2,809 matches
-
ne puseră să adulmecăm un firicel mărunt de vânt care abia se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se târa pe deasupra gheții. Nu-l simțeai nici dacă stăteai În picioare și nici dacă stăteai Întins. Ne puserăm În genunchi și traserăm cu nesaț aer În piept, căscând nările, plimbând aerul din bojoci În gură și la loc În nări, până ce ni se păru că simțim o urmă de miros de sudoare. Părea o sudoare tare ușoară, dar mirosul trebuie că venea de prea departe ca să nu se fi desfăcut În nenumărate fuioare Înainte să fi ajuns la noi. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
răsuflarea, Îl ținea legat de un bulumac noduros. Mi-am Înghițit scuipatul. Frumosul ăsta de Logon... Omul care mă privise cu ochi de femeie... Sfătuitorul meu din nopțile grele de pe puntea de gheață... - Bună ziua, Logon... M-a privit, micșorând ochii. Nările i se căscară și păru să adulmece. După o vreme Însă, se lăsă păgubaș și se apucă să mă scotocească din priviri. - Ce vrei? - Curând o să dăm lupta de sânge. - Trebuia să vină și asta. Nu se mai putu abține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Ochii Îi alergau de la Dupna la Logon, că erau atât de murdari și de slabi Încât abia mai puteai să-i deosebești. Până la urmă, Îl recunoscu pe vechiul său tovarăș și rămase cu ochii țintă la el. I se căscară nările și adulmecă de câteva ori, de parcă ar fi dorit să aleagă mirosul lui Logon dintre mirosurile de sudoare ale miilor de oameni adunați pe câmpie. - Te știu mai bine decât crezi, Krog... reluă Scept, privind la mine cu ochi sclipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
originale. Franța nu mai era, vai, leagănul raționalismului și iluminismului. Nu era nici căminul spațiului cibernetic. Franța nu mai atrăgea marile intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că pentru Anglia fusese o ofensă faptul că trebuise să ajute Franța. Acea creatură militară, distantă și alungită, care privea peste vârfurile copacilor din lumea modernă, nu putuse tolera gândul că țara lui avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ravelstein. Nu aveam de gând să‑i spun nimic, deși știam că Îl place pe Ravelstein - că Îl prețuiește. Cu oamenii ciudați pot să merg până la un anumit punct, și nu mai departe. Fiecare pală de aer Înghețat inhalată de nările dramatice ale lui Battle Îi aducea tot mai multă roșeață În obraji. Culoarea i se Întindea până la pliurile de acordeon de sub bărbie. Rareori purta pălărie. Părul negru părea să‑i Încălzească Îndeajuns ceafa. În picioare avea pantofi de dansator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urechi... PARASCHIV (Visând.): La Göteborg mă spălam în fiecare zi... MACABEUS: Zău? PARASCHIV (Obosit, epuizat, hipnotizat.): Aveam baie... cu smalț... MACABEUS: Și mai ce? PARASCHIV: Aveam un prosop galben, cu puf... Care mă sâcâia... Îmi intra în gură și în nări... MACABEUS: Am cunoscut și eu o dată o putoare... Care mi se băga prin gură... PARASCHIV (Pare că se trezește.): Ce? MACABEUS (Violent, adormindu-l la loc): Stai, stai... N-au cum să ne găsească... Au făcut focul și-au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
între neîncredere și speranță.): Cu drezina!? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! În zece zile putem fi departe. Simt în aer un vânt, un iz de ocean. Cred că această cale ferată se îndreaptă spre mare, spre ocean... Am aici, în nări, un gust de apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă simt drumul spre apă, înțelegi? Încă nu sunt bolnav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în toți porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
porumbă se zbătea în vintrele nepovestitei, țipătul paserii ascunse urcând până în răcoarea buzelor întredeschise, lucii de o rouă atunci venită din pajiștile necălcate de altă urmă decât trecerea razei de lună în dusul ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-ți conservi forțele. E o logică ciudată, dar care reflectă fidel politica Centrului. Se urni cu greu din fotoliu și intră în cocon, setă parametrii optimi, apoi declanșă anestezicul și agentul de îngheț. Gazele ieșiră din tubulețe, îi gâdilară nările, i se prelinseră pe piele și îl adormiră. Odată cu trecerea infructuoasă a anilor, Samuel deveni expert în seria Starousal. Computerul nu-l mai deconecta așa des, fiindcă nu se întâmpla nimic deosebit care să-i solicite atenția. Doar uneori, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce parcurgeau suprafața albă ca niște fulgere roșii; primul lucru pe care se fixară acești ochi fură ochii lui Samuel. Exploratorul se înduioșă. Nasul apăru din umflarea pielii, din solidificarea ei într-un strat osos, și apoi din modelarea cartilajului. Nările ce fură săpate la sfârșit deranjară armonia ansamblului. Erau prea mari și prea vizibile. Rădăcina nasului se lipi de frunte cu o oarecare incertitudine, și din materialul rezidual fu creată o aluniță, apoi încă una, ceva mai sus. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și-a trecut pe după ureche părul blond și a ridicat spre mine o față încruntată. Avea obrajii lungi și netezi, iar urechile, puțin ascuțite, o făceau să semene cu o vulcaniană. — De ce țipi așa? Vorbele ei mi-au trimis în nări un miros dulceag de parfum. Pe urmă mi-am dat seama că mirosul venea de la vecina din stânga, o femeie grasă și machiată cu verde, care privea scena rezemată de pervaz. - Am vorbit ceva mai înainte pe internet și n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea noastră. Țin minte foarte clar imaginea, pentru că duceam la nas o ceașcă de ceai și în mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui. Animalul a mișcat din nări - semăna cu un popândău, urechi mici, date pe spate - și a început să roadă sandaua lui Chu Mu. El căuta corelații mistice; pe chip i se citea dorința de a afla ce semnifică un iepure rozându-ți piciorul. Zâmbea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i se prefire liber printre degete. Era un nisip călduț și grunjos, aspru și strălucitor, cristalizat cu reflexe sclipind sub razele de soare ce reușeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările deschise de pe bot se ivea un abur ușor care îi dădea o ciudată înfățișare de dragon. Încercă să măsoare distanța dintre cei doi ochi. Dacă trecea de o palmă, era un animal mare, o pradă în stare să ofere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dădu seama de expresia lui și amuți. Își plecă ochii spre trupul acoperit, spre sânii tari și țepeni, spre bărbatul gol, cu apa până la genunchi și rămase foarte liniștită, cu un ușor tremur în colțul buzelor, un imperceptibil freamăt al nărilor și ochii larg deschiși, fără măcar să clipească, precum o pasăre hipnotizată de un șarpe boa, dorind să fugă, dar și să rămână. Stătură așa câteva clipe, privindu-se nehotărâți, până când el dădu din cap, se aruncă în apă și înotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Santiago, în Perú. Dacă lucrurile se extind, selva asta va arde de la un capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a treia încercare, își șterse o minusculă lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi veni să strănute. Uf, gemu el. Îmi vine să strănut. Da, da... chiar acum o să strănut. Numai că... N-am voie să strănut! Nu vă mirați, e adevărat. Balaurii n-au voie să strănute. Un balaur scoate foc pe nări și din cauza asta se ferește de strănut. Dacă totuși îi apucă, se retrag într-un colț și își freacă năsucurile sau desenează sau cântă. Însă Balaurul nostru nu mai avea timp să se ferească. Norii de piper erau atât de
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
năsucurile sau desenează sau cântă. Însă Balaurul nostru nu mai avea timp să se ferească. Norii de piper erau atât de mari încât era foarte greu să găsești un colțișor unde să poți respira în voie. Așa că Balaurul își umflă nările și începu: „Haap... ciu!...” Și Balaurul scoase flăcări pe nas. Atât de puternice fură flăcările încât îl aruncară pe Balaur prin tavanul magaziei. Ia te uită, spuse Jester, au început artificiile! Nu sunt artificii, îi răspunse Împăratul. E Balaurul!... Dar
Jester şi Balaurul. In: ANTOLOGIE:poezie by Andreea-Ramona Căuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_668]
-
se mai foiască. Fața îi era acum de un roșu aprins și întreaga lui făptură era concentrată într-un efort uriaș și epuizant. Vai, Doamne, s-a gândit Hugo. Nu aici. Nu acum. Dar deja începuse să-i urce în nări mirosul familiar și pătrunzător. Hugo știa că peste câteva secunde întregul birou avea să pută. Așa că acum, din toate motivele astea, avea nevoie de o decizie rapidă din partea lui Neil. Dar Neil nu părea să se grăbească deloc. Se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în șapte limbi diferite. —Îmmm, a spus Alice, încercând să dea senzația că e impresionată. Dar nu ai niciodată, ăăă, chef de ceva mai puțin... extenuant? N-ai chef să zbori undeva, pe o plajă sau ceva de genul ăsta? Nările lui Joss s-au umflat în semn de dezgust. Alice s-a gândit că arătau de parcă erau pe cale să explodeze. Știi, a întrebat-o Joss, că emisiile de carbon de la avioanele transatlantice anulează toate eforturile tale de reciclare? — Ăăă..., a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere. Ca să nu pomenească de acelea de a face sex. Acum, de fiecare dată când Jake încerca s-o ia în brațe, barba o zgâria pe Alice pe față și-i umplea nările cu miasma caldă și penetrantă a nespălării. Contrastul cu obrajii rași ai lui Hugo și cu starea generală de curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față cu o cârpă minunat de pufoasă... Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo și mama ei? - într-o adevărată eco-prizonieră. De ce? Cu ce scop? Ce legătură avea asta cu faptul că ești homosexual? — Avea cea mai mare legătură. Când Jake și-a scuturat nervos părul, un damf de aftershave i-a izbit nările lui Alice. Când l-am întâlnit pe Tarquin pentru prima oară, mi-am dat seama ce se putea întâmpla. Așa că m-am cufundat în muncă. Nu mi-am dat voie să mă gândesc la nimic altceva. Am devenit complet obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îl aștepta, primitoare. Sparse trei ouă și le aruncă în tigaie. Uleiul sfârâia provocator, iar scriitorul puse pe farfuria întinsă câțiva castraveți murați, apoi turnă apă în ibric și aprinse încă un ochi al aragazului. Mirosul de prăjeală îi făcu nările să vibreze, se simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neclintite în așteptare, îi urmăreau cu ochii în lacrimi orice tresărire pe chip, orice urmă de viață. ”- Dă-ne un semn, doamna Maria!... o ruga Maica superioară, cu glas blând, strângându-i mâna moale și rece. Dă-ne un semn!” Nările începură să-i pâlpâie, și mâna ei mică se forță să-i o strângă pe a Maicii Superioare. După o vreme a deschis o liniuță de ochi, buzele i s-au mișcat, încercând să spuie ceva... Apoi, a oftat adânc
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]