-un atare amestec al adevărului cu minciuna se ascunde perfidia diavolului. Practicarea acestui mod de a argumenta prin pervertirea limbajului, a celui biblic inclusiv este specifică falșilor învățători, care au năpădit pămîntul după cădere 13. Citarea cuvîntului Scripturii este utilizată în egală măsură și de adevăratul învățător și de cel fals. Astfel, așa cum menționează Sfîntul Ioan Scărarul: "Înainte de păcat, îngerul avertizează: Fiți cu luare aminte, Dumnezeu judecă cu dreptate!". Satan însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
au demonstrat că acest tip de terapie (prin expunere repetată) diminuează semnificativ simptomele de stres post-traumatic și ajută clientul să prevină recăderea (Foa, 1991298; Keane, Gerardi, Quinn & Litz, 1992299; Resick & Schnicke, 1992300). Ce se întâmplă cu oamenii care sunt constant năpădiți de traumele pe care le-au trăit, chiar și după ce acestea s-au sfârșit? Îi vor ajuta pe aceștia expunerile repetate la gândurile despre traumă? Unele teorii susțin că, pentru cei care suferă de stresul post traumatic care nu pot
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se întoarce la mânăstirea unde se consumă borș de cartofi necurățiți, în prada celei mai lirice dispoziții expiatorii. Plutește peste aceste nuvele râsul blând din Floricelele Sfântului Francisc, în care călugării fac, din inocență, isprăvi grotești. Scena în care Ghervasie, năpădit de jivinele înfometate (obligate de el să postească), le citește din predicile sfântului Doroftei e de un umor franciscan. În legendele asceților diavolul combate mai vârtos pe cei îndîrjiți pe calea binelui. Aci Necuratul se întrupează în alimente nevinovate, pește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile s-au zbătut amenințător peste apa râului și a jurat că va ucide pe micul rebel. (Ă). Treceau primăveri - ferigile foșneau apoi iernile năpădeau cu zăpezile lor lucitoare cu fiecare primăvară moliftul creștea dar cu fiecare iarnă bradul se usca tot mai tare. Și iată că bradul aproape tot s-a uscat doar câteva ramuri mai păstrau o umbră de viață moliftul era mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la aceasta se mai adaugă sărăcia țăranilor care, încovoindu-se sub greutatea datoriilor, n-au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus este invidiat și ridicat în slăvi degeaba, pentru că nu mai vezi aici cultivîndu-se vie decît într-un singur loc; în afară de acest loc tot restul nu este decît păduri și stînci inaccesibile, adăposturi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nu le poți cerceta destul de îndeaproape, pentru a le prețui meritele. în ținuturile osoase, scheletice ale pămîntului, unde, la poalele unor povîrnișuri înalte și zgrunțuroase, zac mormane de stînci, risipite în grupuri fantastice, veți descoperi adesea niște forme leviatanești pietrificate, năpădite de o iarbă care, în zilele cu vînt, își sparge de ele talazurile verzi. De asemenea, în regiunile muntoase, unde călătorul e veșnic împresurat de amfiteatre înalte, poți zări ici-colo, în treacăt, din vreun unghi prielnic, cîte un profil de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază cerească negura. Și-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, căci toți oamenii au îndoieli și mulți tăgăduiesc, dar pe lîngă îndoieli sau tăgade, numai puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
giganticul schelet alb și adorat zăcea - ca un colos leneș - în mijlocul războiului de țesut al acelei verzi și neobosite păduri arsacidiene. Și, în vreme ce firele se țeseau și se împleteau necontenit în jurul lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă, mai intensă, deși rămînea, vicleanul, un biet schelet. Viața îmbrăca Moartea; Moartea sprijinea Viața; aprigul zeu se cununa cu tînăra Viață, zămislind splendori cu capetele cîrlionțate. Cînd am vizitat, împreună cu regele Tranquo, locul unde era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pătrunseră tot mai adînc în cală, tulburînd somnul butoaielor enorme, rînduite la temelie și scoțîndu-le, ca pe niște cîrtițe gigantice, din noaptea lor neagră, la lumina zilei. Butoaiele astea de la fund păreau atît de străvechi, din pricina lemnului lor ros și năpădit de mușchi, încît te așteptai parcă să găsești lîngă ele vreun poloboc putred, cuprinzînd banii căpitanului Noe și cîteva copii după afișele prin care prevenise zadarnic vechea și infatuata lume să se apere de Potop. Unele după altele fură scoase
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu într-una dintre poveștile copilăriei, așa cum făcea bunica fetei căreia îi spune Ana, ci în propria poveste de viață și de artă. ... Știu că merg alături de el prieteni de-o viață. Și capăt încredere și eu. Și iar mă năpădesc amintirile: îl văd pe Răzvan Vasilescu, Spiridon, în O noapte furtunoasă (1979, la Teatrul Odeon)... Acum, după 35 de ani, Răzvan Vasilescu în personajul principal din filmul Ana. Ana, sinteza unei opere Filmul, adus în locurile de aici și în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ea, molohul deci, pe care stau cățărați doi proletari cu albe căști de protecție, urmează să-și primească ștreangul. Ștreang ce-l va plimba apoi prin aer, pînă să-l depună la sol. Sol pe care va zăcea un timp, năpădit de bălării. Cei doi travaieuri-călăi par să zîmbească. Ce moment incredibil! Sîntem privilegiații secolului: l-am apucat. Frecventînd, cu oarecare perseverență, expozițiile tinerilor, am avut, subit, revelația unei constatări. Privind etica profesională. Mai exact, concesiile, și chiar, în unele perioade
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
împăcăm cu gîndul că nu ne naștem egali. Că avem ce merităm. Revoluțiile puse în mișcare de indivizii tarați ai ultimului secol par să intre definitiv în amintirea neguroasă a planetei. Oricum, trăiască diferența! Ne-am închipuit că rufoșii ce năpădiseră străzile după 1989 erau doar o defulare (de altfel și erau) după căderea comunismului, atît de grijuliu să-și ascundă, pudibond, furunculele, o defulare ținînd cît o modă: moda cerșitului la vedere, fără teamă. Ne-am zis că rufosul cerșind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns în această agoră a agorelor pămîntului, poți îngîna extatic: Veneția! Aici e, într-adevăr, Veneția unică. Hipnotizat, cauți un loc unde miile de porumbei n-au năpădit încă, unde încălțații de descălțații continentelor nu se află pe moment, și te întinzi, pur și simplu, pe dalele multicentenare. De aici, de la cota zero, atît de frecvent și mirific inundată de apele mării, ochii văd ce n-au mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și devine inversul ei: prilej de vulgaritate și de blasfemie. Dacă pînă acum administrația a păstrat o minimă grijă în supravegherea situației, limitînd cît de cît dezmățul, anul acesta și-a făcut titlu de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de rezonanță nobilă, au fost îmbrățișate pînă la sufocare de unsuroasele mîini ale talciocarilor. Tarabele și corturile (asezonate cu privatele de rigoare) au blocat trotuarele și au umilit legendarul oraș. Dacă, dincolo de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]