1,627 matches
-
transformarea sinelui: pe un palier material, pelerinii speră să scape de anumite boli (nevindecate prin mijloacele profane), să se elibereze de un handicap (fizic sau mental) sau să depășească un moment dificil (sărăcie, eșec În afaceri, experiențe erotice sau sociale nefericite). Pe un palier spiritual, pelerinajul duce la confirmarea credinței, la purificare, la o revelație religioasă, la depășirea unei crize existențiale, la o transfigurare personală. În esență, pelerinul se așteaptă ca pelerinajul (experiența trăită În timpul călătoriei și, mai ales, al contactului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de penele mele ridicole, Încercînd să găsesc un răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a fost cumplit de nefericit, zice Venetia În timp ce Își ia băutura de la chelner. Luke n-a vrut să spună nimic pînă după naștere. Însă cred că meriți să știi adevărul. — Ieri am fost Împreună după cărucior, spun, iar glasul Îmi sună Îngroșat și grăbit. Poți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
trăirile lui întâmplătoare, devălmășite în încercarea de a descrie o inteligență în mișcare și nu o ființă cu existență logică, explicabilă prin ce a fost ori împlinită de ce va să vină. Eroul modernist este un mare confesor și un mare nefericit. Interioritatea lui ni se deschide necondiționat. Sufletul e o scoică larg desfăcută, ucisă de text, care îi refuză dreptul la viitor, la iluzia fericirii. Dacă literatura a pierdut ceva începând cu moderniștii și continuând mai acut cu epoca Desperado, acel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prima poziție substantive sau adjective substantivizate care vehiculează atitudini de insultă sau afecțiune (afurisitul/mincinosul/tăntălăul de Mihai, un nebun de inventator, fraiera de soră-mea, o urâtă de fată, un iscusit de ziarist, frumușica de Ioana, bietul/sărmanul/săracul/nefericitul de profesor. Subiectul abordat nu reprezintă nici pe departe un teren neinvestigat. În afara unui număr foarte mare de studii dedicate exclusiv tiparului studiat, problema apare tratată colateral în lucrări care analizează: a. probleme legate de structura grupului nominal (GALR 2008
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
referentului și că este purtătorul unei predicații de calificare depreciativă cel mai adesea (apreciere ironică, blamare, insultă, injurie). Observația nu este pe deplin motivată, pentru că există în cadrul realizărilor tiparului zona aprecierilor valorizante, sfera bogată a compasiunii (bietul/săracul/sărmanul/nenorocitul/nefericitul de el), precum și posibilitatea descrierii unei proprietăți evidente ale unui obiect, care sare în ochi emițătorului: o enormitate de casă, o imensitate de teren. 2 Austin, F., 1980, "A crescent-shaped jewel of an island: Appositive nouns in phrases separated by
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
ea a devenit vicontesă de Beauharnais și astfel a intrat în lumea aristocratică. El iubea pe altcineva, pe Laure, și era mereu plecat. Ea îi revendica, pe drept, prezența, devenise posesivă, se certau mereu. Părea o căsătorie de conveniență și nefericită pentru amândoi. Au avut doi copii: Eugène și Hortense. Dezamăgită de comportamentul soțului ei, s-a despărțit de el. Acesta, agresiv, i-a răpit băiatul, acuzând-o de frivolitate. Marie Rose a locuit un timp într-o mânăstire, apoi la
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sarcina de a lăuda felurile de bucate ale unei mese frugale, binefacerile justiției și ale legilor, pacea care deschide porțile orașelor; el trebuie să păstreze confidențele, să-i implore pe zei și să-i roage să fie readusă Fortuna către nefericiți, îndepărtând-o de cei trufași." Horațiu cere ca personajul de teatru să fie dotat cu coerență internă. Limbajul fiecărui protagonist 28 trebuie să fie în legătură cu condiția sa socială, cu vârsta sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viața morală. S-ar putea analiza sufletul fiecărui om după gradul de emoție pe care-l manifestă la Teatru; dacă fața-i rămâne indiferentă, dacă ochiul lui nu este deloc umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi arătată aici decât o acțiune, în timp ce în natură există aproape totdeauna mai multe în același
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Dezertorul (Le Déserteur, 1770) pe un tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A fost un om de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în starea de extremă sărăcie, și nu poate să ofere decât lacrimi copiilor ei care-i cer pâine. Căutați cât vreți în istoria eroilor o întâmplare mai înduioșătoare, mai morală, într-un cuvânt, mai tragică; iar în momentul în care nefericitul se otrăvește, în momentul în care, după ce s-a otrăvit, află că cerul îi venea în ajutor, în acest moment dureros și îngrozitor, în care, ororii de a muri, i se adaugă regretul că ar fi putut trăi fericit, spuneți
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vicleșug, în focul încins. Io, ale cărei nenorociri sunt povestite de Eschil în Prometeu înlănțuit, a fost sedusă de Jupiter și persecutată din gelozie de Hera, care a metamorfozat-o în vițică, făcând să fie urmărită de un tăun, astfel încât nefericita a vagabondat mult timp. Cât despre Oreste, el este simbolul eroului torturat de matricid, pentru că a ucis-o pe Clitemnestra, mama sa, pentru a-l răzbuna pe Agamemnon, tatăl său, pe care aceasta l-a asasinat, fapt pentru care el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
plină de „vorbe” cu temei, și el monologhează despre cele văzute și cele nevăzute), sentențios în glăsuiri, lansând replici de efect, când mai abrupte, de un eliptism ce se vrea epatant, când înflorite meșteșugit. Din aceeași „familie” face parte și nefericitul, neiubitul Dan, din Rebelul (Fratele meu cu solzi de aur, 1970). Scena, de tandrețe și bruschețe, dintre Radu și Ana (Veac de iarnă) amintește izbitor confruntarea, clasic psihanalizabilă, dintre Hamlet și regina Gertrud. La fel, momentul încordat care îi implică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
și în care discontinuitatea actului încă nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui „înăuntru“. Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a „realizării esenței“, el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
colonizare rusesc nu aveau nici o speranță pe viitor, așa că mulți dintre ei au încercat să plece. Influxul permanent de evrei a agravat o situație deja gravă și a constituit pentru naționalismul român o veste proastă; cea mai mare parte a nefericiților evrei nu erau îmtîmpinați cu cuvintele alinătoare ale Emmei Lazarus. Nu au reușit să ajungă decît în Moldova, făcîndu-și drum dinspre nord-est spre sud-vest. Chiar și imigrațiile în masă legale au dat naștere la tensiuni. Gîndiți-vă la năvala vietnamezilor și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istorică română" , publica articolele scrise de istorici reprezentînd o gamă largă de puncte de vedere. O mare parte a colaboratorilor erau simpatizanți ai legiunii. Astfel Panaitescu, Radu Vulpe, Vladimir Dumitrescu și alții colaborau la "Revista istorică română" (printre ei și nefericitul Vasile Cristea, care a fost executat, împreună cu alți intelectuali legionari, în timpul represaliilor care au urmat după asasinarea lui Călinescu). Cadrul unei discuții lămuritoare între Iorga și Noua școală de istorie era deci creat. Care erau implicațiile acestei confruntări? În primul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care, după părerea lui Ludendorff, numai rasa germană avea dreptul) a fost plănuit, inspirat și susținut de spiritul și de convingerile lui absolute: Cînd și-a dat seama că a eșuat, nu și-a recunoscut greșelile..., descoperind în schimb că nefericitul Crucificat de pe Golgota era adevăratul vinovat. Dar, între timp, susținut de mitologia ariană a strămoșilor lui, un altul, un rival mai norocos s-a ridicat, înlăturîndu-l pas cu pas și devenind conducătorul poporului german. Iar astăzi, păgînul care s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
avea nici o "rezervă" pusă deoparte, așa cum aveau atîția alții! Dificultățile financiare au început imediat după neîncasarea primului salariu. Aceste dificultăți erau vizibile, dar ceea ce îl îngrijora mai mult pe Iorga era imposibilitatea de a-i plăti pe lucrătorii tipografiei sale. " Nefericiții aceștia trebuie să fie plătiți!... Fie ce-o fi!", repeta Iorga aproape monoton. Da, dar cum? În Vălenii plini de legionari, aceștia exercitau presiuni penibile asupra lui Iorga din cauza acestor salarii neplătite (chiar dacă lucrătorii tipografiei lui Iorga erau cuminți și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Încercau să adune semnături pentru o petiție, reformiștii din partid conduși de ministrul de Externe Petar Mladenov au decis să acționeze. Pe 10 noiembrie (nu Întâmplător, la o zi după căderea Zidului Berlinului), ei l-au dat jos pe nefericitul Jivkov. A urmat o succesiune de evenimente de-acum familiară: deținuții politici au fost eliberați, a fost autorizată activitatea partidelor politice, prevederea despre „rolul conducător” al comuniștilor a fost Înlăturată din Constituție, o „masă rotundă” a pregătit alegeri libere, vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu imagini cutremurătoare ale musulmanilor Înfometați din Închisorile sârbe - și chiar mai rău. Europenii au fost primii care au Încercat să intervină, trimițând În Iugoslavia o delegație de miniștri ai Comunității Europene În iunie 1991 - de când datează gafa istorică a nefericitului Jacques Poos, ministrul de Externe luxemburghez, care declara că „a sosit ceasul Europei”. Dar, cu toate comisiile la nivel Înalt care anchetau, arbitrau și făceau propuneri, Comunitatea Europeană și diferitele ei agenții s-au dovedit neputincioase - nu În ultimul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ștrangulate după ritul talmudic, apoi un glonte în tâmple și coborâte în adânc, peste care se toarnă multe damingene de vitriol - funestă ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
urmat Liceul Comercial, am fost Frați de Cruce împreună, Unitatea „C”, Grupul F.D.C. nr. 47 Ștefan Vodă Bacău. În luna aprilie 1942 ne-a fost dat să intrăm în temniță împreună, consecință a faptului că în prigoana de „neînțeles” a nefericitului I. Antonescu dezlănțuită împotriva Mișcării Legionare, Frățiile de Cruce și-au continuat drumul și nu s au supus temutului Conducător. Frățiile de Cruce sunt mugurii roditori și vor înflori veșnic, asigurând continuitatea și tinerețea Mișcării legionare. Crescuți în Duhul Creștin
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții, apoi îngrozitoarele crime comuniste, este un blestem, nebunie și trădare. Da, cercetați faptele celor trei guvernanți, dragi cititori, și apoi luați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]