2,523 matches
-
frecvență anuală. El predomină în special iarna, dar se simte destul de des și toamna, în lunile octombrie și noiembrie, precum și primăvara, în lunile martie și aprilie. Cea mai mare frecvență și intensitate se înregistrează în luna decembrie, când Crivățul bate nemilos cu viteze ce ating 100 km/h sau chiar mai mult, cum a fost în anul 1954, când a suflat cu 125 km/h. Acest vânt aduce iarna ger și precipitații sub formă de ninsoare, iar vara bate ca un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică cu cea a Naturii, deoarece abstinența se face în numele unui vot religios.” 532
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un glas ce le cheamă pe doamnele din Napoli la marea curte a Dianei. Este martor al unei vânători conduse de Diana, ale cărei nimfe reprezintă, de fapt, nume ilustre feminine ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
finalul istorisirii, căsătorindu-se cu Alla și revenind în domeniul tatălui său, dar este o victorie patriarhală, goală. Asemenea Grizildei din Povestirea diacului, care în final se instalează în sânul familiei și se presupune că devine fericită, după ce a fost nemilos încercată de soțul ei, Valter, este și Constanța - care pe parcursul povestirii seamănă cu un erou plecat într-o căutare, trecând prin aventuri, fiind marcată de evenimente nefericite, învingându-i pe cei care îi doreau răul (cum ar fi un ucigaș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de mâncare, Îndemânarea ta, și asta era de fapt rușinea cea mai mare dintre toate. În felul acesta evoluau nu reflecțiile, ci simțămintele copilului care eram eu”2. La sfârșitul scrisorii, Kafka Îi dă cuvântul tatălui, care oferă un diagnostic nemilos pentru situația În care se află fiul său: „Tu ești neputincios În fața vieții”. Kafka se poate să fi fost o inteligență vătămată. La puțin timp după publicarea cărții Labirintul sentimental, unde menționam apologia fiarei, am primit o scrisoare patetică, În
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Îl relatează Edward Albee În opera sa Cine se teme de Virginia Woolf? E povestea unor inteligențe eșuate, consumate de frustrare și resentiment. Întorși de la o petrecere oferită de tatăl Marthei, rectorul universității, cei doi se Încing Într-un joc nemilos, undeva Între scrimă și jumuleală. În timp ce așteaptă niște invitați, ea vrea să mai bea ceva. MARTHA: Ha, ha, ha, ha! Hai, băiete, mai toarnă-mi un pahar. GEORGE: (Îi ia paharul) Tragi cam mult la măsea... MARTHA: (alintându-se ca
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o muncă minuțioasă de creație, reflexie, critică, revizuire, comparare, testare, prozelitism, iterație, refuz, noi Începuturi, există utopii, revendicări, condamnări, inchiziții, precum și liber-cugetători, oameni de știință, proști, sfinți, oameni răi, oameni obișnuiți, victime, călăi, care, suferind experiențe adesea cumplite, datorită pedagogiei nemiloase În cazul pedepsei, dar minunate când e vorba de plăcere și bucurie, creează o a doua realitate, foarte consistentă. Teoreticienii care vorbesc despre construirea realității, deseori exagerând, fac referire la opera acestor angrenaje infinite și anonime. 3 De unde știm că
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
trâmbițate cu persuasiune și ură de clasă. Dar din noianul informațiilor, cu grijă și ochi de specialist selectate, aflăm cu uimire și satisfacție totodată despre existența unei numeroase elite românești existentă între anii 1877 și 1946, trecută apoi prin sabia nemiloasă a proletariatului care a decapitat‐o și la propriu și la figurat. 10 Poporul român nu a fost compus numai din răscul ații de la 1907. El avea o clasă mijlocie, urbană și ru rală, pe care se baza întregul eșafod
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
avântul curentului cultural-informațional ca expresia a localismului creator. B. DUP| REVOLUȚIE Sloganul marxism leninismului era "proletari din toate țările, uniți-vă!". Și nu s-au unit. Nici săracii, nici bogații. Dar banul îi unește pe toți într-o luptă surdă, nemiloasă și distrugătoare obligându-ne și pe noi să gândim global, producând local. Dar cine știe, acum, cum va fi presa viitorului sau literatura de peste un secol, nu ideație, ci formă de manifestare ?! Explozia ...",fie ea și culturală, este determinată de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
presă, judecătorii de la Vaslui n-au a da seamă nimănui, decât propriilor con științe (sau interese !) Și sunt câteva nume dăltuite în stâncă la Vaslui, autorități clare. Dar ... cunosc bine și câteva judecătoare, absolut influențabile, în același timp imperturbabile și nemiloase ! La judecătorie și la popă nu ajunge nimeni de bunăvoie. E o realitate că judecătorul, ca și doctorul, se dezumanizează parțial, se însingurează și-și trăiește o altfel de viață. De aici și până la R|UTATE mai este însă destul
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
una din lucrările sale Dawkins menționează: „Univesrsul observabil are exact proprietățile pe care ne-am aștepta să le aibă, de la Început, fără existența vreunui proiect, fără vreun scop, fără bine și fără rău, fără nimic altceva decât o indiferență oarbă, nemiloasă” . Într-un alt context, Dawkins afirmă: „Oamenii sau Întrebat Întotdeauna care este sensul viații. Potrivit autorului (adică Dawkins), viața nu are vreun scop superior perpetuării și supraviețuirii ADNului”. Ideea centrală a considerațiilor lui Dawkins este că religia reprezintă un virus
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
redactat de Haeckel asupra programului membrilor din Liga monistă se spune: „Teoria selecției ne Învață că În viața omului, ca și În viața animalelor și a plantelor... numai o minoritate redusă și aleasă poate exista și Înflori. Lupta crudă și nemiloasă pentru existență care se dezlănțuie În natura vie - iar În Întrecerea din natură trebuie să te dezlănțui... este un fapt incontestabil... Acest principiu al selecției este foarte departe de a fi democratic; dimpotrivă, el este aristocrat, În cel mai strict
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Octavian Paler, Mircea Iorgulescu, Nicolae Manolescu, Stelian Tânase, Ion Bogdan Lefter, Alina Mungiu, Dorin Tudoran, Gabriela Adameșteanu, Emil Hurezeanu, Andrei Cornea, Sorin Antohi, Gabriel Andreescu, Elena Ștefoi, Mircea Mihăieș ș.a. O diferență de potențial care marchează nemilos realitățile din cele două state românești. În cadrul discuțiilor s-a subliniat faptul că un scriitor, oricât ar fi de absorbit de ficțiunea artistică, nu poate trăi în afara societății și nici nu poate evita problemele cu care este confruntată această societate
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
descoperă cu uimire un continent scufundat chiar sub propriile lor picioare. Nu trebuie pierdută din vedere dimensiunea axiologică pe care literatura autobiografică tinde s-o impună Întregii scări literare. Sub presiunea unor mărturii cutremurătoare, vechile ierarhii sunt supuse unor atacuri nemiloase. Discreta reierarhizare valorică se produce sub impulsul noilor tematici biografice, În care documentul se transformă - cel puțin la unii dintre autori - În mod miraculos În operă de mare expresivitate estetică. Fusesem obișnuiți să măsurăm valoarea unui autor În funcție de adâncimea... estetică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mare expresivitate estetică. Fusesem obișnuiți să măsurăm valoarea unui autor În funcție de adâncimea... estetică a trăirilor sale metafizice. Iată că suntem obligați să luăm act de precizia cu care el descrie locuri, Întâmplări, personaje aruncate de destin În vâltoarea unei istorii nemiloase. Arta scrierii a fost surclasată de arta rememorării. Vedetele momentului sunt, din această perspectivă (Într-o sincronizare târzie cu voga din Occident a literaturii carcerale ori a scrierilor „samizdat” ale autorilor est-europeni), un Ion Ioanid, o Lena Constante, un I.D.
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
moarte (Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Franz Kafka) și jurnale ale fascinației morții (Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Cele dintâi conotează femininul, fiind jurnale ale unor naturi scriitoricești din specia anima. Pentru ele, moartea este judecătorul suprem, anunțând și amenințând cu nemiloase represalii. Torturile infinite la care se supune Virginia Woolf au Întotdeauna o motivație irațională - sau, mai degrabă, motivația creează un scenariu al iraționalității care guvernează existența scriitorului. Presimțirea morții nu e doar o temă literară, ci tema Însăși a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ca scriitorul, luat de avântul propriei sale expresivități, să nu-și trateze suferința (ori presimțirea acesteia) ca pe o temă literară. Nu de exhibiționism e vorba aici, cât de amânarea, ca pe o nouă povestire a Șeherezadei, a unei sentințe nemiloase. Atât Pavese, cât și Sylvia Plath (ca să luăm doar două exemple sugestive) trăiesc cu blestemul morții la modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
bun caz, e, ca mai toți autorii, „un fiu al propriului scris”. Drieu - personaj livresc? Fără Îndoială, În măsura În care Își trăiește fantasmele cu o Încăpățânare și o lipsă de umor pe care o au doar ființele de hârtie, eroii de ficțiune. Nemilos, de o Înaltă exigență față de angajamentele de onoare luate, el nu face nici un fel de compromis cu himera care-l urmărește. Testamentul său, scris la 15 septembrie 1939, e un document al radicalismului de o virulență rareori Întâlnită În cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
martorilor (deci a alterității) e o moștenire În egală măsură plină de avantaje și insuportabilă. „Dezbaterile” petrecute În liniștea complice a paginii de hârtie vor migra, ca sub un semn al predestinării, spre În afară, spre „forul extern” al confruntării nemiloase, al obiectivării și, poate, al (auto)negației. Textele jurnalelor intime relevă mai multe categorii ale intimității. Există, pe de o parte, o intimitate de tip mediteraneean. Strălucit reprezentată de un Cesare Pavese, ea cade În tentațiile lui maso, găsind o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
filozofiei disoluției. El organizează nu doar segmentele, fragmentele, așchiile de realitate, ci și energia internă a eului. Mobilizat și adus la suprafață, acesta suferă un proces de obiectivare ce scapă de sub controlul tiraniei auctoriale, oferindu-se, În schimb, acesteia, drept nemiloasă oglindă. E greu de găsit vreun exemplu În care autoportretul din jurnalul intim să nu fie un eu prins În chingile alterității, pentru ca, În cele din urmă, să nu devină o forță autopropulsat orie. Autodescrierea nu e, În acest context
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și de fier, nu cu trupuri stricăcioase și muritoare, ca și cum de aici, de pe pământ, s-ar fi schimbat într-o fire nepătimitoare și nemuritoare, care nu se pleacă nevoilor amare și dureroase ale trupului. Ca niște fiare sălbatice, crude și nemiloase, călăii, înconjurându-le trupurile, le găureau coastele, le strujeau cărnurile, le descopereau și le lăsau oasele goale! Nimic nu punea stavilă cruzimii și neomeniei lor. Iar când ajungeau la măruntaiele lor, când intrau până în adâncul trupurilor lor, și nu găseau
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
slabă) în zilele care au urmat delictului de la Caffarella și Guidonia, când se ajunsese aproape la "vânătoarea" de români pe stradă, și să asistăm la linșajul mediatic al unei comunități întregi. Reconstruirea evenimentelor după momentul Reggiani a aruncat o lumină nemiloasă asupra limitelor poate culturale, înainte de cele de natură politică al centru-stângii romane. L-am avut pe primarul Veltroni, care s-a avântat imediat în declarații riscante, cerând guvernului Prodi măsuri urgente imediate și exemplare. În acele momente aveam un guvern
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
toți izbucnesc de mânie, deoarece asta înseamnă să aștepte în gerul aspru până când deținutul respectiv este găsit: "Oamenii turbează de furie, Șuhov la fel. Păi ăsta-i un ticălos, o gadină, un nemernic, un vierme, un stârv"144. Injuriile cad nemilos în momentul în care apare cel din vina căruia toți erau ținuți în loc. Condițiile extreme în care deținuții sunt obligați să trăiască au dus la formarea unui limbaj cât se poate de dur: Iar când s-au mai apropiat: Ciumă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trebuie pedepsită, ori dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a dăuna, cruzimea în propunerile de răzbunare, sufletul nemilos și neîmblânzit, sălbăticia agresiunii, râvna arzătoare de a domina și alte lucruri asemănătoare, sunt acelea care în război încalcă dreptul. Războiul nu devine nedrept datorită curselor folosite pe durata luptei, fiind mijloace legitime de luptă care fac parte din strategie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu s-a limitat doar la arderea de vii a unor creștini, la răstignirile pe cruce ori la a-i lăsa să fie sfâșiați de bestii sălbatice, după cum voia sus-amintita lege, ci a constrâns fetele să reprezinte în circ mitul nemilos și lipsit de pudoare a Danaidei și Dircei, prin care își satisfăcea spiritul său bizar și sufletul său nemilos, mortificând astfel sentimentele religioase ale victimelor și batjocorind învățătura lor morală. În sadismul său sfâșia sufletul ucenicilor lui Cristos, tot așa cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]