3,927 matches
-
reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi de ghete. Sau de etolă. Atunci îmi dau seama că Suze pleacă aproape în fiecare weekend și tot ce‑și ia cu ea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ales, groaza, groaza că și-ar putea surprinde soțul într-una din multiplele, nebănuitele lui forme de împerechere. El o făcea întotdeauna, cu bună știință, părtașă la ele. După care, trebuia să îndure tiranica, sadica insistență de a-i inocula neîncrederea în propria ei putere de discernământ. „Ai viciul în sânge. Ești obsedată. Viciul te preocupă atât de mult, încât ai început să crezi că vezi într-adevăr tot ceea ce fabulează imaginația ta bolnavă.” Și totul începuse atât de perfect!... Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
relația ei cu David era destul de solidă pentru ca ea, spre deosebire de Julia, să nu simtă nevoia să alerge acasă și să se aranjeze înainte ca soțul să dea cu ochii de ea. Julia susținuse întotdeauna că ăsta nu era semnul unei neîncrederi în sine, ci o formă de respect personal, că era ceva ce ea făcea ca să se simtă bine cu ea însăși. Dar Fiona nu era sigură că ăsta era adevărul. Intrând în parcare, a început să tremure puțin și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fără ca echipa de intervenție să mă mai verifice din cinci în cinci minute. Și cam când o să se-ntâmple asta? Alison a aruncat o privire la piciorul bandajat al lui Susan. Expresia de pe chipul ei părea a fi una de neîncredere. —Nu peste mult timp. De gips o să scap săptămâna viitoare, după care n-o să mai trebuiască să port decât o șosetă din aia elastică pentru susținerea gleznei... —Sexy! a întrerupt-o Julia. —...dup-aceea o să-ncep să mă sprijin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
c-o să se întâmple în cazul meu. —Și care e, mai exact, decizia asta? Julia părea nedumerită. —S-a terminat. I-am spus-o aseară. Câteva secunde, celelalte trei prietene s-au holbat la ea. Pe fețe li se citea neîncrederea. Apoi, Fiona a luat cuvântul. —Deci, stai puțin! Cât am stai noi aici... cât eu am bătut câmpii despre Jake, iar Susan ne-a povestit despre părinții lui Caitlin... în tot timpul ăsta tu ai tăcut chitic și nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îți datorează și când or să-ți dea banii înapoi? De luni de zile nu văd un cent din solda ta, deși presupuneam că aici o să facem economii - îl întrerupse cu un gest. Nu. Nu mă plâng. Mi-ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se întâmplă ceva, preiei comanda, preciză. Malik nu trebuie s-o preia sub nici o formă. E clar? N-aveți grijă. Săltând din piatră-n piatră, alunecând și cât pe ce să se prăbușească în gol, locotenentul ajunse jos, studie cu neîncredere crusta de sare subțire și, conștient că oamenii săi îl observă, își luă inima-n dinți și porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a călărețului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din întunericul bucătăriei. Era un targuí înalt, foarte slab, cu un litham de culoare închisă care-i acoperea fața, o pușcă într-o mână și o spadă lungă în cealaltă. Se opri în tindă. — Sunt morți, spuse. îl privi cu neîncredere. — Morți? repetă prostește. Toți? — Toți. — Cine i-a omorât? — Eu. Se apropie, fără să dea crezare celor auzite. — Tu? întrebă, clătinând din cap ca și cum ar fi respins ideea. Vrei să-mi spui că tu, fără ajutorul nimănui, ai omorât doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
într-unul din forturile noastre, să taie gâtul a paisprezece oameni, să-l elibereze pe cel mai periculos dușman al statului și să dispară cu el într-un deșert ce se pare că e „al lui“ - dădu din cap cu neîncredere. Se presupune că deșertul este „al nostru“, domnule colonel. Că întreaga țară se află sub jurisdicția armatei și a forțelor de ordine. — Țara se compune din nouăzeci la sută deșert, Excelență, interveni generalul comandant al regiunii, pe același ton de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu s-a întors din aceste locuri. Nimeni n-a numărat zilele de nisip, nici zilele de „pământ pustiu“. — Atunci mergem spre moarte? — Faptul că nimeni n-a reușit nu înseamnă că nu se poate face. Dădu din cap cu neîncredere: — Mă uimește această încredere pe care o ai în tine însuți, zise. Mie începe să-mi fie frică. — Frica e cel mai mare dușman în deșert, veni răspunsul. Frica duce la disperare și la nebunie, și nebunia duce la stupiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pui de curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel cu interes reînnoit. Chiar ai străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra? vru să știe. în fața răspunsului mut, scoase un șuierat scurt ce voia să exprime neîncredere sau admirație. — E fantastic! exclamă. Realmente fantastic... Ai aflat că Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării noastre... — Nu mă interesează să schimb nimic - răspunse, întinzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecu pragul ușii de ieșire, oprindu-se la capătul monumentalei scări largi, ca să admire întinsa piață și clădirile masive care o înconjurau. îl copleși zidul de ferestre, uși și balcoane ce închidea aproape ermetic piața și clătină din cap cu neîncredere când simți diversitatea izurilor puturoase, absolut necunoscute lui, ce îl asaltară ca niște cerșetori înfometați care îi așteptau nerăbdători sosirea. Nu era miros de sudoare omenească, de excremente sau de animal mort și putrezit. Nu era nici mirosul de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un aer bănuitor, dar Khayyam se apără râzând: Nu, de ce te gândești la asta? Am eu sufletul unui complotist? Nu sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În când, un rubai poate fi considerat drept o distracție, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărată bucurie. În ceea ce-l privește, Omar este subjugat, nu poate decât să mărturisească: — N-am Întâlnit niciodată un om care să fi Învățat atâtea lucruri. Ce-ai de gând să faci cu toate aceste cunoștințe? Hasan Îl privește cu neîncredere, ca și cum i s-ar fi siluit cine știe ce ascunziș al sufletului, dar se Înseninează și lasă ochii În jos: — Aș vrea să mă prezint În fața lui Nizam al-Mulk, poate are ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceva de lucru pentru mine. Khayyam este atât de fermecat de tovarășul său, Încât e gata să-i dezvăluie faptul că el Însuși merge la marele vizir. Cu toate acestea, se răzgândește În ultimul moment. Mai stăruie o fărâmă de neîncredere care, deși s-a Îndepărtat, n-a dispărutcu totul. Peste două zile, după ce s-au alăturat unei caravane de neguțători, călătoresc unul alături de altul, citând din belșug din memorie, În persană sau arabă, cele mai frumoase pagini din autorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a ridicat ca un automat. Djahane se neliniștește: — Cine e bărbatul acesta? — Mă Întorc. Rupând mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În ochi. Vrea să se asigure că celălalt e Încă În toate mințile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Am făcut și bine, am construit moschei, școli, am stârpit erezia. Cum Khayyam nu-l contrazicea, reluase: — Se va mai aminti de mine Într-o sută, Într-o mie de ani? — Cum putem ști? Nizam, după ce Îl privise insistent, cu neîncredere, continuase: — Nu ești tu oare cel care a rostit cândva: „Viața e ca o vâlvătaie. Flăcări pe care trecătorul le uită, cenușă pe care vântul o Împrăștie, a trăit un om”. Crezi că aceasta va fi soarta lui Nizam al-Mulk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile de la moartea lui Nizam. Acesta spusese „În mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-un zid murdar de tină. La colțul unei străzi, se deschise, o mână o atinse pe a mea, m-am prins de ea, mă trase spre dânsa, Închise poarta În urma mea. Țineam ochii Închiși, de teamă, de epuizare, de neîncredere, de fericire. Afară, urmărirea continua. Trei perechi de ochi surâzători mă contemplau, trei femei al căror păr era ascuns sub văl, dar care aveau chipul descoperit și mă sorbeau din priviri ca pe un nou-născut. Cea mai vârstnică, la patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-am propus o colaborare regulată, păru stingherit și brusc indispus: — Vreau, Într-adevăr, să vă iau de probă, dacă promiteți să renunțați la această manie agasantă de a vă presăra textul cu expresii barbare! Mina mea trăda surpriză și neîncredere; Webb Își avea motivele sale: — Annapolis Gazette nu dispune de mijloacele necesare ca să plătească, permanent, un specialist În Persia. Dar, dacă acceptați să vă ocupați de ansamblul știrilor străine și dacă vă simțiți În stare să aduceți ținuturile Îndepărtate la Îndemâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
comanda într-o clipă. —Rebecca, fii atentă! Eu am să stau dreaptă și am să mă încordez până ajung țeapănă ca o scândură, iar tu mă apuci de umeri și mă pasezi altcuiva din cerc. —Bine, zic, nu fără oarecare neîncredere, în timp ce mă aplec și o apuc de umeri. Îi simt oasele ascuțite prin puloverul subțire. De-abia apuc să o ating, că ea se lasă în brațele mele cu toată greutatea. Stă pe picioarele ei, dar e mult mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
celui decedat sau dacă auzi că fostul soț se recăsătorește, oricare dintre aceste situații poate provoca recurența unor sentimente trăite anterior. Cele cinci stadii ale suferinței sunt: (1) Negarea - Nu, nu mi se poate întâmpla asta. Acesta presupune negare și neîncredere. Dacă partenerul tău a murit, te aștepți să-l vezi oricând intrând pe ușă. În cazul unei despărțiri, crezi că se va răzgândi. În visele mele în stare de veghe, îl văd pe Patrick stând pe trepte și așteptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un tip nemaipomenit, are o slujbă bună, e fermecător, bine îmbrăcat și inteligent - iar eu pur și simplu n-am putut să cred că meritam să fiu cu un asemenea bărbat. Jennifer, care stă lângă mine, dă din cap cu neîncredere. Mă uit la ea și o aprob din priviri. Lipsa de respect a lui Daisy față de sine ne surprinde. Jennifer încearcă să-mi zâmbească timid. Văd că Ben și Finn se uită foarte uimiți. Pare de necrezut că o tipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spiritul care a dus la crearea Imperiului Britanic. —Vrea cineva să meargă să bem ceva? — Da, eu vin. Ai o preferință? mă întreabă Ben. Nu, dar ar trebui să găsim un bar prin preajmă, poate pe lângă metrou. Mă uit cu neîncredere de-a lungul străzii liniștite. —Eu și Finn intenționăm să mergem undeva, ne informează Daisy, un pic jenată. Trebuie să scriu un articol și Finn mă însoțește, pentru că astfel de petreceri sunt foarte plictisitoare dacă nu ai companie. Pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vreunei încercări a lui Daisy de a ieși cu bărbați care să țină la ea, dar pe care să descopere că nu-i poate suferi. Totuși, îi spun lui Davey despre schimbarea lui Daise. Cu umerii lăsați în jos a neîncredere și a resemnare, îmi spune că nu va crede decât când va vedea cu ochii lui. Jake trece să mă ia sâmbătă dimineață; a lucrat până târziu vineri seara, deci nu am putut pleca imediat; și poate că e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]