5,047 matches
-
această linie argumentativa a lui Pasnau mi se pare că este ignorat un anumit aspect, anume că Toma însuși spune că nu putem cunoaște obiectele în lipsă speciilor; a cunoaște sau a vedea prin intermediul speciilor înseamnă a avea un acces nemijlocit la obiect; altfel spus, nu există o cunoaștere mai directă a obiectelor extramentale hilemorfice altfel decât prin specii. Acest lucru este afirmat de Toma nu doar în scrierile de maturitate, ci și în cele de tinerețe, chiar în Scriptum super
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
se poate întâmpla că, văzând obiectul printr-un intermediar, să îl considere [văzut] imediat, fără [a fi nevoie] că cunoașterea lui să se întoarcă spre un alt obiect. Chiar dacă obiectul este văzut prin intermediul speciei lui, acest fapt nu influențează caracterul nemijlocit al vederii sau al cunoașterii, după cum se poate observa și din următoarele pasaje: (ÎI.2.17.) Ad sextumdecimum dicendum, quod creaturae corporales non dicuntur immediate videri, nisi quando id quod în eis est conjungibile visui, ei conjungitur: non sunt autem
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
corporală. Căci artele și științele au fost inventate pentru a cunoaște obiectele așa cum există ele în natura lor. Un obiect extramental este văzut nemijlocit atunci cand asemănarea lui, specia, este unită cu simțul, cu puterea cognitivă; așadar, specia nu influențează caracterul nemijlocit al procesului de cunoaștere, oricât de paradoxal ar părea acest fapt. Pentru Toma din Aquino nu există un mod de cu noastere mai direct decât prin intermediul speciilor, indife rent dacă acestea sunt specii sensibile, imagini (phantasmata), specii inteligibile sau concepte
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
reprezentationalismul epistemologic este atribuit unor autori din perioada modernă, elemente ale acestuia pot fi identificate și la Toma din Aquino. Reprezentationalismul epistemologic nu pune sub semnul îndoielii posibilitatea accederii la obiecte așa cum sunt ele, ci mediază accesul lor prin cunoașterea nemijlocita a unor reprezentări mentale. Concret, obiectul imediat al cunoașterii este specia inteligibila și prin ea se ajunge la cunoașterea obiectului pe care îl reprezintă. În cele ce urmeaza voi analiza, rând pe rând, obiecțiile reprezentationaliste aduse realismului pentru a verifica
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
primum cognitum este conceptul? A fi de acord cu perspectivă potrivit căreia primul obiect cunoscut este conceptul nu înseamnă cumva a cădea în pla să scep ticismului? Consecință statutului de primum cognitum n-ar putea fi faptul că, având acces nemijlocit doar la reprezentările mentale, cunoscându-le mai întâi pe acestea, nu se mai poate cunoaște decât ceea ce este în minte, fără a mai avea acces la realitate? În cele ce urmează, voi lua aceste două afirmații, că putem cunoaște cu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
chip absolut aceasta nu era necesar, ca și cum altfel era imposibil în sine. Căci personalitatea divină a Cuvântului nu se explicăprin rolul Lui demiurgic, ci prin deoființimea (omousia) și egalitateaLui cu Tatăl. Dacă Dumnezeu n-ar putea să creeze în mod nemijlocit,nici Cuvântul n-ar putea să o facă, întrucât Cuvântul este de aceeașiființă cu Tatăl; iar dacă Cuvântul este creat (concepția ariană), atunciDumnezeu care L-a creat poate să creeze nemijlocit prin Sine În-suși, fără ca aceasta să fie nevrednic de
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
nor. Apoi, după ce a ajuns mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Iar ceea ce învățăm prin aceasta e aceasta: cea dintâi depărtare de la părerile mincinoase și rătăcite despre Dumnezeu e strămutarea de la întuneric la lumină. Iar cunoașterea nemijlocit următoare a celor ascunse, care călăuzește sufletul prin cele căzute spre firea nevăzută, e un fel de nor care umbrește pe de o parte tot ce se vede, iar pe de alta, îl conduce și îl obișnuiește să vadă pe
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
un efect direct asupra producției, ocupării forței de muncă și a veniturilor, favorizând sporirea lor Într-o etapă viitoare. În procesul investițional se formează relații determinate Între volumul investițiilor și sporul de producție sau venit datorat acestora, avînd un impact nemijlocit asupra ratei de creștere economică. Principiul multiplicatorului (modelul lui Keynes). Aceste relații sunt exprimate În special de multiplicatorul investițiilor sau principiul multiplicatorului, inventat de R. F. Kahn În 1931 și folosit pe larg de Keynes În lucrarea sa de bază
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
că mașinile vor Înlătura muncitorii doar la primele etape de implementare, dar mai tîrziu anume implementarea noilor tehnologii va fi factorul determinant ce va stimula creșterea gradului de ocupare a forței de muncă. Un alt aspect analizat care are tangențe nemijlocite cu procesele investiționale orientate spre procesele productive, este teoria costurilor comparative descrisă de D. Ricardo În lucrarea sa Despre principiile economiei politice și impunerii (publicată În 1817). Teoria presupune că fiecare țară se va specializa În producerea și exportul acelor
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Parîngul, Bucegi, Buscatu, Sîncel, Sumatu Abrud, Bihor etc. Principiul etimologiei directe este fundamental pentru o corectă evaluare a originii toponimelor, unde poate fi chiar mai necesar decît în cazul stabilirii originii cuvintelor comune. Distincția dintre etimologia directă, care stabilește etimonul nemijlocit al cuvîntului actual, și etimologia indirectă, care extinde căutarea la cuvintele din care a provenit etimonul respectiv, separă, în toponimie, nu etape ale unui traseu mai lung sau mai scurt, ci trasee diferite, cu destinații diferite. Fazele anterioare toponimizării apelativului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unei limbi cu limbile din statele învecinate (în zonele de graniță lingvistică, ele sunt mai numeroase) sau, în cazul statelor unde se vorbesc mai multe limbi, rezultatul contactului dintre aceste limbi. În astfel de situații, avem a face cu împrumuri nemijlocite, numite împrumuturi directe. Tot directe sunt și împrumuturile culturale, chiar la distanță în spațiu: din unele limbi cu tradiție culturală, alte limbi europene au împrumutat, în diverse etape, numeroase cuvinte. Italiana, de exemplu, a dat, din epoca prerenascentistă până în secolul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
surse (cumană și turcă), deși unii cercetători le consideră, totuși, pe unele ca fiind sigur cumane (toi există, cu această formă, în Codex). Cuvinte maghiare Spre deosebire de celelalte limbi romanice, româna a avut un contact mai îndelungat cu maghiara, datorită relațiilor nemijlocite dintre cele două popoare. Primele împrumuturi au început să pătrundă la sfârșitul secolului 12. Din lista foarte lungă dată de L. Tamás în Dicționarul elementelor maghiare din română, doar o sută cincizeci de termeni maghiari sunt mai răspândiți în română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec...” M. Eminescu, 1886 INTRODUCERE Gândirea istorică tradițională împarte cuvintele românești, ca origine, în latine și nelatine, prezentându-le pe primele ca o continuitate nemijlocită a latinei, iar pe celelalte ca împrumuturi făcute de latina devenită română din alte limbi, la multe secole după cuceririle romane din est. În felul acesta limba română a fost scoasă din contextul social și istoric în care s-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
despre originea și evoluția speciilor pe calea selecției naturale. Contrar evoluției naturale de la interjecții și onomatopee la cuvânt și de la senzație la sens, rădăcinile indoeuropene atribuiau minții omului primitiv noțiuni și concepte, sensuri generale dezgolite de orice relație cu perceperea nemijlocită a realității. „Imposibilitatea de a explica științific facultatea miraculoasă a omului primitiv de a produce asemenea generalizări a dus, dacă scoatem din discuție resuscitarea originii divine a cuvântului, la baricadarea gândirii istorice în spatele unor vagi abstractizări metafizice despre un instinct
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din secolul VI ar fi existat o populație mai veche slavă autohtonă” (OR, I, p. 322 urm.). La Herodot apare pentru scythes forma paralelă scolotes. Cu ambele cuvinte (de fapt unul singur în pronunții diferite) grecii denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoricii atrași de „misterul” constituirii limbii române. Cantemir punea această problemă în dependență directă de istoria, reconstituită de el, a neamului românesc: după cum acesta îi continuă nemijlocit pe romani, tot așa și limba română a continuat, până în secolul al XIVlea, nemijlocit și curat, limba latină. Linearitatea evoluției romanromân, ca popor și limbă, perturbată în epocă de italieniști, era apărată de Cantemir prin două serii de argumente: unele, de logică istorică, altele - de limbă. Primul argument istoric se bazează pe aducerea coloniilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită sintagmatic, a obiectelor sau lucrurilor. Astfel, în antichitatea greacă γη,γα, γαια (pământul, solul, lumea, țară, stăpânire etc.) era concomitent Γη, dor. Γα și Γαια “zeița pământului”. La rândul său cuvântul pater este format din pa-, cu sensul de “corespunzător
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoriei limbilor, exprimată în privința românei prin aprecierea ei ca urmașă a latinei, în privința slavei și maghiarei prin aducerea lor din alte zone, a rezultat explicarea albanezei într-o nouă manieră și mai stranie. Se apreciază că această limbă este continuatoarea nemijlocită a limbii ilirilor menționați în zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea acestei limbi în procesul evoluțiilor etnolingvistice generale care au urmat cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Așa se face că albaneza, considerată continuatoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lucrări voluminoase intitulate Dacia preistorică, în care ultimul capitol poartă titlul „Limba pelasgă”. Printre contradicțiile și inconsecvențele acestui capitol se conturează o schemă prin care autorul intenționează să demonstreze că limba română este, contrar celor care afirmă latinitatea ei, continuatoarea nemijlocită a substratului tracic. 1. Punctul de plecare îl reprezintă tradiția conform căreia până la întemeierea Babilonului „a existat numai o singură limbă uzuală peste întreg pământul”, până când „o parte din generațiunile lui Noe” se hotărî să construiască o cetate și un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și apoi la cel indoeuropean. 1. Apariția și dezvoltarea limbajului uman are la bază capacitatea fiziologică nativă a omului de a produce sunetul ca reflex condiționat de stimuli fizici și psihici. Limbajul începe atunci când segmentul sonor se detașează de stimulii nemijlociți și este produs pentru a exprima stări memorate. 2. Detașarea producerii sunetului de momentul stimulului marchează începutul obiectivării memorate pe de o parte a senzației devenite sens, pe de altă parte a segmentului sonor devenit și el memorie, împreunarea celor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este monist. și totuși acest medic-filosof crede că secolul rațiunii se luminează și moral prin educație, și instrucție, ideile, opiniile, având rol formativ în devenirea ființei umane. Acestor opozanți ai empirismului care acordă primat experienței comune, ca izvor al cunoașterii nemijlocite, se asociază biologul Maximilian Lamarck (1744 - 1829), autor al termenului „biologie“, unul din întemeietorii evoluționismului, savantul care a împărțit animalele în vertebrate și nevertebrate. Teoria sa susține că rasele se diversifică în funcție de mediu și că trăsăturile dobândite pot deveni ereditare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
intramusculare profunde (CICimp) situate pe fața profundă a stratului muscular circular. Deoarece CIC reprezintă ținta finală a enteroneuronilor motori excitatori sau inhibitori, membrana acestora este alcătuită din două tipuri de zone funcționale, neurale și joncționale (40). Zonele neurale au raport nemijlocit cu varicozitățile terminațiilor axonice ale enteroneuronilor motori și prezintă receptori specifici pentru neurotransmițătorii acestora. Zonele joncționale realizează joncțiuni de tip „gap” atât între celulele învecinate cât și între celula interstițială și fibra musculară netedă. Prezența acestor joncțiuni constituie dovada morfologică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acea lipsă de incertitudine, se leagă doar de acel timp pur ce nu are nici prezent, nici trecut, dar care există În sine ca ceva foarte abstract și foarte concret În mod simultan, Întrucât a fost traversat Într-o experiență nemijlocită. Senzația cea mai reală este că el se află În acele gesturi, În acele cuvinte pe care le-a probat atunci, chiar dacă acestea nu mai pot fi reactualizate; de aceea, le reține, le izolează și le transportă În toată plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri.. (astăzi) Orice alt lucru este mai ușor decât a scrie; Bazil se uită la mine cu sinceră compătimire, ca și cum aș fi un bolnav incurabil. În timp ce el iese În soare și aleargă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mental inventarul camerei; acolo trebuie să fie masa, acolo scaunul, acolo oglinda; dar toate acestea nu sunt decât abstracțiuni. Ce este masa? Ce este scaunul? Ce este oglinda? Iată Întrebări subconștiente, pe care nu le pot rezolva fără percepția vizuală nemijlocită. Senzația de plutire pe care mi-o dă pojghița de beznă a somnului mă aduce la o stare de liniște totală; Întârzii totdeauna la hotarul dintre existența mea nocturnă și existența mea diurnă: sunt fericit cât nu ajung Încă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]