4,685 matches
-
urmă imortalizată zeiță! Ce puteam face? Își dorea acest lucru mai mult ca orice. -Oh! Ce e omul pe acest pământ? spuse Nerva. Chiar dacă a avut tot ce și-a dorit în această viață omul mai vrea un singur lucru... Nemurirea! -Continuă Thrassyl, spuse Tiberius. Nerva face analize filozofice, ca de obicei! -A mai fost și pe la tot felul de șarlatani care preziceau viitorul. Pe unul dintre aceștia l-a întrebat ce trebuia să facă pentru a deveni zeiță. Eu personal
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
a deveni zeiță ieșise din zgârcenia ei proverbială și cheltuia sume mari de bani aruncând mii de sesterți în stânga și-n dreapta, la joc fiind desigur, imortalitatea! Și nu erau puțini cei care o susțineau... Interesați! -Vise, Nerva! oftă Tiberius. Nemurirea și gloria nu se pot cumpăra cu bani... -Acest fel de vise costă magnifice, mai spuse acesta frecându-și cele trei degete care închipuiau trecerea monedelor prin mână. -Și totuși, era de temut, spuse Tiberius oprindu-se din râs și
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De când cu relativitatea, absolutul nu are niciun credit. În absurd putem plasa orice năzdrăvănie. • Deși are destui înapoiați, planeta nastră este cea mai cultă din univers. • De când se vântură ideea nemuririi, au pierit miliarde de oameni. • Dacă geniile s-ar întoarce din lume... chiar ar muri de uimire de câte s-au descoperit după plecarea lor! • Sănătatea e o comoară care nu are egal! Unii o păzesc, alții o risipesc. • Cu
GÂNDURI REBELE (38) – AFORISME: RELATIVUL ŞI ABSOLUTUL de HARRY ROSS în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369521_a_370850]
-
noștri au fost sfinte. Dragostea îmbătrânește ca și omul, dar se poate renaște, pe când omul nu. • Viața este o perpetuă... despărțire de oameni, lucruri și zei. • Dumnezeu dacă ne-a făcut după chipul și asemănarea lui, de ce și-a păstrat nemurirea doar pentru Sine? • Într-o căsniie adevărată, iubirea ne leagă, iar actele stau dovadă. • Dacă ai plecat dintre vii, nici Domnul nu te mai ține minte. • Și titrații au fiații. Contăm când votăm. • Bomba zillei vine din ziarul nemilei. • Strălucim
AFORISME (18) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369547_a_370876]
-
și n-ai trăit în rugăciuni. Tu nu ești sfânt, nici n-ai fi vrut să fii ! Dar cel mai bun poet, al bravilor străbuni. Emin, mă plec în față-ți și te iubesc nespus, Românilor lăsat-ai comori cu nemurire, Dar închinare, iartă, o fac doar Lui Isus, Ce Și-a jertfit viața, spre-a noastră mântuire. Am remarcat și părerea unui critic literar autentic, Alex. Ștefănescu : « Este o idee ridicolă, care îl aduce pe Eminescu în ridicol. (...) O astfel
PE MARGINEA CENACLULUI LITERAR ARTHUR SILVESTRI AL L.S.R. de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370587_a_371916]
-
parteneriat cu Asociației Italienilor din România - RO.AS.IT. Am luat în considerație și faptul că viața maestrului Irimescu s-a împletit și cu alte destine la fel de extraordinare. Evocându-le vom mai face în acest fel încă un pas spre nemurirea lor și a Lui. Maestrul Irimescu a făcut parte dintr-o mare familie cu rădăcini franco-italiene, care a dat culturii românești oameni de excepție. Aici intervine legătura cu italienii prin familia Cazaban, Ademollo, Barberis, Maestrul fiind verișor după mamă cu
IRIMESCU DEMIURGUL DE TĂCERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370631_a_371960]
-
îl roagă pe Criton să lase totul la o parte, adică toate încercările de a-l convinge să evadeze, și să purceadă la calea aleasă de el „fiindcă așa ni-a orânduit-o Dumnezeu!”. Pe Socrate îl interesează sufletul său, nemurirea acestuia, pe care nu vrea să o piardă printr-o faptă nedreaptă, pe care ar săvârși-o, bazat pe înaltul principiu socratic și anume, că a suferi pe nedrept este mai bine decât a făptui răul. Nu moartea este ceva
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
acest loc, Rădăcini pierdute, sânge de străbun! Tinerețea trece, mâine ești bătrân Rătăcind ca orbul fără de noroc... Cumpărați, cumpărați loc de primenire, Doinele de jale și-un ciob de trecut, Ca din amintire sâmburi de-nceput Mândru să rodească întru nemurire! Nenfricarea-n sânge, temeri - să le-ngroape; Un descântec tainic care să reînvie Florile câmpiei înflorind pe iie, Mugetul de cerbi, șopotul de ape, Freamătul luminii-n boabele de rouă, Ce le strâng fecioare-n răsărit de lună, Fapta vitejească, pilda
CUMPĂRAȚI, CUMPĂRAȚI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370630_a_371959]
-
prompt „maladia textului“ de pe această pagină, cacofonia domnului editor - cum, de altfel, nu din molipsire, se arată în vecinătate și cacofonia doamnei poete, între altele, cea de la p. 20, unde-i publicat „poemul deschiderii“, O singură bătaie: «voi îmbrăca cămașa nemuririi»; în aceste circumstanțe, invităm Distinsul Receptor „să le sară cu privirea“, căci nu aparțin vreunui „jalon“, și, de-i molipsit cumva, sau, în ultimă instanță, dacă dorește să scape de această „viroză a textului valah-contemporan“, îl îndemnăm să ia „leacul
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu...» (Mărul văratic, p. 101); etc. Lăsându-se la o parte „contractul“ eroinei lirice cu aleatoriul realității „eruptiv-pretutindenare“, ori „trăirile“ permanente ale protagonistei poematice sub pecețile ineluctabile ale thanaticului, cu speranța de a îmbrăca „odată-și-o-dată“ «cămașa nemuririi» (O singură bătaie, p. 20), „cămașă“ / „armură“ cogaionică, poate, făcându-se abstracție de „impresia de absență“ a vreunei macrostructurări, ori a vreunei structurări pe cicluri tematice / motivice a cărții de stihuri, «13 Octombrie rece...», „întregul“ de brumărel alpin al Anei
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
mai curios decît alții, mai mirat și mai decis să se mire mai departe, din curiozitate nestinsă. Ea este mersul unei idei în acțiune, un îndemn către fiecare om care devine liber să aspire la cunoaștere de sine permanentă, la nemurirea spiritului său în neuitare, la înțelegerea unei datorii asumate, ca un act de cultură la care se obligă singur, liber și nesilit de nimeni, cu jurămînt față de sine însuși. Nu este ușor să îți dedici viața unei idei. Trebuie să
FUNDAŢIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ – DE LA VIS LA REALITATE (1) de GEO STROE în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370583_a_371912]
-
intuitivă. Îmi este interzis să te ucid Chiar dacă e acum în gândul meu. Căci pentru tine fac chiar fratricid Ca să devin în dragoste un ”zmeu”. Amestec sentimente cu trăiri Ce sunt făcute dintr-o abstinență. Și te ”condamn” acum la nemuriri Ca vieții să nu-i faci vreo penitență. Ca să învii nu cere de pomană ! Fii dreptă ca și bradul în furtună. Sau fii a vieții mele amazoană Știind că faci mereu o faptă bună. Mi-a trebuit un milion de
CĂUTARE AMBIGUĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370664_a_371993]
-
nației române Venea talentul lui deplin , Dându-i puterea să cioplească În marmură și în destin. Titan al artei devenit Prin ce-a lăsat și prin credință, Masa Tăcerii l-a hrănit Cu liniște și cu voință. Și azi, spre nemurirea lui, Învăluită în mister, Coloana Infinitului Îi poartă sufletul spre cer. APARE DECEBAL DIN STÂNCĂ Lovește Cerul gândul vieții Și Creatorul Talentat Frământă Dunărea și Marea, Pământul nostru minunat. Din taina Lui și a iubirii Apar podișuri, râd Carpații, Răsare
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370675_a_372004]
-
Pictează-n slava cerului, Pe când Brâncuși nalță spre el Coloana Infinitului. NEMURITORII Nu vin, nu pleacă și nu spun, Au fost tot oameni și-s apoi, S-au dus fără de rămas-bun, Dar sunt mereu prezenți în noi. Eu cred în nemurirea lor, Le simt în mine trăinicia. Sufletul lor îmi e izvor Și-mi dăruiește veșnicia. Încerc, de dragul lor, de dor, Către urmași o plecăciune, Să facă nemurirea lor Icoană pentru rugăciune. Și mă mai rog ca nemurirea Acestui neam nemuritor
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370675_a_372004]
-
au dus fără de rămas-bun, Dar sunt mereu prezenți în noi. Eu cred în nemurirea lor, Le simt în mine trăinicia. Sufletul lor îmi e izvor Și-mi dăruiește veșnicia. Încerc, de dragul lor, de dor, Către urmași o plecăciune, Să facă nemurirea lor Icoană pentru rugăciune. Și mă mai rog ca nemurirea Acestui neam nemuritor, Să-i fie veșnică menirea! Să mor în locul tuturor! ---------------------------------- Virginia Vini POPESCU Alexandria 20 februarie 2016 Referință Bibliografică: Virginia Vini POPESCU - GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370675_a_372004]
-
Eu cred în nemurirea lor, Le simt în mine trăinicia. Sufletul lor îmi e izvor Și-mi dăruiește veșnicia. Încerc, de dragul lor, de dor, Către urmași o plecăciune, Să facă nemurirea lor Icoană pentru rugăciune. Și mă mai rog ca nemurirea Acestui neam nemuritor, Să-i fie veșnică menirea! Să mor în locul tuturor! ---------------------------------- Virginia Vini POPESCU Alexandria 20 februarie 2016 Referință Bibliografică: Virginia Vini POPESCU - GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUȘI / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370675_a_372004]
-
raspuns, ce-așteaptă-o întrebare. Și m-am gândit la tine, micuța mea regină Scriind poemul ăsta și-n rama mea te-alint, Cuvintele se-apleacă și-n fața ta se-nchină, Sunt omul ce te cheamă cu părul de argint. BANALĂ NEMURIRE Trec poarta veșniciei spre lumea altor vieți, Să văd cum naște clipa, cât moartea are preț. M-am stins și cu apusul și-aprins în dimineți, Simțind călcâiul nopții și-al valului dispreț. Într-un izvor de munte scriind, mi-
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
Prut Și hoarde de fioruri al humelor cernut, Îmi mangaiau eterul cu-n cald nămol sărut. Dintr-o Balada-o mare sărat-am recitat Și pletele-mi cărunte băteau pe țărmul meu. Simțeam abisul arid, absent și negustat De nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu zâmbetul de prunci Și-atunci eternitatea o simt un timp banal. Renunț la nemurire, eu
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
nici o nemurire cu buze reci de zeu. Într-o poiană verde las rădăcini adânci Și gust aroma vieții pe frunze de cristal. Să văd lumina zilei cu zâmbetul de prunci Și-atunci eternitatea o simt un timp banal. Renunț la nemurire, eu vreau să nasc din nou, Să cresc un dor în mine și-o sete de iubită. Vreau clipa când poetul, într-un divin ecou, Sărut-o gură dulce de-o zână adormită. ---------------------------------------------------- L.G. JANIK Aldingen, Germania 20 februarie 2016
IUBIREA ÎNSEAMNĂ DURERE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370788_a_372117]
-
împuținat dramatic de-a lungul vremii ori au fost înlocuiți de oameni tulburați de mania grandorii sau de extratereștri. Oculta, pusă altădată pe seama unor forțe transcedentale, capătă dimensiuni terestre, speculând teama omului de moarte, grija pentru bani sau setea de nemurire. La fel, femeia, plămădită în retortele neantului cu mult înaintea izgonirii din Eden, își păstrează statutul inconfundabil de purtătoare de cuvânt a fatalității, în timp ce prietenia rămâne singura dimensiune umană pe care se mai sprijină lumea, la limită. Dincolo de aceste repetabile
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
și eu cînd voi muri...” Pentru prima oară Ghilgameș meditează asupra morții, asupra misterului acesta tulburător, ascuns omului spre a nu putea trăi veșnic, ca zeii, și hotărăște să pornească în căutarea strămoșului său, Uta-Napiștin, singura ființă pământeană care dobândise nemurirea. - "Muri-voi oare și eu? Oare nu mă așteaptă aceeași soartă ca și pe Enkidu? Spaima mi s-a cuibărit în inimă: înspăimântat de moarte, rătăcesc prin pustiu. Pentru a mă întâlni cu Uta-napiștim, fiul lui Ubar-Tutu, am pornit la
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
nimic din viață, și nu încetez să tot umblu, ca un vânător care întinde capcane, în inima pustiului...” Atunci hangița Siduri îl ajută să dea de urma corăbierului lui Uta-Napiștim, singurul în măsură să-l conducă spre îndepărtatele ținuturi ale nemuririi: "Spune-mi, cum te cheamă? Eu sunt Urșanabi și țin de Uta-napiștim cel de pe tărâmuri îndepărtate." Ghilgameș îi spuse lui Urșanabi: - "Ghilgameș mi-e numele, sunt cel care a venit tocmai din Uruk, de pe celălalt tărâm, care a trecut de
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
asemeni mie; da, nu ești deosebit; ești întru totul ca mine! Inima mea mă îndeamnă să mă lupt cu tine, și cu toate acestea, brațul rămâne nemișcat. Povestește-mi cum ai luat parte la Sfatul zeilor și cum ai dobândit nemurirea?" Uta-napiștim îi spuse lui Ghilgameș: - "Am să-ți destăinui, Ghilgameș, un lucru ascuns, o taină a zeilor pe care ți-o voi spune numai ție. Șuruppak e un oraș pe care-l cunoști, așezat pe malul Eufratului:în acest oraș
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
gura apelor...” Ghilgameș nu este dispus să aștepte al doilea potop, iar Uta-Napiștim, răbdătorul său strămoș, îl supune la o încercare mai ușoară, cerându-i să nu doarmă șase zile și șase nopți. Eroul nostru adoarme și nu poate primi nemurirea. Atunci Uta-Napiștin, copleșit și de rugămințile soției sale, îi mai acordă o șansă, povestindu-i despre o plantă pe care doar zeii o pot culege: - "Ghilgameș a venit până aici, a îndurat multe, a suferit. Ce-i dăruiești ca să se
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
bine, o să-ți dezvălui, Ghilgameș, o taină, o să-ți spun un lucru neștiut oamenilor . Privește această buruiană, asemănătoare lyciului i spinos, spinii ei sunt ca ai trandafirului, așa că îți va înțepa mâinile, dar dacă vei apuca această buruiană, vei dobândi nemurirea." Speranța încolțește din nou în inima eroului: Când auzi Ghilgameș aceste vorbe, deschise spărtura pe unde intră apa în corabie, lăsă să cadă tot ce era pe el. își legă niște pietre grele de picioare, și pietrele îl traseră până la
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]