1,869 matches
-
De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie Areopagitul 324. "Docta ignoratia" este termenul cu care el acoperă ideea teologiei negative promovată de acesta în primele veacuri creștine. Cusanus continuă ideea definirii lui Dumnezeu prin negații, încercând să o justifice: "orice noțiune care ne vine în minte reclamă o alta opusă, ridicând prin aceasta propria-i barieră, chiar din clipa înfiripării; asemenea noțiune finită, singura în măsură de a fi procurată prin mijlocul minții omenești, nu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre contrazicere și negație, ci mai degrabă spre complementaritate și totalizare 765. Pentru înțelegerea noilor teorii științifice, este necesară o "pedagogie a ambiguității", ori o "ontologie a complementarului" având în centru ideea că "proprietățile complementare trebuie să fie înscrise în esența ființei, contrar credinței
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
numai al cincilea postulat al Elementelor lui Euclid ci și percepția spațială empirică, se dovedesc, în mod paradoxal, perfect coerente, fiecare găsindu-și realizarea pe câte un tip de suprafață. Ele se cer unificate într-o pangeometrie, în care nu negația ci complementaritatea conduce spiritul științific 767. O ambiguitate și complementaritate similare regăsește Bachelard în domeniul fizicii, care balansează între materie și energie, nemaiputând să se situeze doar într-unul dintre cei doi poli. Materia se definește prin energie, iar energia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gaston Bachelard drept "filosofia lui nu". Însă, ea nu înseamnă "o atitudine de respingere, ci una de conciliere"775, nu un negativism, ci o atitudine constructivă, prin care spiritul accede la complexitatea fenomenelor 776. Nu este o voință oarbă de negație, ci o voință de dialectizare. Dar nu o dialectizare de tipul celei hegeliene 777. La Hegel, dialectica funcționează prin opoziția dintre teză și antiteză și fuziunea lor într-o noțiune superioară. Noul spirit științific privește antitezele mai curând drept complementare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din care nu se poate deriva orice)806. Teoriile de acest fel au fost numite paraconsistente. Existența unor astfel de teorii a determinat regândirea ideii de contradicție. Teoreticienii paraconsistenței vor face acest lucru pornind de la distingerea mai multor tipuri de negație, în ideea că "existând mai multe tipuri de negație vor exista, a fortiori, mai multe tipuri de contradicție și s-ar putea întâmpla ca nu toate aceste contradicții să aibă proprietatea ex falso"807. Cu alte cuvinte, se caută identificarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de acest fel au fost numite paraconsistente. Existența unor astfel de teorii a determinat regândirea ideii de contradicție. Teoreticienii paraconsistenței vor face acest lucru pornind de la distingerea mai multor tipuri de negație, în ideea că "existând mai multe tipuri de negație vor exista, a fortiori, mai multe tipuri de contradicție și s-ar putea întâmpla ca nu toate aceste contradicții să aibă proprietatea ex falso"807. Cu alte cuvinte, se caută identificarea contradicțiilor netrivializatoare, care nu duc la "explozie", adică la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cuvinte, se caută identificarea contradicțiilor netrivializatoare, care nu duc la "explozie", adică la deducția oricărei propoziții în sistemul din care fac parte. Pentru a avea o teorie paraconsistentă, contradicția care este cuprinsă în interiorul ei trebuie să se construiască pe o negație care să aibă anumite proprietăți aparte: "să nu fie prea tare, pentru a evita trivializarea anumitor teorii contradictorii, dar care să nu fie nici prea slabă, pentru ca respectivele contradicții să nu fie pur iluzorii"808. Scopul logicii paraconsistente "este acela
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cf. Mircea Florian, Dialectica. Sistem și metodă, de la Platon la Hegel, Editura Casa Școalelor, București, 1947, pp. 43-44. 23 Astfel, "dacă în cazul antinomiei formale opoziția revine la echivalența logică a fiecărui termen atât cu celălalt termen cât și cu negația sa, în antinomia dialectică situația este mai subtilă (...) fiecare termen este presupus de celălalt, se definește în raport cu el, nu poate fi înțeles fără raportare la termenul care i se opune, există între ei o mișcare în dublu sens, care conferă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
491-498. 812 După Gilles Gaston Granger, există trei sensuri ale consistenței, departajate de către A. Church în cartea sa Introduction to Mathematical Logic: 1) Un sistem este consistent dacă nu există nici o propoziție sau formă propozițională demonstrabilă în același timp cu negația sa; 2) Un sistem este consistent dacă nu toate propozițiile și formele propoziționale sunt teoreme ale sale; 3) Dacă o formulă formată dintr-o singură variabilă propozițională nu poate fi o teoremă. Teoreticienii paraconsistenței susțin că sistemele de logică paraconsistentă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
punct de vedere logic, Routley propune un raționament de tipul modus tollens: dacă e posibil să deducem dintr-un principiu moral general o judecată morală greșită, atunci principiul moral însuși este greșit. Dar dacă o propoziție se dovedește falsă, atunci negația ei este adevărată. Deci, dacă un raționament demonstrează falsitatea unei propoziții, atunci același raționament demonstrează adevărul negației acelei propoziții. Putem reconstrui astfel argumentele lui Routley 139: Argumentul A Premisa 1: Ultimul om acționează rău. Premisa 2: Acțiunea ultimului om nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dintr-un principiu moral general o judecată morală greșită, atunci principiul moral însuși este greșit. Dar dacă o propoziție se dovedește falsă, atunci negația ei este adevărată. Deci, dacă un raționament demonstrează falsitatea unei propoziții, atunci același raționament demonstrează adevărul negației acelei propoziții. Putem reconstrui astfel argumentele lui Routley 139: Argumentul A Premisa 1: Ultimul om acționează rău. Premisa 2: Acțiunea ultimului om nu poate aduce nici un prejudiciu nici unei alte ființe umane. Concluzie: Nu este adevărat că o acțiune omenească nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Ultimul om acționează rău. Premisa 2: Acțiunea ultimului om nu poate aduce nici un prejudiciu nici unei alte ființe umane. Concluzie: Nu este adevărat că o acțiune omenească nu poate fi rea prin aceea că nu aduce un prejudiciu altei ființe umane (negația principiului absenței prejudiciului). Argumentul B Premisa 1: Ultimul om distruge câteva lucruri care posedă o valoare. Premisa 2: Ultimul om nu distruge nimic care ar avea utilitate pentru o altă ființă umană. Concluzie: Nu este adevărat că doar obiectele care
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1: Ultimul om distruge câteva lucruri care posedă o valoare. Premisa 2: Ultimul om nu distruge nimic care ar avea utilitate pentru o altă ființă umană. Concluzie: Nu este adevărat că doar obiectele care au utilitate pentru oameni au valoare (negația principiului valorii). Problema este ce sens dăm propoziției că unele entități non-umane din natură au valoare independent de utilizarea pe care le-o poate da un subiect conștient, capabil să evalueze. Aici este punctul pe care îl dezvoltă Routley, propunând
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
prezența, ci cu absența sau chiar cu nimicul revelat apofatic și a cărui epifanie are loc în trupul poetal al imaginii. Inaparent din care decurge de altfel și apofatismul unui demers care nu o poate circumscrie afirmativ, ci înaintând prin negații și interogații. Forma luminoasă pe care o îmbracă semnificabilul nu este forma poemului creat, rezultat al unei lucrări. De aceea, nu avem în vedere "opera" ca atare, corpul poetic realizat ca lucru desăvârșit al artei, ci lucrarea creatoare prin care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însă realiza de una singură această miraculoasă convertire, căci ea este ceea ce cade, dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă s-a creat printr-un act care alterează puritatea, virginitatea lumii, existând "ca o negație a esenței, ca o mărturie a lipsei"3, materia nu reprezintă o negație absolută - care ar fi chiar inexistența ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar sufletul "tinde să facă din această cădere o întoarcere pururi"2. Chiar dacă s-a creat printr-un act care alterează puritatea, virginitatea lumii, existând "ca o negație a esenței, ca o mărturie a lipsei"3, materia nu reprezintă o negație absolută - care ar fi chiar inexistența ca atare - iar mărturia, deși a unei lipse, e totuși o afirmare. Lipsită de puritatea din care s-a desprins pentru a cădea în lipsa de formă, ea mărturisește această absență, dorul de formă; "materia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
mi-ai dat sfinte-aspirații/ Și doruri nebune mi-ai dat,/ De ce îmbrăcat-ai în grații/ O humă și-atâta păcat/ Și de ce mi-ai luat, Doamne, arìpile?". Aripile însă nu sunt absente, căci mărturia lipsei nu e în sine o negație; afirmând dureros absența, sufletului i se arată posibila trecere spre ascunsul divin, transparența care se oferă în fiorul inaparentului: "Și ca orice infirm care-și simte/ În brațul secat un fior,/ Dau mereu din arìpile-mi strâmte/ Și-arìpile absente mă dor
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea nu doar se desprinde prin reducție de realitatea referențială, dar o și neagă, propunându-i replica unei alte perspective. Negare care însă nu atentează la real decât în ipostaza sa imediat fenomenală, de apariție ce trebuie eclipsată. De aceea "negația nu desființează lucrul negat, ci - din contră - îl întemeiază, acordându-i ipso facto aceeași realitate ca și contrariul său. (...) Negația nu este, deci, cu nimic mai săracă în realitate decât afirmația, așa cum, în cazul unei sfere goale, convexitatea nu întrece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Negare care însă nu atentează la real decât în ipostaza sa imediat fenomenală, de apariție ce trebuie eclipsată. De aceea "negația nu desființează lucrul negat, ci - din contră - îl întemeiază, acordându-i ipso facto aceeași realitate ca și contrariul său. (...) Negația nu este, deci, cu nimic mai săracă în realitate decât afirmația, așa cum, în cazul unei sfere goale, convexitatea nu întrece în forță concavitatea, ci constituie doar cealaltă față a ei"24. Ceea ce este negat drept carență funciară a realului manifestat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
om"3. Cum să fie rostit cel cu totul altceva, inegalabilul (de) neatins cu vorba ori cu vederea? Căci el nu se pune în fața ochilor, nu se depune în mărturie, nu are față pe care să o arate. Este Nu, negație nu doar a oricărei elocvențe discursive, ci și a oricărei imagini, omisiunea prezenței, anti-imaginea. Totuși un tu, ca instanță a vorbirii unui eu, dar nu în ipostaza de termen într-o relație dialogală, nici învestit cu statutul neutru de limbaj
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
defunct. Un nume pe care nu îl avem, dar sub care stăm; nume a-nume, în bernă, o parolă neagră, "punctul negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă în ea însăși germenii negației pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negația, cu toate vocile ei, vorbește, acum, în poeme. Elocvențele ei ocupă tot spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nume a-nume, în bernă, o parolă neagră, "punctul negru" din care se ridică poemul. De aici începe imaginația. Ea "a descoperit că poartă în ea însăși germenii negației pe care, până acum, o percepea ca lucrând într-o exterioritate. Negația, cu toate vocile ei, vorbește, acum, în poeme. Elocvențele ei ocupă tot spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conținuturi la care ea, până acum, se raporta ca
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spațiu-timpul poemelor. Conștiința poetică ajunge, în acest stadiu, un simplu martor al unui confesional în care vin în limbaj conținuturi la care ea, până acum, se raporta ca la niște realități exterioare. Acum, le descoperă ca fiind ale ei"10. Negația care lucrează în miezul imaginației "vede" imagini ale golului, locuri ale absenței. Mai degrabă o negintuiție răvășitoare, nimicitoare, căci ce e de văzut - de pildă - în "asfințiturile lăuntrice", în "nucleul de noapte", în luminile "asasinate", "înghițite de un punct negru
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atât mai mult sufletul își eclipsează imaginea proprie, se retrage în asemănarea cu altul: "Luminează, Doamne, cu-ntuneric/ ceasul zilei cel întunecat,/ sufletul închis în semnul sferic,/ întru văzul Tău, nelimitat!" A lumina cu întuneric pune condiția developării apofatice, a negației care de-naturează pentru a revela esența invizibilă a naturii. Revelare a perspectivei inverse, prin ricoșeu, descentrare și răsturnare a categoriilor ființării. În ceasul întunecat al zilei, ființa își afirmă dezafirmarea, desfigurarea, ființă redusă la (im)posibila stare a emacierii, a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
locuiește omul...", în Originea operei de artă, ed. cit., pp. 210-211). 32 "Este epoca zeilor care au fugit și a zeului ce stă să vină. Aceasta este epoca de sărăcie, pentru că ea se așază sub semnul unei duble lipse și negații: acel "nu mai există" al zeilor fugiți și acel "încă nu" al celui care stă să vină" (M. Heidegger, "Hölderlin și esența poeziei", în Originea operei de artă, ed. cit., p. 237). 33 "Dar tot mai adânc lunecând,/ Se surpă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]