2,380 matches
-
de ce?”Cristinel, 10 ani, clasa a III-a Acestea sunt Întrebări la care ne este greu să răspundem. Sunt copii care vin la școală Încruntați, cu capul plecat, triști, Îngândurați, alții Încordați, grăbiți sau nervoși, alții au fața trasă și nefiresc de crispată pentru un copil. „Toți acești copii prezintă o notă comună... fiind singuri cu problemele lor, care le-au creat aceste stări.” (S.Iancu, 2000) Multe studii de specialitate identifică posibilele cauze. Acestea pot fi Împărțite În factori individuali
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
dar când și-a dat seama că sunt prea mulți, a rămas să se uite la ei. Băieții, sosiți și ei, s-au ghemuit la pământ, rămânând așa până la apusul soarelui. Broscoii continuau să țopăie și să scoată un orăcăit nefiresc; ca și cum ar fi vorbit între ei și ar fi plănuit ce-i de făcut. Toată noaptea sosiră de prin toate părțile o adunătură nemaipomenită. În zori dispărură fără urmă cu excepția unui soi de bale asemănătoare cu roua, numai că oleacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
împotrivit, preferând să se reîntoarcă nu știu unde. Bolnavul își umezi ochii, închizând pleoapele, dar, când le redeschise, privirile îi rămaseră ațintite tot spre Cosmina. Cât o înțelege din ce vorbim ?... se întrebă ea, fără să-și mute privirea de la ochii aceia nefirești pe masca vineție, osoasă. — Ceva-ceva pare să înțeleagă, pentru că, stai să vezi, ce crezi că a făcut ? A început să lăcrimeze ! Am crezut că mi se pare, știi, ca pe frescele cu sfinți alungiți, când lumina te înșală și ai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și urechile cu palmele. — Numele ! repetă Vocea cu un calm neîndurător. Și prenumele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întinsă pe sofa, maestrul privind și privindu-se în atelierul său și, în sfârșit, Ionuț, deschizând ușa și poftind-o înăuntru. Făcu doi-trei pași, nu mai putea să zboare, ar fi vrut să reia plutirea și atunci, cu gesturi largi, nefirești, cu fața dintr-odată luminată și îmbrăcat cu o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti în balconul garsonierei lui. Vântul le șuiera pe la urechi, orașul se întindea într-o priveliște largă și Cosmina simți dorința
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție, apoi, laolaltă cu alte sute ca ea, în hangarul unde se chirceau pe pardoseala de beton, avusese sentimentul că lumea aceea care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ci cu alte trupuri. Unele atârnau greu și aveau membrele înțepenite. Altele aveau, ca și ea, încheieturile amorțite, dar moi și pe lângă ele își putea face loc. Oriunde se întorcea dădea peste piepturi, mâini și picioare, capete răsucite în unghiuri nefirești, ochi care, fără să le vină să creadă, rămăseseră să privească înapoi. Se propti să se ridice, dar se gândi că poate sub tălpi nu e bordura fântânii, ci obrazul ori pieptul cuiva și, la gândul acesta, genunchii i se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
În rest, totul era ca de obicei. Ochii și-i conturase cu un creion cu vârful tocit. Înspre colțuri, acolo unde se adunau ridurile, culoarea începuse să curgă. Pomeții erau tencuiți cu fond de ten, care dădea zâmbetului o înțepeneală nefirească. Buzele, rujate în grabă, lăsaseră pe vârfurile dinților urmele sângerii ale unor cuvinte spuse pe jumătate. Părul se sufoca sub culoarea roșie, evident, nu a lui. Gâtul era scurt, de parcă ar fi vrut să se ascundă, cu albeața lui cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
învelitoarea în sus descoperind sertarul și trase de el. Sertarul era închis, fără cheie. Arhitectul scutură din umăr și dădu să iasă afară din odaie. Dar se întoarse apoi din nou și se așeză pe pat. "Absența de interior e nefirească, reflectă el; băiatul ăsta are preocupări străine de ale noastre, pune tăcere chiar și în expresia fizică indirectă a persoanei sale. De ce a închis tocmai sertarul? Poate a vârât în el cine știe ce drăcii lubrice, pe care se rușinează să i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
frunte și la tâmple fierbințeală și bubuituri în urechi...’’. Atunci când este înfățișat momentul în care se rătăcește, eroul nu-și pierde nici un moment simțul realității, dovedinduse stăpân pe judecata lucidă. Dominantă este inflexibila lui voință de a defini ceea ce pare nefiresc, suprareal, la modul rațional, încadrând întâmplările în sfera firescului, ,,psihanalizându-le’’ din perspectivă exclusiv realistă. Aici este momentul când, eroul caragialian nu are (și nici nu acceptă să aibă) conștiința împrejurărilor de viață fantastice. Astfel, detalii precum acela legat de căciula
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
sunt ?’’). De asemenea, apariția iedului și reapariția lui în odaia de la han, este un incident epic închis și el într-un ermetism impenetrabil. S-ar putea crede că ceea ce am numi ultima limită la care ajunsese fenomenul de convertire a nefirescului la legile firescului, cedează întrucâtva locul spre sfârșitul povestiri formulărilor explicite, menite să releve intruziunea fățișă a satanismului. Aici avem în vedere surprinzătoarea siguranță de sine cu care hangița își reprimește oaspetele. ( ,,Ce să spui ? Știa femeia că mă întorc
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
întregi, până când e poziționat altfel. Oamenii din această a treia categorie, își pot asuma poziții bizare și chiar poate fi imposibil să le schimbi postura. Pe de alta parte, catatonia poate să implice activități motorii excesive, ca de exemplu mișcări nefirești ale mâinilor, tropăit, clătinat de pe un picior pe altul, toate aparent fără nici un scop. Uneori aceste activități pot fi destul de ciudate, incluzând mișcări repetitive stereotipe ca și mișcări largi ale mâinilor în aer, grimase bizare sau imitații spasmice ale comportamentului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sânt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încît identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a ceea ce sânt transformă în nefiresc tot ceea ce e altfel decât mine. Totul, în mine, este acord cu cele douăsprezece limite care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul. ("Cum e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în transcendent, dar încetează să fie astfel dacă le înțelegi ca realități care se distribuie fără să se împartă. Cu excepția lui Augustin, toți ceilalți Părinți l-au înțeles pe Platon prost, ca ontolog al separației, lucru într-un fel firesc. Nefiresc este însă ca și Ivánka, în secolul 20, să înțeleagă platonismul, care e un concept deschis, în închistarea lui istorică, molipsindu-se deci la rîndu-i și preluând o înțelegere care, filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ce substantiv folosim când vorbim de starea celui sătul? Sațietate. Mă scol, scriu rândurile astea, și mă duc să adorm liniștit. La fel de fericit s-a simțit pesemne Noica, în Maramureș, când o femeie, poftindu-l în casă printr-o ușă nefiresc de îngustă, i-a spus că se intră pe ea "lăturiș". Noica s-a grăbit să proiecteze cuvântul pe cerul metafizicii, spunând că așa intră românii în istorie: en biais, "lăturiș". Iar despre "sătulie", ce s-ar putea spune? Că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel care ia mâna domniței o ia împreună cu tronul - Alexandru Lăpușneanu. De la stingerea progeniturei bărbătești a neamului domnesc, de la stingerea matcei în roiul Moldovei datează căderea Moldovei. Domnii pe care îi alege întîmplarea și intriga mor mai toți de moarte nefirească, boierii sunt toți aspiranți la un tron pe care nu mai ședea unsul lui Dumnezeu, și astfel se urmează repede unul după altul când printr-o influență străină când prin alta. Țara devine vatra deschisă a influințelor străine. Despot Vodă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
1843, toți băieți. Redăm mai departe din Arhondologia Moldovei: „au venit îndată după ei și un văr a lor, Grigori Suțu, s-au însurat, au luat pe Mavroghinească, soacra lui beizedea Grigore”. C. Sion pune aceste legături matrimoniale în ordine nefirească, dar ele au fost reale, adică întâi a avut loc căsătoria fiicei cu Grigore, fiul de domn, apoi a mamei cu „un văr” al ginerelui ei. Sigur este că Mavroghineasa, recte Elencu Manu, nu a avut urmași cu al treilea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
fac totul praf... și nu pot să aibă vreo valoare. Tot ce ar fi putut fi supraomenesc a fost acoperit într-o latrină, și ce e corect și ce e greșit, firește ce e firesc de-o parte, ce e nefiresc de alta. Căsătoria mea de scurtă durată cu Grollfeuer al meu mi-a permis să recunosc exact totul. Grollfeuer, știți dumneavoastră, a fost un teoretician al recunoașterii, ginecolog, psihoanalitician, o adevărată impersonalitate, în general o persoană gata nimicită, deci chiar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
FEMEIA: Vremea mesei a lăsat ziua în urmă Mâncarea a fost gătită așa de mohorât că a dispărut. Mâncarea a terminat acum cu mine Carnea a trecut dincolo fără ajutorul nici unui furtun omenesc Carnea caldă s-a prăpădit în chip nefiresc Carnea trebuie să fi fost nemaipomenit de bună Această carne albă trebuie să fi avut un gust nemaipomenit la povestit (rămâne în spatele scenei o vreme și își șterge mâinile cu șorțul) FIUL (năvălește în scenă și îi dă lui Sepp
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator suprem, se putea dispensa fără nici un regret. Tânăra soție, supusă unui test al virtuții de către propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de smerită, și-l iubea pe cneaz/ Cu dragoste la fel de arzătoare./ Nu pomenea de pruncă, și n obraz/ Nici umbră de restriște sau necaz/ Nu arăta; și nu vorbea de fată/ Nici jalnic, nici în șagă, niciodată.”797 Aceeași obediență nefirească, dar perfect acceptabilă în contextul medieval al povestirii, o manifestă Grizilda și când este deposedată crud de al doilea copil, băiatul care ar fi trebuit să urmeze tatălui la conducerea cetății Saluce. Condiția de victimă a personajului feminin este evidențiată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
353. 795 Ibidem, p. 354. 796 Ibidem. 797 Ibidem, p. 356. 216 Urmează voii tale; eu te-ascult.”798 Deși admirabilă în acceptarea rolului de soție și de conștientizare permanentă a propriei origini, fără pretenții de parvenire sau de orgoliu nefiresc, Grizilda eșuează în a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și alți zei, și alte lumi, căci nu poți să te folosești de justiție, de bunăvoință și de bunătate numai față de tine Însuți sau numai față de o parte din tine. Acest lucru nu-l poți face decât față de altcineva. Concluzia nefirească ar fi că lumea În care trăim plutește Într-un spațiu lipsit de iubire, de prietenie, fără vecinătate, fără societate, Într-un vid infinit 1. Observăm că natura Închide fiecare ființă În parte Într-un gen și Într-o specie
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
urmare, reiau problema de la Început. Dat fiind că se presupune existența a două naturi, cea sentimentală, care receptează schimbările dintre viață și moarte când ici, când colo, și cealaltă, cea a substanței inteligibile, veșnic neschimbată și identică cu sine, este nefiresc, prietene, să susții că natura inteligibilă admite diviziuni și diferențieri și pe urmă să te superi pe cei care, departe de a recunoaște natura corporală și (C) Înzestrată cu funcții fundamentale de unitate și armonie, o Împart În mai multe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
decât un obiect, ceva insignifiant de care bărbatul, în postura de dominator suprem, se putea dispensa fără nici un regret. Tânăra soție, supusă unui test al virtuții de către propriul soț, este deposedată de copil, dar are o reacție de o pasivitate nefirească pentru o mamă, care se știe că ar trebui să situeze, mai presus de orice, viața urmașilor: „Grizilda îndură această silă/ șezând ca mielușelul blând și mut/ și-ngădui să facă tot ce-a vrut./ [...] Dar muma n-a pornit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]