3,831 matches
-
coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat de aromele verii, suportând zumzăitul și ciupiturile insectelor, hunii scrutau printre firele de iarbă și înșiruirile copacilor, mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă liniștește. Problema aprovizionării va fi hotărâtoare în această campanie, iar împăratul o să fie, fără îndoială, cât se poate de mulțumit de eficiența ta, despre care, fii sigur, voi avea grijă să-l informez. Rămâi sănătos. Sebastianus rămase în continuare nemișcat, cu coiful sub braț; auzise acest ultim schimb de cuvinte și îi prinsese mesajul cel mai important, ce răspundea perfect dorințelor sale: așadar, în sfârșit, armata era gata să pornească! Se pregăteau mari evenimente și, cu siguranță, mari bătălii. Ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și o să fim atenți în mod deosebit la cai. Se întoarse apoi către cei doi soldați, poruncindu-le să meargă să arunce o privire la colibă, dar și la celălalt ostrov. în vreme ce Vitalius și Maliban își îndemnau caii prin apa nemișcată, Divicone scutură din cap, cu o expresie de nemulțumire: — Rău faceți că nu aveți încredere. Neîncrederea vine adesea dintr-o conștiință încărcată. Nevrând să intre în discuții cu el și cu atât mai mult să se justifice, Sebastianus preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din clădirea centrală devine tot mai slab. De departe, din spate, o voce bărbătească o striga: „Domina! Domina!“ Nu se întoarse. N-ar fi putut să o facă, fiindcă... văzuse! Văzuse în iarbă două picioare goale - picioare de femeie - ieșind, nemișcate, dintr-o tufă de merișor, nu departe de aleea pe care se găsea. Incapabilă să mai facă vreun pas, le fixa împietrită, iar inima îi bătea nebunește; le lumina cu lampa, fără să aibă curajul să se apropie. Servul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Fie ce-o fi, replică, tu înțelegi perfect cât e de important să fii în siguranță. Și în afară de asta, trebuie neapărat să încercăm să-l demascăm pe Eudoxiu și pe acoliții lui. Omul acesta - făcu semn către Dubritius, ce stătea nemișcat la un pas în spatele său, cu brațele încrucișate - îl cunoaște de ani de zile și o să-i poată ajuta pe oamenii tăi să-l descopere. îi povesti mai departe, fără să se lungească și fără multe amănunte, despre misiunea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mare incintă, plină cu zeci de cai și, de jur împrejur, pe o rază de cel puțin cincizeci de pași - după cum aprecie Sebastianus - era foarte puțină mișcare, astfel că, de aici de pe ziduri, reușea să identifice santinelele, vigilente și nemișcate, ba chiar să intuiască, în siluetele ce se mișcau într-o parte și în alta, cu pasul mic și grăbit, concubinele căpeteniei hune. Liniștea din zona aceea, în jurul căreia palpita și se vânzolea monstruoasa armată, putea fi asemănată cu liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și mai mult în el. Balamber făcu o mișcare ca să-i îndepărteze brutal brațul, însă când simți între degete încheietura ei delicată, pe care luna o lumina într-o lucire azurie, renunță să o mai facă. Rămase scurtă vreme astfel, nemișcat, nesigur, sprijinit pe coate, observând-o cum dormea. Acum că somnul îi destindea trăsăturile, acea ființă mică, temerară, bărbătoasă redevenea fetița care era de fapt. îi părea chiar că surâdea, răpită poate, ca și el ceva mai înainte, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
puncte ale hărții, Etius îi adresă un zâmbet ironic și totodată compătimitor. — Batalionul... așa-i spui? „Legiunea Mâța Moartă“! Cu însemnul acel ridicol! Rănit de sarcasmul său, Metronius păru să se tulbure pentru o clipă, dar își reveni repede. Stând nemișcat în poziție de drepți, preciză: — Cu siguranță, însemnul lor e destul de neobișnuit, Magister, și trebuie să spun că am încercat în mai multe rânduri să-i conving să-l înlocuiască printr-un altul mai sobru, dar fără nici un succes: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în continuare. Balamber simțea că-și pierde mințile. Nu mai reușea să stea locului și arunca mereu câte o privire disperată către piscul pe care se găsea Atila, în speranța că va fi chemat să-și facă partea sa. Mandzuk, nemișcat lângă cai, îl observa în tăcere, impasibil ca întotdeauna. După o așteptare enervantă, veni, însă, și momentul său. O ștafetă a lui Valamir sosi în galop de la Atila, aducând o veste care se răspândi fulgerător printre huni: Theodoric fusese ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
blestemată și o să vezi pe urmă că... Mai fu un ultim suspin, apoi mâna lui Vitalius căzu în iarbă și puterile îl părăsiră cu totul. Trupul său, până puțin mai înainte încordat în ultima luptă, se relaxă și rămase zăcând nemișcat. în ochii lui Maliban, Sebastianus citi inutilitatea oricărui alt efort. în timp ce cobora cu mâna pleoapele tânărului soldat peste ochii stinși de acum, în el se ceva se rupse: strânse la piept trupul neînsuflețit și izbucni în plâns, sughițând și scuturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui avion de luptă." Craig rămase cu ochii ațintiți pe hîrtie. Totuși avea încă piciorul drept, gândi el, încremenit într-o solemnitate de bufniță. Această gravitate se nărui ca un baraj sfărâmat de bombe; și, din nou, privi la formularul nemișcat. În cele din urmă gândi: trebuie să fie o greșeală. Vreun nerod de sus din biroul de evidență a bătut o informație greșită. Și, în timp ce pe de o parte creierul lui construia acest argument, pe de cealaltă parte accepta totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-l cheamă Bill Smith. El n-a fost deloc contra și așa l-au trecut ăia în acte. Bill Smith. L-au trimis la o muncă oarecare, nu-mi amintesc acum care. Mai vreți să știți ceva? Jefferson Dayles rămase nemișcat. Dar aceasta era masca unei agitații interioare. Craig era în viață. Fusese descoperit, spunea Kay, dându-se curs unei știri vechi din ziar, conform căreia pe 21 noiembrie 1972 cineva sunase la poliția din orașul Carness și anunțase că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și peruci cu păr alb buclat, care așteptau docili și nemișcați de o parte și de alta a ușii, ca două personaje sculptate în piatră care păzesc intrarea și susțin blazonul castelelor. Fuseseră cumpărați de Dimitrios de undeva din Etiopia. Totul era regizat festiv, ca la operetă și mahalagiii dădeau buzna
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față.... Arhivarul Capitolul I DE FUNCȚIONAR ÎL DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o clipă! îți suge și măduva din oase! își dădeau coate gospodarii, aruncându-și priviri vinovate și hlizindu-se tâmp. Retras într-un colț al podiumului, cu fața complet ascunsă de o pânză de muselină neagră, stătea mut și nemișcat cel prezentat a fi "Minotaurul eghipțian". Fața hidos malformată și-o dezvelea abia înăuntru, în timpul spectacolului, când se prezenta singur. Iou îs zumatse om zumatse bou. Brivitzi: un ochi dze bou un ochi dze om, zumatse limbe cu azberidătsi zumatse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trei picioare de barză cu câte un deget de fier înfipt în țărână și un singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
loc Basiliscul cu privirea-i ucigătoare, deochind pe cel ce deoache, transformând în strigoi mortul întorcându-i sufletul în trup, răspunzând cu dragoste malefică îndrăgostitului de propria sa imagine. Oglinda îl fascina pe Bătrân. Copil fiind, stătea ore în șir nemișcat în fața oglinzii, după care făcea brusc și pe neașteptate un gest, cu gândul s-o înșele. N-a reușit niciodată și a hotărât s-o distrugă. O sparse, dar află cu umilință că nu făcuse decât să multiplice fenomenul și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile care se succedau cu repeziciune, cea a unei femei care stătea nemișcată revenea mai des și Bătrânul începu să o caute anume. O boteză în gând Despina. Cu mari eforturi de concentrare, încercă să epureze această imagine și s-o desprindă de celelalte, fixând-o pentru o perioadă mai lungă de timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ideea sinuciderii. Filip primește. Nu este clar de ce, nu e prea verosimil, dar nu are importanță. Esențial pentru constituirea dramei filozofice este că acești doi bătrâni se află față în față. La început, Carol refuză să vorbească. Rămâne toată vremea nemișcat, încremenit într-o tăcere ostilă, disprețuitoare. Sunt, acestea, paginile cele mai dense. "Tăcerea dintre ei dură toată vara (...). Filip stătea toată ziua turcește, pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol. (...) Carol îl ignora total. Părea că nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Un țăran prea de tot vesel ne-a petrecut trăsura cu un chiot sălbatic. Dealul cel lung l-am suit la pas. Mergeam cu Adela pe jos. Cosașii de sub ierburi îi imitau fâșâitul aspru al fustei de mătasă. Noaptea era nemișcată. Numai stelele tremurau deasupra capetelor noastre. Munții, pe care ziua îi văzusem glorioși amenințând cerul, acum erau niște ipotetice blocuri de întuneric masiv, profilate pe întunericul universal diluat în puțina lucoare a stelelor. Departe, la picioarele munților, ici și colo
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate, am reconstituit evenimentul în liniile lui generale: un țăran - aducând șefului de post suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la spitalul din Târgu-Neamțului. Trăgîndu-mă la o parte, Adela îmi spuse cu ochii în lacrimi: - Are să moară pe drum! Trebuie să-l ajuți aici. Am convins-o cu greu că omul are nevoie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
locul și momentul? Alesese ultima întîlnire, ca totul să rămână fără urmare? Ori aștepase, și acum, plecând, se împlinise termenul?) Și-a trecut numai mâna pe ochi și pe frunte. Îi simțeam respirația aproape, parfumul fierbinte al ființei ei. Stătea nemișcată, înaltă, ea toată, cu toată prezența ei, cu teribila ei prezență. Îi simțeam căldura trupului întreg, de la distanță. I-am luat o mână, i-am scos mănușa, dezbumbînd-o inexpert. Aveam sentimentul că o dezbrac puțin. I-am sărutat mâna multă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
microbi, pe care o împărțeam cu fratele meu mai mare, Seymour. Eu aveam pe atunci cincisprezece ani, iar Seymour șaptesprezece. Pe la orele două din noapte m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele acelea, țineam pe noptiera dintre paturile noastre o lanternă, pentru cazuri de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cineva a cărui dantură era între așa-și-așa și stricată. Ce nu mi se pare deloc dificil de descris este mecanica zâmbetului său. Surâsul lui adeseori avansa sau se retrăgea când întregul trafic facial din cameră fie că era nemișcat, fie că se îndrepta în direcția opusă. Distribuitorul surâsurilor nu avea reacții standard, nici măcar în familie. Putea afișa o mină gravă, ca să nu spun funebră, când se sufla în lumânările de pe torturile aniversare ale copiilor, de ziua lor. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]