5,468 matches
-
care învață din experiențele altora, nu pe propria lui piele, dar cine să îmi povestească experiențele altora, dacă el nu o făcuse niciodată? M-a lovit ca un tren înțelegerea că, până în acel moment, tatăl meu fusese pentru mine un necunoscut. Sunt sigură că nici el nu mă cunoștea suficient pe mine. Aveam mereu impresia că e nemulțumit și că își dorește mai mult de la mine, lucruri pe care nu mă simțeam în stare să le fac, cel puțin în maniera
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
mereu impresia că e nemulțumit și că își dorește mai mult de la mine, lucruri pe care nu mă simțeam în stare să le fac, cel puțin în maniera în care le vedea el. Două ore. Atât a fost necesar pentru ca necunoscutul să se transforme în tatăl la care ar fi visat orice tânără, în omul cu coloană vertebrală de oțel și cu ambiții pe măsura numelui său. Nu mi-a fost dat să-l am alături pe cel care mi s-
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
de a o contrazice și de a demonstra că numele său nu a fost ales întâmplător. Și, Doamne, cât mi-e de dragă această fotografie, fotografia celui care a plecat de lângă mine tocmai când a încetat să mai fie un necunoscut! Referință Bibliografică: NECUNOSCUTUL MEU TATĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1707, Anul V, 03 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
o foame de n-am unde dormi”... Tot ea, pe mail: - Să nu crezi că dacă vorbim așa, mă gândesc mai departe, la o aventură. E jocul privirilor și-l întâmplării neprevăzute, e un pic de mister, e setea de necunoscut, reprimată, care uneori, ca acum, trece peste formalisme, ar vrea să meargă la esențe, dar se teme și nu-și poate permite... N-aș vrea să-ți faci o părere greșită. Nu sunt ce par a fi, dar mi-ar
UNDEVA, ÎNTR-O CAFENEA (MOMENT) de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352698_a_354027]
-
mâna. Narcisa i-o prinse și când vâlvătăi de foc, când fiori de gheață îi inundară făptura. Fără cuvinte se desprinse din acel loc și plutind pe aleea luminată de acel foc miraculos ieși din cimitir. Încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuau să-l învăluie în mister. Fără să-și dea seama, se lăsă purtată pe o colină cu fânețe. Deodată, făptura de alături își întoarse fața către ea și la lumina palidă a lunii zări un chip alb
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
avea trăsături care atât de mult o atrăgeau, încât îi venea să-l strângă în brațe. Cavalerul simți dorința fetei și o cuprinse de mijlocel. Un fior plăcut îi săgetă trupul. Un sentiment ciudat o învălui și se lipi de necunoscut. La rândul său, Prințișor se lăsă fermecat de feminitatea și frăgezimea fecioarei. Trupul ei mlădios se unduia lângă al lui. Îi simți respirația caldă și bătăile inimii din ce în ce mai repezi. Era plăpândă și gingașă, cu pielea catifelată, încât dorința de amor
XIX . CAVALERUL NOPŢII (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353691_a_355020]
-
mă înfior de plăcerea care ți-o conferă atingerea caldă. Viața - așa cum a fost- mi se derulează în fața ochilor: amintiri, emoții, sentimente, lungul șir al unui trecut, poate lungul șir al unei foste existente... Privesc în gol, în zare, spre necunoscut ca si cum as caută ceva. Eu însă, azi nu caut nimic cu adevărat sau poate că nu mi-e clar încă ce vreau să caut, doar las să vină spre mine gândurile pe care le privesc zîmbind, cum dau navală într-
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
viitor. Un singur lucru este cert: cu toții ne-am refulat cel putin o dată în viață în amintiri sau în vise pentru a umple golul din realitate. Golul? Golurile din orice mediu arată partea necunoscută a fiecărui mediu în parte. Acest necunoscut, evident că este unul neconvențional. Că acel mediu lacunar să fie, atât un întreg, cât și un intreg cunoscut, este necesar a umple golurile, necunoscutul, cu convenții, mai precis, a filosofa asupra neconvenționalului, dar acest lucru nu este posibil decît
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
realitate. Golul? Golurile din orice mediu arată partea necunoscută a fiecărui mediu în parte. Acest necunoscut, evident că este unul neconvențional. Că acel mediu lacunar să fie, atât un întreg, cât și un intreg cunoscut, este necesar a umple golurile, necunoscutul, cu convenții, mai precis, a filosofa asupra neconvenționalului, dar acest lucru nu este posibil decît prin cele convenționale, adică deja știute, care reprezintă punctul de plecare. Tăcerea - de pildă- poate crea un gol, dar poate ascunde o idee. Cei mai multi sesizează
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
apa fiordului și cea a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii. La un moment dat am ajuns la capătul cărării obosit din cauza urcușului și al vârstei (să nu uităm că aveam 68 ani), deasupra unui promontoriu
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
și lumea inepuizabilă a misterelor, pentru a lăsa loc îndoielii și neliniștii, permițând astfel realizarea unor presupuneri. Aceasta, probabil, în scopul previziunii viitorului. Omul, conform gândirii lui, are posibilitatea de a înstăpâni natura prin inteligență, având un orizont larg, orizontul necunoscutului, inexistent la animale, de aceea „Omul trebuie să-și prepare singur armele de apărare și de atac, de care este despuiat și hrana ce nu-i stă în chip natural la dispoziție”. Pentru el, fenomenul istoric este un „fenomen concret
REVERSIBIL SAU IREVERSIBIL? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354130_a_355459]
-
împinge către România sau spre alte direcții, căci încă mai CRED cu tărie că Tu nu i-ai abandonat pe români, uitând de milenarul nostru Neam și de mine pe-aici. Amin!” Mă simțeam de-acuma așa de eliberat de necunoscutul ce-mi frământa gândurile, precum un nevinovat absolvit miraculos de-o învinuire nedreptă, pentru care, prin ”mila” celor ce știu a lovi, ar fi putut încasa o viață întreagă de nedreaptă pușcărie... Dimineața următoare și în toate celelalte dimineți cât
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Racionero, ca ironia este o caracteristică „a civilizațiilor antice care au trecut prin multe, au văzut prăbușindu-se imperii, au asistat la căderea tiranilor, la aclamarea impostorilor. Toate acestea le-au impregnat o urmă de scepticism, de anticipare caustică a necunoscutului.”[6]. Această afirmație a lui Bryce Echenique se potrivește ca o mănușă scriitorului român-israelian (sau vice-versa), Dorel Schor. O altă anecdota nostimă, inclusă de romancierul peruan în discuția despre tema care ne interesează, are de a face cu scriitorul catalan
DOREL SCHOR SAU ITINERARIILE ABSURDULUI de DIEGO VADILLO LÓPEZ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354526_a_355855]
-
umila noastră rugă, atâțea morți, înfrângeri dure, atâția arbori în pădure, atâta dragoste de vis, atâta suflet ne-a ucis, atâta jale-i peste tot, de parc-am fi-n țara lui Lot. lumina trecerii-a trecut, intrăm deja-n necunoscut, în nopți albastre, fără astre unde ne cad asteroizi în capul nostru de timizi... priviți, ni se tocesc Carpații și-n loc să ne unim ca frații, ne războim noi între noi în sărăcie și nevoi. pe unde curge un
CÂNTEC DE OF... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354650_a_355979]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRATAT DE SINGURĂTATE Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 445 din 20 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ne tratăm pașii, timpii, căutările, prietenii, cunoscuții, necunoscuții, ne tratăm pelicula secundei ca și cum ele vin grămezi dintr-un timp absurd și plictisitor. Vindecarea e comică. Nu vine niciodată. Există un timp ar fericirii care domnește peste noi cu o liniște captivantă. Nu facem altceva decât să ne retragem
TRATAT DE SINGURĂTATE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354672_a_356001]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NU MAI AU LICENȚĂ TRANDAFIRII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 449 din 24 martie 2012 Toate Articolele Autorului Seara asta plină de căldură Cu amintiri rămase vii În clipa-n care le-reînvii Un du necunoscut le fură Banca veche solitară A rămasa la fel stingheră Ca o poveste adulteră Stigmatizată de povară Toată lumea doar averi Își dorește, nu viori Bursa noastră de valori A produs numai șomeri În fiecare un intrus Ne pune îndoiala-n
NU MAI AU LICENŢĂ TRANDAFIRII de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354694_a_356023]
-
mâine... Mereu aștepți să se întâmple ceva. Să simți o emoție nouă, să cunoști locuri fascinante, să descoperi puteri noi în tine, orice, numai să se întâmple... mâine. Adulmeci sosirea unei persoane ce vine de departe sau... plecarea ta către necunoscut. Ai vrea să legi punți către oameni ce te-au atras cumva, ai vrea să pășești peste praguri mai înalte în viață. Pe scurt, simți nevoia să-ți depășești limitele, să lărgești marginea cerului de deasupra ta, însă... amâni. Orizontul
ZIUA DE MÂINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354754_a_356083]
-
un fel de evlavie și schimbau între ei tot felul de lătrături ca și cum ar fi avut ceva important de comunicat. Nu săriră, cum făceau de obicei, dând din coadă ca să fie luați în seamă, nici nu lătrau furioși la vreun necunoscut rătăcit prin zonă. În mod firesc deci, oamenii, fiind foarte contrariați de acest eveniment au chemat hingherii și, spre bucuria tuturor, captura extrem de bogată a fost imediat transportată spre centrele de eutanasiere. Omenirea răsuflă acum ușurată și destul de convinsă că
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
generic de ”Partid”. Acel episod amuzant a intrat în analele familiei noastre, demonstrând totala rupere de realitate în care ne aflam, de fapt, cu toții, atunci când venea vorba despre ceva atotprezent, dar greu de înțeles, o construcție monstruoasă, cu aură de necunoscut, care ne inspira teamă. Patruzeci de ani mai târziu, într-o după-amiază mohorâtă de toamnă, în timpul unei scurte escapade prin orașul Luxemburg, m-am refugiat de ploaie sub un balcon. Fac o paranteză scurtă: Beneluxul este cea mai plouată regiune
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
holda nemuririi? În lacrima unei tăceri se stinge Un gând care prin neguri a trecut Iar vălul de mister nu-l mai atinge Și-a obosit în haina sa de lut. Credința este scutul care-nvinge În teama noastră spre necunoscut. Referință Bibliografică: Sonetul credinței / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1718, Anul V, 14 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandra Mihalache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SONETUL CREDINŢEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347168_a_348497]
-
în 1001 de nopți. Savurez cafeaua laolaltă cu cuvintele din jurul ei, românești sau englezești. După interfață, niciodată nu știu exact unde, dar poate fi oriunde pe mapamond, văd un om frumos fără să-l ating cu ochii, citesc mesajele unui necunoscut care vine spre mine fără să-mi ceară nimic, ci doar fiindcă în acel moment chiar are timp sau chiar are poftă de o cafea vorbită, iar acolo unde este... nu are cu cine să o bea. Orice iluzie de
CAFEAUA VORBITĂ de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347209_a_348538]
-
trecerii graniței cu lungul șir de peripeții care îi puneau în cumpănă însăși viața, așa cum pentru mulți a fost plata dorinței de libertate. Imediat ce a trecut hotarele țării, a urmat un alt fel de zbucium, de altă natură. Lupta cu necunoscutul de unde se iveau fel de fel de primejdii, nesiguranța zilei de mâine și încercări de tot felul îi solicitau mult curaj, tărie de neclintit, promptitudine în decizii, unele chiar pe muchie de cuțit. Neprevăzutul l-a pândit la tot pasul
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
mână pana, cioplește-ți cu ea cuvântul ce te poate exprima!” Aș fi numit această viață a mea „Romanul emigrantului naiv”, dacă tot prin ce mi-a fost dat să trec în căutările mele disperate după adevăr, prin marele nostru necunoscut și prin veșnica noastră necunoaștere, nu ar fi fost spre binele meu. Noi, oamenii simpli și cinstiți ai României am primit libertatea ca pe un dar ceresc, chiar de Crăciunul lui 1989. Dar ce să facem cu ea? Căci noi
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
de ce în mod miraculos, când ajungem totuși în pragul disperării, unii dintre noi întâlnim, în sfârșit, omul adevărat de care avem nevoie pentru a ne vedea efectiv salvați. Și ce curios - sunt nevoit să mărturisesc! - navigând către ADEVĂR prin hățișurile necunoscutului și necunoașterii, fiind așadar nevoit a depăși chiar și „galaxia religiilor”, am ajuns, în final să mă întâlnesc cu El, chiar în mine însumi! Repede mi-am dat atunci seama - în clipa următoare chiar! - că diferența dintre noi și animale
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
culoare verde-catifelată, sau cum să-i zic?! O culoare de această natură, care scotea sunete ce ma înălțau peste pădure, pește dealul pe care mă aflam. Simțeam că alături se mai află cineva. Nu mai era Marcuse... Era un alt necunoscut, sau poate îl cunoșteam, dar nu știam de unde să-l iau... - Ce nu mă cunoști, domnule autor de utopii!? Eu sunt Skinner, stii dumneata care... - Da, cel care nu acceptă merite pentru lucrări comandate sau care rezultă din orice întăriri
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]