1,838 matches
-
a subiectului, p[entru] ex[emplu]: Petru nu este învățat. Însă pentru ca județul să fie logicește negativ, particula negativă are să fie nemijlocit înaintea notei, fiindcă altmintrelea va fi județul logicește afirmativ, d[e] ex[emplu]: Sufletul omenesc este nu materie. Negația deși este nemijlocit înaintea copulei totuși niciodată nu se atinge de copulă, fiindcă de s-ar atinge de dânsa, totdeodată ar și ridica-o și așa ar rămânea înfățoșările fără de copulare, adică nu s-ar naște nici un județ. Din aceste
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
la trasfigurarea comică prin bizar și baroc, prin burlesc și grotesc”. Fiecare dintre aceste forme păstrează o proporție considerabilă de urâțenie, dar fiecare are capacitatea de a se transforma în comic. De altfel, “în comic este implicat un urât ca negație a frumosului, la rândul lui negat de comic.” Dispunând de o mobilitate fantastică și de un caracter “accentuat aventuros”, bizarul ironizează cu ușurință obișnuitul. Macabrul se înrudește cu fantomaticul, dezgustătorul, hidosul, scârbosul, dar și cu umorul negru și gluma macabră
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lipsi cu nici un chip, deoarece nu poate renunța la reprezentarea răului și nu se poate mișca în planul unei concepții despre lume limitată și superficială, al cărui scop ar fi doar distracția plăcută”notează Rosenkranz. Definit de esteticianul german ca “negație a formei frumoase a unui fenomen printr-o diformitate izvorâtă dintr-o descompunere fizică sau morală”, scârbosul se situează pe câteva trepte mai jos decât dezgustătorul și grosolanul. De regulă, provoacă scârbă tot ceea ce lezează simțul estetic printr-o disoluție
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul însinguratului care descoperă o umanitate peiorativă și deformantă. Francisco de Goya Această etapă a operei sale se caracterizează prin imagini demoniace ale
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
fapt cu o mutație revoluționară, „barbară” a culturii Decadenței: vagul, vaporozitatea impresionistă, lamentația nevrotică, lîncezeala artificioasă, morbidețea și lasitudinea sînt denunțate ca trăsături „feminine”, „degenerate” sau „bătrînești” și rejectate în favoarea „tinereții” vitale, a directeții brutale, „virile” a voinței de ruptură, negație și destrucție, a spiritului „rebel”, antipaseist și vital-emancipator, a dinamismului tehnologic, a materialității concretiste, pendulînd între utopia colectivismului social și atitudinea anarhică în raport cu formele oficializate. Arta de avangardă este, prin definiție, una a transgresiunii, a discontinuității, a revoltei și - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pune un diagnostic pe măsură: „Cultura românească nu a izbutit să exprime realitățile spiritualității autohtone, cărora le rămîne exterioară”, identificînd - observație interesantă - un filon „balcanic” (Filimon, Pann, I.L. Caragiale) ocultat deopotrivă de „occidentalizanții sincroniști” și de „tradiționaliști”. În Anatomia unei negații, Gelu Ionescu vorbește despre un „maiorescianism” al tînărului Eugen Ionescu, „în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism” (mai curînd adamism...) similar întîlnim și în cazul lui Ion Vinea („mentor” al lui E. Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le rămîne exterioară”, identificînd - observație interesantă - un filon „balcanic” (Filimon, Pann, I.L. Caragiale) ocultat deopotrivă de „occidentalizanții sincroniști” și de „tradiționaliști”. În Anatomia unei negații, Gelu Ionescu vorbește despre un „maiorescianism” al tînărului Eugen Ionescu, „în aparență reductibil doar la negația predecesorilor și chiar a contemporanilor”. Dar un „maiorescianism” (mai curînd adamism...) similar întîlnim și în cazul lui Ion Vinea („mentor” al lui E. Ionescu) și B. Fundoianu: aceștia denunță deopotrivă „pastișul” formelor occidentale, deplîngînd discontinuitatea și „minoratul” istoriei românești, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spiritului urmuzian. Este apreciată cu deosebire singularitatea insolită, modernitatea radicală a autorului apărută parcă ex nihilo: „E chiar un fenomen ca, într-o vreme în care poezia noastră era încă în continuarea lui Coșbuc, să apară atitudini de acestea de negație estetizantă” (Istoria..., ediție nouă, revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1993, pp. 888-889). Urmuz apare însă ca un autor solar, de tip clasic, la care „divagația morbidă a spiritului este exclusă”. Prozele sale vădesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care îl ocupă, în culturile respective, marii torturați, un Blake, un Dostoievski, un Kafka”... Tot pe linie semiotică (dar colorate „protocronist” și, totodată, „textualist”) se înscriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
europene ale anilor ’60, reprezentanții amintitei generații par să respingă însă, pe ansamblu, și ideea unei filiații avangardiste a postmodernismului, insistînd asupra opoziției dintre cele două modele culturale: dacă avangardismul ar fi caracterizabil prin voință de ruptură, revoltă anarhică și negație radicală, postmodernismul ar miza - dimpotrivă - pe o atitudine „slabă”, recuperatoare, citațională, nostalgică și ironico-parodică a tuturor formelor și convențiilor artistice anterioare. În realitate, componenta experimentalist-textualistă reprezintă o direcție importantă (dacă nu chiar definitorie) a optzecismului, iar postmodernismul, în varianta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1962, Note și contranote, traducere și cuvînt introductiv de Ion Pop, Editura Humanitas, București, 1992 Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, vol. I-II, Editura Humanitas, București, 1994 Ionescu, Gelu, Orizontul traducerii, Editura Cartea Românească, București, 1976 Ionescu, Gelu, Anatomia unei negații. Scrierile lui Eugen Ionescu în limba română 1927-1940, Editura Minerva, București, 1991 Ivanovici, Victor, „Fotografie mișcată sau împărăția semnelor motivate”, în vol. Formă și deschidere, Editura Eminescu, București, 1980 Ivanovici, Victor, Suprarealism și „suprarealisme”. Grecia, România, țările hispanice, Editura Hestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cereri neobișnuite și Întinse mîinile albe și cu grijă manichiurate, pe inelarul uneia dintre ele răsfățîndu-se podoaba unei șevaliere cu blazonul familiei. Fersen Îi Întoarse mîinile, cercetă rapid fața internă a degetelor și tocmai dădea din cap În semn de negație cînd Arthus de Kersaint Își făcu apariția, precedat de bastonul lui cu măciulie. - Ciudată oră de vizită, nu credeți? - Yvonne Le Bihan pretinde că dumneavoastră i-ați dat banii necesari ridicării fabricii de faianță, domnule de Kersaint, spuse Fersen fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mare ale cărei zeci de brațe suple și colorate unduiau agale, atrăgătoare frumusețe, blîndețe a unei capcane mortale... Îi văzu pe cei doi scafandri care ieșeau din apă la cîțiva metri mai departe și care Îi adresară un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a găsi un specialist care s-o calmeze pe Betty, ci se datorase împrejurărilor. Am pus osul la treabă, inundat de adrenalină. I-am prins pe cei mai mulți medici chiar la începutul programului și am primit cel mai larg sortiment de negații sincere din toată cariera mea de polițist. Fiecare doctor - și cetățean de nădejde - cu care am discutat m-a convins și mai mult că amicul franțuzului trebuie să fi fost măcar un pic escroc. După ce am înfulecat un sandviș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
măcar un pic escroc. După ce am înfulecat un sandviș pe post de prânz, m-am apucat de indivizii dubioși. Aiuriții cu ierburile erau cu toții chinezi. Ghicitorii erau jumătate femei, jumătate niște amărășteni la locul lor. Am luat de bune toate negațiile lor pline de uimire și mi-am închipuit că oricare dintre ei ar fi fost mult prea îngroziți de francez ca să-i ia în considerare propunerea. Era cât pe ce să încep să bat barurile, în căutare de bârfe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe pacienți la furtune. Asta însemna să le aplice tușeul rectal. Bolnavii adulmecau pericolul și cei care puteau vorbi își reluau fiecare, de groază, ceremonialul verbal, frazele obsedante. Deveneau impenetrabili la argumente, tremurau, se adăpostea fiecare după delirul lui de negație, era modul lor de a striga după ajutor: - Tovarășul director, nu mă pisa. Lasă-mă cubic sau paralelipipedic! (cum implora, pe vremuri, și bietul baschetbalist Bibi). - Ciupește-mă la pix, să-ți fie bine! - Dacă mor cumva, mă trezești! Pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Shand a Închiriat o casă pentru mine. Mă scutește de mersul cu mașina de colo-colo toată ziua. În afară de asta, aici o să se-ntoarcă Frank cît de curînd, după ce-o să fie achitat. Cu privirea plecată, ea scutură din cap a negație la vorbele mele, ca un medic obosit În fața unui pacient care se Încăpățînează să-și analizeze pînă-n pînzele albe simptomele. — Mă bucur că te gîndești c-o să fie achitat. Señor Danvila e de-aceeași părere? — Habar n-am. Crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acceptat, Într-un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare metaforică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ridicat, până la urmă am redactat axiomele următoare: XIII Trebuie să fi cunoscut cel puțin retorica pentru a putea duce o viață elegantă. XIV Rămân În afara vieții elegante negustorii mărunți, oamenii de afaceri și profesorii de umanioare. XV Avarul este o negație. XVI Bancherul ajuns la patruzeci de ani fără să Își fi depus bilanțul sau cel care are mai mult de o sută de centimetri În jurul taliei este damnatul vieții elegante: se va putea uita În paradisul acesteia, Însă nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Dumnezeu nu este detronat, ci, printr-un neîncetat efort, i se refuză orice supunere. Dandysmul este o formă degradată de asceză. Dandy-ul Își creează propria sa unitate prin mijloace estetice. Dar aceasta este o estetică a singularității și a negației. „A trăi și a muri În fața unei oglinzi”, aceasta era, după Baudelaire, deviza unui dandy. Ea este coerentă, Într-adevăr. Dandy-ul este, prin definiție, cineva care se află În opoziție. El nu se menține decât prin sfidare. Până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trezit dând din cap aprobativ: așa este, și astăzi, micul tratat, la care specialiștii apelează tot atât de frecvent ca și la lucrările unor Arrianus, Diodor, Plutarh, Polybios, Quintus Curtius, Tucidide sau alții la fel de iluștri și demni de Încredere, trimite, printr-o negație, la numele filozofului, fiind cunoscut În literatura istorică drept Pseudo-Aristotel. Din reflex de cercetător mefient când e vorba de documente, la sfârșitul lecturii, primul lucru la care m-am gândit a fost În ce măsură puteam avea Încredere În ce scria acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
umple discontinuitățile lemnului și ale neamului, ale unei materii și ale unui social care nu pot dăinui fără această poveste mereu reiterată. Poate că de aici ni se trage și faimosul „boicot al istoriei”, care nu este un act de negație, ci doar o așezare diferită într-o temporalitate aflată într-o firească și permanentă renaștere. Poate de aceea mă fascinează și pe mine catedralele „lor” de piatră, dar iubesc tot bisericuțele „noastre” de lemn... Despărțirea de Țăranul Român. Gînduri la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
devenit repede celebri deoarece lor le pozau numai îngeri și sfinți. Există scriitori mari, alții de raftul doi și restul, care cad de pe orice policioară. Cernoziomul artei îl dau salahorii fără posteritate. Ai curaj în artă când spui da. Pentru că negațiile înfloresc pe buzele tuturor. Receptarea unei capodopere este urmată de convalescențe tulburătoare. Toate capodoperele sunt interactive. Arta agită conexiunile din noi. Artiștii cosmopoliți navighează sub pavilion străin. Arta poate fi un energizant pentru fantezie și un afrodiziac pentru speranță. Artei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]