3,698 matches
-
ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l. — Ei, domnule James? zise Daly. Ce părere aveți? Înainte de a-i da răspunsul, Henry făcu o pauză de o clipă. — Voi avea nevoie de câteva ore pentru a-mi limpezi În Întregime măsurile impuse de această situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bune.] Se cercetă În oglinda montată pe peretele holului, Îndreptându-și lavaliera și netezindu-și barba. Costumul de seară, proaspăt călcat, arăta bine. Smith Îi ținu paltonul negru. Vârî brațele pe mâneci și Își supse burta, În timp ce se Încheia la nasturi. Începea să fie primejdios de mulat, iar unui palton nu aveai cum „să-i dai drumul“. Își Întinse mănușile negre, din șevro, pe degete și Își puse jobenul de mătase pe care i-l Înmână Smith, confirmându-i Înclinația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fu invitat la prânz și rămase atât de fascinat de stilul idiosincratic al lui Smith de a servi fiecare fel de mâncare, scoțând farfuria de la spate, cu un gest rotund, ca un discobol, și oprind-o la câțiva centimetri de nasturele de sus al vestei destinatarului Înainte de a o așeza pe masă, Încât Henry Îl mustră direct, dar fără nici un rezultat. Purtarea distantă a lui Smith părea să spună: „Dacă vrei să fii servit de majordomul unui conte, trebuie să tolerezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
l-a mai ajutat nici o mângâiere și nici o vorbă bună. Și nici măcar mirosul câmpului proaspăt cosit nu mai părea suportabil. Claia noastră de fân era turtită când ne-am ridicat - ea, ca să-și caute chiloții, eu ca să mă închei la nasturii de la pantaloni. Apoi ne-am pigulit firele de fân de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la loc în claie, probabil că voi fi ajutat și eu. Văzuți din depărtare, păream o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atunci când a devenit în sfârșit posibil să mă ușurez cuvânt cu cuvânt pe hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea de jefuitor de cadavre profesionist a fost încununată de succes. Asta e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cea roză, mi-am făcut intrarea În spațiul verde al Pieței, chiar când cerul se Înseninase deasupra anunțului, iar păsărelele m-au salutat. Îmi Împrumutau autoritatea lor o pălărie turtită cu bor de mușama, bașca un halat de brutar, cu nasturi de sidef. În ce privește vreo aluzie la bilete, Îmi luasem măsura de precauție să păstrez În arhiva proprie tot ce Îmi rămăsese de data trecută. Ce diferență Între trecătorii modești, Întâmplători, dacă vreți, care plăteau fără să crâcnească cinzeci de firfirici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna dreaptă cu bastonul Împletit, stânga prelungită Într-o mănușă de culoare deschisă, unduind fără grabă, dar fără răgaz, sub briza Atlanticului. Conversația lui, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a unor prieteni situați strategic ar fi constituit un sprijin, dar a ieșit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de atrăgătoare pentru loviturile revizionismelor critice. Reacționarii au eșuat vădit În vana lor dorință de a justifica frumusețea, sau măcar utilitatea, unor accesorii cum sunt reverul, manșeta, nasturii fără cheotori, noduroasa cravată și panglica pe care poetul o va fi numit „soclul pălăriei“. Scandaloasa arbitrarietate a unor podoabe atât de lipsite de efect a sfârșit prin a-și câștiga o stare publică. În această privință, sentința lui Poblet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
față la șpițeria Achinelli și p-ormă am ancorat În fine În Quintana. Să găsesc grosso modo număru dă la casă a fost decât chestie de palpitat lovele. Nici una, nici alta, cu autoritatea care i-o da bronzu dă la nasturi, portaru nu se Învoia să se șueteze cu mine pă teren dă frățească igalitate; da țoalile mele și-a făcut efectu: celtu a aceptat să urc cu liftu dă servici, luându-mă poate cel puțin dă Încasator la Igenica. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte, Pedro Paniego, e aceea a unui bărbat de statură sfioasă, cu ochi somnoroși, nas cârn, prevăzut cu o livrea Însăilată din pânză și nasturi de bronz. Artistul, nu mai puțin decât Părintele Terranova În cronicoaia lui, fură trupul robustului adevăr și reneagă pensula! Pana noastră are, În schimb, răutăcioasa satisfacție de a oferi spre tipărire peripeția pe care o Înregistrează Culegerea de vorbe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
opri“ în timp ce fața îi rămâne serioasă. Obligați o soră, de preferat Anna, să aibă grijă de copilul mai sus menționat. Adăugați o doză generoasă de ruj roșu în nuanța târfă, mai multe straturi de rimel negru, o rochie scurtă, cu nasturi, violet (în fond, asta e culoarea pasiunii), pantofi negri și sexy, cu curelușe din piele întoarsă plasate pe glezne și o sticlă de vin roșu. Întotdeauna aveți grijă să nu începeți să vă clătinați din cauza sticlei de vin înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns la pat. Și cum patul era acolo, ne-am gândit că n-ar fi fost o idee proastă să ne întindem pe el. Nu aveam altă opțiune decât să-l ocolim. După o vreme, a început să-mi descheie nasturii rochiei. Iar eu mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, atingându-i pielea de pe abdomen și de pe piept. Cu multă blândețe și foarte încet, Adam mi-a descheiat rochia până la capăt și a început să mă dezbrace. Era plăcut, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuie neapărat, mi-a răspuns el. Știi că trebuie. Dacă n-ar fi Kate, ai rămâne? — Da. Adam s-a ridicat în capul oaselor și s-a uitat la mine cât timp m-am îmbrăcat. Când am terminat de încheiat nasturii de la rochie, am ridicat ochii și am văzut că-mi zâmbea, dar zâmbetul îi era trist. S-a întâmplat ceva? l-am întrebat. — Tot timpul fugi de mine, mi-a spus el. —Adam, nu fug de tine, i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
picioarele. În picioare purtau bocanci 45. Nu discutau Între ei, doar izbeau metodic, fără pasiune. Nu s-au arătat deloc interesați de hainele ori bagajele celor doi o servietă diplomat și o geantă , n-au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu toții, și mai ales dumneata, Într-un limbaj cuvenit oamenilor foarte Înțelepți, mereu foarte profund, părem suspecți, or noi nu sîntem decît niște oameni umili, de la țară, ce putem avea este puțin umor, Chiar că puțin, șopti Marçal Încheindu-și nasturii uniformei, Iar eu, Isaura Estudiosa, deși văduvă, m-am Îndrăgostit de Cipriano, Și eu de tine, suspină olarul, Așa e, li se adresă Blimunda, vă văd inima ca la radioscopie, dar mai văd și că trăiți Într-un viitor straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care zăcea retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de fiecare dată când se apleca spre măsuță să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voluptate. Cum făcea dragoste, de pildă, cu frenezie. N-ar trebui să știu și nici să spun, dar știu și spun, e secretul meu cum am aflat. Nici nu intra bine în cămăruța lui, își arunca pantofii, își descheia grăbită nasturii și fermoarele, își arunca hainele pe jos și se vâra în pat, zorindu-l. Acasă la ea, îndată ce părinții îi plecau undeva, trăgea jaluzelele și-l trăgea pur și simplu peste ea, pe sofaua lată. Sau, îmbujorată și cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de care s-au temut când au bănuit ce poate fi. Ședea pe veranda unde mâncau, beau vin și jucau cărți, în a doua seară, care avea să fie și ultima pentru el, subțirel, cu bluza largă descheiată la toți nasturii, cu fața înroșită de soare, dar încă palidă pe lângă ale lor, arătând mai proaspăt decât ieri și tânăr, cu o vigoare care răzbătea din privire și din gesturile iuți dar stăpânite, ca una din plantele acelea care se întind acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mușcat buzele. „Stinge lumina“, i-a spus. „De ce?“ „Ți-am spus să nu pui astăzi nici un fel de întrebare. Stinge lumina, te rog.“ În câteva clipe i-a simțit aproape trupul gol și fierbinte. I-a smuls cămașa, rupându-i nasturii, i-a mușcat din nou buzele și umerii. „Știam eu, știam eu bine că așa o să fie“, a spus când s-a liniștit, destinsă, cu capul lipit de pieptul lui. „Acum am să mă îmbrac, nu aprinzi lumina decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vorbă, nu pentru altceva.“ În licăririle tremurate ale lumânărilor care aruncau umbre mișcătoare pe pereți se prefăcea că nu simte mâna lui pe după umeri, vorbind întruna și râzând, uitându-se la el cum dă din cap ascultător, în vreme ce-i descheia nasturii bluzei, mângâindu-i sânii. Se întrerupea doar pentru câte o clipă, să-i atragă atenția: se desface în sensul celălalt, nu trage așa, e un fermoar, vezi că acolo e o copcă, tu nu te dezbraci, dragă? Trupul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lângă altul în picioare și bărbia ei tremura ușor și evita să-l privească. N-a oprit-o, s-a îmbrăcat și nu-și mai spuneau nici o vorbă și el se uita la ea cum își încheie mereu mai încet nasturii paltonului, privindu-se în oglindă. Și apoi a spus cu un glas care nu era al ei: „Mă duc. La revedere.“ Și nu-și mai făceau planuri. Și pe urmă el a zis că ar prefera să-l mai viziteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bună. Nu? Atunci să-ți spun eu una mai bună. 13 noiembrie. — 13 noembrie? repetă ea, vag conștientă că el începuse să-i descheie cămașa de noapte. Ce-i cu 13 noembrie? — Vernisajul expoziției tale, bineînțeles. Îi descheie ultimii trei nasturi. Phoebe râse. — Vorbești serios? — Bineînțeles. Îi trase cămașa de noapte peste umeri. În licărirea slabă a veiozei de pe noptieră, pielea ei era aurie și fără cusur: era aproape ocru. M-am uitat în agendă. E prima dată liberă. Dar încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]