12,372 matches
-
și Caravaggio (fost hoț și spion); sau din Hana, Caravaggio și Kip (indian genist, iubitul Hanei); sau din Almâsy, Hana și Kip (genistul indian fiind personajul agreat de celelalte, de aici structura sa de tampon). Viața tuturor este, însă, însăilată narativ în funcție de Almâsy, poreclitul englez al deșertului, geograful mistic ajuns spion, amantul vorace al unei singure femei (Katherine), omul căzut din cer (prăbușit cu avionul) și ars, ajuns pacient muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
etc. Hana îi citește din Herodot și Tacit (pacientul fiind un connaisseur al celor doi), Stendhal și Kipling, iar Almâsy o învață arta rostirii. Caravaggio, cititor introvertit, vede în cărți niște „creaturi mistice", iar uneori se manifestă gelos pe abilitățile narative ale muribundului. Hana este o cititoare în scop ataraxic, dar și pentru a-și igieniza sufletul infestat de moarte. Katherine, în inima deșertului, citește poezie de Stephen Crane și John Milton, precum și povestea regelui Candaules și a reginei sale (scrisă
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
Sorin Lavric În genere stilul aforistic este un atribut al autorilor de respirație scurtă, lipsa vocației epice încurajînd forma concisă în dauna expresiei laborioase. Nu acesta e cazul lui Gelu Negrea, pofta sa narativă vădindu-se în romanul Codul lui Alexandru (2007) sau în Dicționarul subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (2009). Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
din urmă, așa că afirmația mea poate trece drept mărturie.) Noul roman al lui Marin Mălaicu-Hondrari, Apropierea, e cartea unui estet. E foarte multă artă în ea (practic, de la un capăt la altul numai artă), dar fără ca asta să incomodeze calitățile narative. Ce e de întâmplat, se întâmplă oricum, faptele sunt adeseori trepidante, protagoniștii iubesc și suferă câinește, se întâlnesc deodată după ani și ani de recluziune și se simt grozav împreună. Doar că resorturile celor mai lumești gesturi ale lor nu
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
pe care, culmea consternării, autorul și-l privește cu mefiență și detașare, ca pe o abatere de la adevărata chemare. Probabil că așa i-a fost hărăzit acestei praștii miezoase: să folosească pictura ca pretext de etalare a unei rare virtuozități narative, de vreme ce aici, în tratatul despre icoană, avem prilejul de a vedea un spectacol de cultură teologică înfățișat într-o limbă vie și imprevizibilă. Privit mai îndeaproape, farmecul autorului vine din accentul de poantă pe care îl dă cuvintelor, poanta fiind
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
convinge dând și peste alte portrete, sugestive chiar și dacă numai schițate: al lui Alexandru George, al lui Nicu Horodniceanu, al lui Mihail Andricu, al lui Mihail Jora, al lui Ion Dumitrescu. O carte-surpriză, pentru mine cel puțin, o construcție narativă cu dimensiuni și suflu de frescă.
O retraversare a infernului (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4880_a_6205]
-
de la un fundal epic, pe care îl dezvoltă în varii forme vizuale: obiect, instalație, colaj, pictură, performance. În realitate, proiectul lui Mihail Trifan este să arate că poți crea în afara ideii de proiect. Acesta este susținut doar de un filon narativ minimal, a cărui unică motivație este aceea de a-i stimula creativitatea. Astfel, valența principală a „poveștii” este de catalizator al unor experiențe artistice care, prin substanța lor intimă, prin personalitatea pe care o emană, aparțin mai curând orgoliilor de
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
și animată doar de ei și de faptele lor, ca un decor gol în lipsa actorilor. Autorul nu are forța de a descrie tablouri ample, ci se rezumă doar la a făuri și reprezenta o lume închisă. Acțiunea împletește două filoane narative distincte: povestirea fantastică în care tradițiile populare sau superstițiile joacă un rol important, și genul de istorie care are în centru revelații despre religie, cărți interzise și societăți secrete. Emil Andreev își propune să scrie Codul lui Da Vinci în
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
pasul și lasă impresia unei literaturi care numai firesc nu curge. În plus, atrag atenția asupra statutului personajelor de ființe de hârtie manevrate de un păpușar care dispune de ele după bunul plac. Dacă acțiunea, personajele și construcț ia tensiunii narative dezamăgesc, prozatorul bulgar reușește să surprindă plăcut prin descrieri, scriind pasaje de o sensibilitate aparte. Printre acestea se numără și cele care au în centru metafora din titlul romanului: „Astfel se îndreptă spre Râul de sticlă - metafora din Apocriful lui
Un râu la sud de Dunăre by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4830_a_6155]
-
inaugurată de celebrul personaj al lui Cervantes. Riscurile pe care un asemenea proiect literar le presupune sunt monotematismul și încărcătura livrescă. Vila-Matas le evită grație capacității sale de a schimba perspectiva și forma de ficționalizare, îmbinînd inventivitatea și flexibilitatea construcției narative cu expresivitatea, subtilitatea și caracterul spumos al discursului narativ. Un discurs care stimulează și diversifică posibilitățile de lectură prin surprinzătoarea varietate a registrelor. Recursul frecvent la ironie și la procedee ludice în contextul unei meditații grave referitoare la chestiuni culturale
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
care un asemenea proiect literar le presupune sunt monotematismul și încărcătura livrescă. Vila-Matas le evită grație capacității sale de a schimba perspectiva și forma de ficționalizare, îmbinînd inventivitatea și flexibilitatea construcției narative cu expresivitatea, subtilitatea și caracterul spumos al discursului narativ. Un discurs care stimulează și diversifică posibilitățile de lectură prin surprinzătoarea varietate a registrelor. Recursul frecvent la ironie și la procedee ludice în contextul unei meditații grave referitoare la chestiuni culturale, texte literare, teorie literară, anulează impresia de povară, de
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
p. Povestirile din volumul lui T.O. Bobe justifică întrutotul apropierea de proza optzecistă pe care a făcut-o Cosmin Borza într-o cronică din „Cultura”: „Doar acolo - afirma criticul - poate fi întâlnit un apetit similar pentru registre și stiluri narative atât de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un condei extraordinar, fiecare bucată de proză pe care o scrie fiind din multe puncte de vedere altfel decât celelalte. E un
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
un singur exemplu, Bastonul de orb, criticilor fiindu-le la îndemână să-l rezume și să-l ideologizeze. Acum, însă, Însemnările din ținutul misterios nu se mai pot adapta unor astfel de exerciții facile. (Nici chiar atunci când poemele sunt curat narative). Pentru că parafraza ar denatura, din creștet până-n tălpi, extraordinara diversitate a selecției lexicală, precizia tăioasă a verbului și, în fond, muzicalitatea atât de bine pusă în scenă încât devine accesibilă ochiului, asemenea notelor de pe partitură. „Să intru în apă/ ca
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
Rosetti o existență de funcționar superior și de om politic. Adevărata împlinire istoriografică nu va veni decât târziu, cu câțiva ani înainte de moarte (survenită în 1926), tocmai prin cele trei volume de Amintiri. Care, rămânând un text subiectiv prin formula narativă și prin apelul la memoria orală, își depășesc condiția, datorită a ceea ce Călinescu numește „disciplina istoricului”. Ce am auzit de la alții reprezintă, așadar, un text de un caracter aparte în literatura noastră confesivă, presupusă simplă și nedezvoltată. Specificitatea lui ține
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
sat din apropierea Botoșanilor, începe să emită alegații de același fel, deja se poate vorbi fără ocolișuri despre manierism intelectual. În esență, problema Ioanei Baetica Morpurgo aceasta este. Și ea depinde exclusiv de tipul de personaj cu care autoarea întreține raporturi narative. Dacă insul e dintre aceia firavi, sensibili, cu care se poate empatiza, proza e compromisă. Fiindcă, având încredere în el, Baetica îi transferă benevol o parte din personalitatea ei. (În paranteză fie spus, o personalitate extrem de energică ideatic.) Îl îndeamnă
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
Devine intuitiv. Își afirmă dubiile. Negociază acordurile între zecile de date contradictorii obținute anterior. Important e că pentru el opera unui autor, mai mult decât viața aceluiași, conține premisele unei desfășurări. De aceea, studiile criticului creează totdeauna o anume tensiune narativă. Observația e valabilă indiferent că avem în vedere un debutant din deceniile de după război, ca în seria de Scriitori români de azi, sau că ne raportăm la un clasic în toată puterea cuvântului, ca în eseul de față, Ion Creangă
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
aproximare a adevărului, tot un „băiat de lemn”, un Pinocchio al cărui rol e să stabilească genul proxim și diferențele specifice ale demersului. Exemplele alese de Tony Judt pentru a-și ilustra afirmațiile se referă la două categorii de „reconstrucții” narative. Cea dintâi este „Austeritate”, o panoramă din perspectiva sărăciei, a vieții în Anglia în anii de după Al Doilea Război Mondial, despre care autorul afirmă c-ar fi scrisă în felul în care Karl Kraus scria despre Viena: „aluziv, sugestiv, chiar
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
cât se poate de exactă. Doar accentele sunt, cred eu, puse greșit. (Goldiș preferându-le parcă pe cele grave celor ascuțite.) Într-adevăr, în răspăr cu toată lumea, Chiva parcurge drumul invers, dinspre proză către poezie. Nu complet, desigur, anumite ticuri narative rămânându-i intacte chiar în cele mai lirice dintre momente. Cu toate acestea, cum spuneam și în prefață, ar fi inadecvat să citim Instituția moartă a poștei ca pe un scenariu melancolic, lipsit de deznodământ. Să deducem, oricât de mare
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
malul Bosforului acceptau să fie ucise de dragul iubitului lor, e curioasă thanatofilia prezentă în cîteva mici capodopere, precum Domnul de rouă, Făt-Frumos, Dochia, Amantele Ciliii ori Păstorul murind. Ele sunt în aparență basme, dar devin neliniștitoare ca atmosferă și tramă narativă: în toate este vorba de iubirea imposibilă între un bărbat viu și o fată moartă (sau invers), de intensitatea neobișnuită a unei astfel de iubiri, provocată tocmai de apartenența protagoniștilor la lumi diferite. Cele mai cunoscute basme ale lui Bolintineanu
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
detecție, science fiction, proza pseudo-istorică) a fost mai puțin importantă. Romane precum Enciklopedija Mrtvih (1983)6 a lui Danilo Kiš sau Khazarski recnik (1984)7 a lui Milorad Pavić nu sunt interesate doar de a pune în evidență artificialitatea convențiilor narative; ele problematizează distincția esențială între reprezentarea istorică și falsificare. Aceste istorii postmoderne și altele scrise în Europa răsăriteană ne reamintesc că pentru unii croați istoria sârbească e ficțiune (și viceversa); că istoria Uniunii Sovietice, Cehoslovaciei și Iugoslaviei și-au pierdut
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
autentice modele ale învățământului românesc de odinioară ar putea aduce necesarul plus de luciditate și competență. Este ceea ce face volumul Două figuri de seamă ale învățământului românesc, semnat de Maria Bancea- Ilioaia și Christina Zarifopol-Illias. El restaurează, deopotrivă documentar și narativ, memoria ilustră a doi institutori de marcă ai „curentului haretist”, ctitori ai școlii din Humulești și, totodată, figuri marcante ale vieții publice din Neamț și nu numai: soții Elisa și Neculai Bancea. Dar, înainte de toate, se cuvin făcute câteva precizări
Recuperarea modelelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5451_a_6776]
-
zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului nu e mușcătoare, ci amuzantă. Îl citești ca să mustăcești, nu ca să cazi pe gînduri. Iată cîteva aforisme
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
nostim din neputința de a fi aspru. Îi lipsește veninul, indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
pe care eu însumi am scris-o (la Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă) nu mi se pare cinstit să mă pronunț. Voi spune doar că în finalul ei glosam pe marginea unui episod ce mi se părea revelator pentru arta narativă a lui Sadoveanu. E vorba despre o poveste cinegetică plină de umor prin care abatele de Marenne încearcă să obțină bunăvoința sultanului. Un bun prieten, începe acesta, i-ar fi relatat cum, aflat la vânătoare, s-a trezit deodată înconjurat
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]