2,274 matches
-
dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea zile. Se îndoi cu tot corpul în față, lipit de grumazul animalului încălzit, și armăsarul îi simți frica. Păși în afară și se duse spre câmp ca spre un tărâm neștiut. Dintr-odată, Omar avea totul sub ochi, de la o înălțime de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese grăbit și o evadare din bătrânețe. Devenise un om fără timp, iar orbirea îi făcuse prieteni în liniștea unor vămi neștiute, dar pe care le trecea lămurit: cât suntem cu ochii deschiși, nu vedem niciodată pădurea, ci doar copacii, și, abia la sfârșit, zvonul ei profund și deplin ne vestește despre iluzii. Le spusese și altora cum orbirea i se părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumină, Cu obrajii fragii proaspeți. Ș-au pornit frumoasă nuntă De sărea până și ciunta Și ologi-și făceau grabă Și moșneag juca mărunta Curtenind pe lângă babă. Dar deși ferice încă, Totuși el în pieptul lui O dorință are - adâncă, Neștiută decât lui, Dorul după ce-i mai mare N-astă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit, Și tot sufletul îl doare După cum a fost menit. Și pe toți el îi întreabă Dacă știu cumva în lume Astă tainică podoabă, Ăst odor fără de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fata ori o destup. Împăratul de-odată s-o-ngrozit, da pe urmă (el, viclean) o aduce s-o vadă el. Da-mpăratul pe unde se suie pe dealul cel de steclă nu se știe, el avea o putere strașnică, neștiută. După ce-a adus-o, da el după ce-a văzut-o a nebunit, așa i-o picat de dragă. Da, să ierți d-ta, și el ei. - Voinice! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Peste drum, la etajul III se aprinsese lumina. Bărbatul brun, în pijama, citea ziarul. Îi vedea doar capul. După o jumătate de oră va căsca, va învîrti deșteptătorul apoi, cu o mână ridicată leneș, va stinge veioza. Îl pândea mereu, neștiută, din spatele perdelelor. Se simți brusc singură și începu să plângă. " Trebuie să-mi fac un ceai", hotărî Valerica Scurtu apăsîndu-și palma sub coastă. Durerea mocnea. Peste o jumătate de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și ieși în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sunt semnul renașterii binelui care forțează regăsirea solidarității cu semenii. Ca de atâtea ori, Tintin este prezența ce acționează asemenea unui catalizator. Moartea lui Wolff este un alt semn că reporterul adolescent este unul dintre instrumentele prin care divinitatea acționează, neștiută, în lume. Un demon al aventurii și al interogației se află în Hergé însuși, iar banda desenată este terapia prin care se exorcizează fondul, tulbure, al îndoielilor și dramelor personale. În canonul lui Tintin, textul din 1960, Tintin au Tibet
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în timp ce era condus la o mașină care-i aștepta. Bineînțeles, era o mașină nemarcată. Ar fi trebuit să se aștepte la asta. Blestemații de la FBI, CIA sau ceva de genul ăsta. Agenții guvernamentale secrete, oamenii din umbră. Elicoptere negre. Criptonaziștii neștiuți, din mijlocul nostru. Spumegând de mânie, nu se aștepta să o vadă pe doamna Malouf, doamna de culoare care locuia la etajul doi al clădirii lui, stând afară, cu cei doi copii ai ei. Când trecură pe lângă ea, femeia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
gazetară. Armanoush avea o poză a acesteia pe birou, În care Zabel se uita cu o privire visătoare pe sub borul pălăriei Într-un punct necunoscut de dicolo de ramă. Ceilalți membri ai secțiunii Anoush Tree aveau diverse porecle, din motive neștiute. În fiecare săptămână alegeau un anumit subiect de conversație. Deși temele variau destul de mult, toate aveau tendința să se Învârtă În jurul istoriei și culturii lor comune - „comun“ Însemnând adesea „dușman comun“: Turcii. Nimic nu Îi unea mai repede și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Gérard“, dar eu citisem „François“.) „Fii circumspect: josnicia ajunge de la lucrurile mici la cele importante. Gesturile astea, fie și anodine, angajează o parte din inima ta. Iar inima asta se cuvine s-o dăruiești tinerei fete care crește undeva pe neștiute, viitoarea ta soție Întru eternitate. Flirtînd, slăbești venerația, forța și inteligența care vor trebui să călăuzească dragostea ta conjugală, diminuezi dragostea. Nu accepta nici cel mai mic ciob În vasul desăvîrșit care este viitoarea ta iubire“. Aveam o tendință supărătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că iubirea adevărată era posibilă. Olga, de exemplu, fata pe care Kitty o Întâlnise În avionul spre Los Angeles. — Întâlnirea mea cu Sașa a fost mâna destinului, Îi spusese Olga, mi-a schimbat viața, m-a răpit dintr-un orășel neștiut din Siberia și m-a adus aici. Kitty credea, totuși, În ceva: Întâlnirile predestinate. Părinții ei se Întâlniseră cu patruzeci și trei de ani În urmă, la un dans, În ziua Anului Nou; o ghicitoare le citise În noaptea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
acum că devenise o persoană mai bună și mai Înțelegătoare, după revelația ei. Charlie zâmbi fără să zică nimic, ca un motan, cu ochii pironiți pe drumul Întunecos care se Întindea În fața lor și cu gândurile pierdute Într-o zare neștiută, misterioasă. Studioul avea tavanul Înalt și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din lăcașul ei, apare la suprafață o clipă și apoi se ascunde imediat. Și se arată pentru o clipă numai celui ce o iubește. E ca o femeie foarte frumoasă care se ascunde În palatul ei Într-o cămăruță mică, neștiută. Are un singur iubit, căruia nimeni nu-i cunoaște existența. Și dacă cineva, care nu este el, vrea s-o violeze și să-și pună mâinile lui murdare pe ea, se răzvrătește. Ea Își cunoaște iubitul, deschide o ferestruică mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plăcere la auzul dezvăluirilor ghidului. Alții se holbează la Wakefield ca și cum ar fi el Însuși o stafie. Se strecoară pe sub nasul grupului de gură-cască și ajunge repejor la destinație. Ivan Zamyatin, un emigrant rus devenit taximetrist și unul dintre filosofii neștiuți ai Americii, șade la locul său obișnuit din bar, În dreptul unei ferestre deschise către stradă, dar la adăpost de ploaie. Poate fi găsit În bar aproape În fiecare zi, după cinci; barul este camera lui de zi, așa cum taxiul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
oamenii Îi aduc sacrificii lui, personal, dar sînt gata să moară pentru frumos, sînt gata să-și dea viața pentru minunăția acelor lucruri care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fără succes. Pentru moment este Încă În siguranță În umbra mărețului turn. Oare constructorul credea că această structură imensă poate conferi nemurirea, precum piramidele? Se joacă cu ideea asta, sorbind din whiskey. Poate că există un trib de Nemuritori care, neștiuți de nimeni, trăiesc În interiorul marilor clădiri, parazitînd structurile rezistente la timp, la adăpost de relațiile inter-umane. Femeile discută despre domnul Petrovici, pe care Jackie Îl cunoaște bine. Cu siguranță, este un tip foarte special, tatăl tău. Ia o mușcătură uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sintactice ducînd la înțelesuri proaspete. (...) Cuvîntul nou ori cuvîntul uitat învie sub pana scriitorului sub constrîngerea minței lui căutătoare de limpezime, zeloasă de a imagina, de a defini și a expune. O vedenie cu totul particulară îl duce la calificativul neștiut sau dezgropat, o inspirație îl face să spargă zăbrelele langajului pentru a dibui dincolo de tărîmurile explorate. Dar cîtă vreme capul Apisului nostru literar are să atîrne mulțumit pe cunoscutele pășuni, zadarnic îi vor oferi cosașii dicționarului floricele negustate, căci le va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete tăinuită de două ori - fată de foc, arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, știute și neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă, iată pe frunte întîia lumină te-a uns! Pe noi repede soartă ne mână
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
M-am gândit multă vreme, și am hotărât să nu scriu nimic din toate asta. Voi căuta să relatez pur și simplu faptele, la rece, cum se spune: adevărul să fie singura și îndurerata mea jeluire, încât să nu rămână neștiute nelegiuirile unui despot și ale dezmățatelor femei stricate care-i trăiesc în preajmă. Așadar, la scurt timp după moartea lui Rotari, Gundeperga a început din nou să uneltească împotriva tronului și în favoarea papei, stârnită nu atât de fervoarea credinței catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care se legăna deasupra apei. Apoi podul devenise fără sfârșit. Zogru plutea lent, mult prea lent, în urma fetei. Ar fi vrut s-o oprească, sa-i spună ceva, dar nu putea decât să alerge în urma ei, împins de o forță neștiută. Ghighina fugea cu sufletul la gură și repede, i se păruse lui Zogru, așa că din câțiva pași ajunsese în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare că vede până-n sufletul lui Andrei Ionescu și al tuturor Ioniților pe care îi cunoscuse, cu gândul că cel puțin din ei rămăsese numele, pe când el se va spulbera neștiut de nimeni. Este resemnat și nu mai are nici un chef de Andrei Ionescu. Acesta îl privește cu ochii împietriți, de parcă l-ar fi văzut pe Zogru însuși, dincolo de Giulia. Se uită nemișcat, iar nemișcarea lui o împietrește parcă și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întortocheat și strălucitor ca un neon aprins și se simțea fericit că îl are, că îl stăpânește și că face parte din ființa lui. Și-atunci s-a luminat până-n adâncul creierului și-a înțeles subit că el este pulsul neștiut al lumii și fiorul morții. 10 septembrie, 2005, București. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Zogru bun.doc PAGE 127
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moleșeala se risipește, Căci soarele a răsărit Dincolo de realitate Pe paravanul care ne desparte. Neputință Mi-e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și aproape gol Ne străbate: Timpul unu al amândurora Timpul nimănui în parte Punctul din care pleacă un cerc Ești tu Eu sunt punctul în care sosește Noi Fiind un cerc într-un cerc Într-alt cerc Până-n punctul pereche neștiut Rătăcind speriat Pe traiectoria Timp. Miracol Am deschis larg o fereastra, Am privit spre zarea albastră, și-am gândit cam într o doară: Bine ai venit Primăvară! Mi-a fost dor de iarba verde, De ghiocelul ce vede Prima si
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pe aripile speranței. Privesc cu teamă norii negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund în ochii păsării cu pene de aur, Și, ca prin minune, mă trezesc în razele soarelui. Se pare ca a fost doar un vis , Un vis ciudat... Lumea mea Sunt în lumea mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]