2,353 matches
-
așezarăm cu toții la masă, pare-că nu se-ntîmplase {EminescuOpVII 214} nimica și parcă venisem la nuntă. Orcine va crede poate că asta nu-i cu putință, dar când ar ști cineva cum revoluțiunea și nesiguranța vieței proprii îl face pe om nepăsător pentru viața sa și face din omor și luptă o stare normală a omului, acela va-nțelege nu numai starea noastră, ci și secolii aceia unde ocupațiunea principală a popoarălor consta din bătălii și pradă. Iată unul din evenimentele cele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ci-s om, Dumnezeul meu! Om! M-a dus în sala dreptății celei nedrepte. Era cel puțin cald în sala aceea. Masa era neagră, pe ea crucea pe-un evangeliu. Fețele judecătorilor cu conștiința sclavă și cu fața rece și nepăsătoare ca arama, cu fruntea mică și stupidă mă-nfioră. Și cu toate acestea ștreangul ar fi fost o binefacere pentru mine. Am privit în fața acelor juzi ai gladiului si i-am rugat să-mi dea moartea. Ei au râs. Știam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
etnic” al celor demascați. De altfel, autorul Își justifică În final motivația de a denunța: „În fața ultimelor evenimente petrecute În xe "U.R.S.S."U.R.S.S., și În urma citirii articolului din Pravda cu privire la «gură-cască» care privesc cum se desfășoară În fața lor, nepăsători evenimentele, acestea mi-au deșteptat și mie amintiri În legătură cu oameni pe care i-am Întâlnit În viața mea și În fața unor date noi primite acum, și pe care le-am dezbătut cu soția mea, m-am hotărât să raportez partidului
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
a poruncit să rămînă mereu diferiți, să stea deoparte față de celelalte seminții. Respectînd cele cerute de el, evreii s-au impregnat cu caracterul lui, un caracter de minoritar, de paria, au spus unii, supus unui tiran interior (scopul, idealul) și nepăsător la trăirea mulțimilor compacte, fără teama de a merge pînă la un conflict cînd e necesar. Cu alte cuvinte, le-a făurit psihologia unei minorități active care este și cea a unui conducător, tot așa cum psihologia unui conducător trebuie să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În loc nepermis. Ea a refuzat, spunându-i că nu făcuse o „tranzacție”. Barrier a informat-o pe funcționară că este un client al băncii cu un depozit substanțial, dar funcționara i-a aruncat o privire care se traducea printr-un nepăsător „Ei, și ce?”. Apoi a Încercat la directorul filialei, care i-a recitat mecanic politica băncii În ceea ce privește amenzile pentru parcări ilegale. A doua zi, un John Barrier extrem de dezamăgit a intrat În sediul central al băncii și și-a lichidat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scenariu poate fi exprimată Într-un singur cuvânt: documentare. Factorul „loialitate”. Mulți manageri nu-l pot sancționa pe angajatul mediocru din cauza unei loialități oarbe. Poate tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu mediocrul de teamă că ar putea fi considerat un trădător. Totuși, o astfel de loialitate este acordată cui nu trebuie, deoarece a fost deja compromisă de un efort insignifiant din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți este să rămâneți nepăsător. Transformarea eșecului În victorie 1. Păstrați Întotdeauna deschise liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți angajații informați pentru a insufla Încredere și pentru a Împiedica propagarea informațiilor eronate. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
pozitiv Polul negativ Extravertit Extravertit Călduros Social Activ Vorbăreț Demn de încredere Introvertit Liniștit Rezervat Agreabil Agreabil Simpatic Amabil Apreciat Demn de încredere Loial Altruist Modest Tandru Dezagreabil Suspicios Rece Neprietenos Conștiincios Conștiincios Organizat Minuțios Eficient Competent Ordonat Disciplinat Boem Nepăsător Dezordonat Iresponsabil Stabil emoțional Stabil Calm Controlat Instabil emoțional Emotiv Anxios Coleric Depresiv Încordat Nervos Iritabil Predispus la stres Plâns nervos Deschis Deschis Interese vaste Plin de imaginație Original Fantezist Estet Sentimental Idealist Plat Interese limitate Încuiat Concluzie La fel
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
entuziasmului), fusese deja descoperit de psihiatrul englez Hans Eysenck, care a fost inspirat de un psihanalist, dezaprobat în final de Freud: Carl Gustav Jung. Dar la acesta din urmă extravertiții și introvertiții corespund unor tipuri pure: extravertitul tipic este sociabil, nepăsător, neinhibat, în timp ce introvertitul tipic este liniștit, rezervat și preferă intimitatea. În urma cercetărilor sale din mediul psihiatric, Eysenck a mai descoperit un factor de nevrozism sau de instabilitate emoțională foarte corelat cu anxietatea: iritabilitatea, tendința de a avea simptome somatice. Un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
conștiincioși (III+) și puțin deschiși sau puțin creativi (V-) etc. I. EXTRAVERTIT entuziast activ II. AGREABIL simpatic amabil cooperant III. CONȘTIINCIOS organizat minuțios IV. STABIL calm controlat V. DESCHIS plin de imaginație original sentimental călduros prietenos loial disciplinat Rezervat Rece Nepăsător Nevrotic Plat Fiecare factor are un pol pozitiv (steaua mare și deschisă la culoare) sau negativ; fiecare factor (pozitiv sau negativ) se poate combina pentru a da alte trăsături de caracter. Reprezentare schematică a celor cinci factori esențiali și a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea metrică a unor versuri, zicînd că acolo unde nu este formă nu este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal lînced, rămîn În gît...” Bolintineanu este, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei intime țări imaginare pentru a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se repetă (măre(, adînc, nepăsător, gigantic, falnic, voios), Însă peisajul (acela din Căderea Rinului) este mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În formele ei pașnice. Pașnice și decorative. Obiectele se integrează Într-un ansamblu (tablou, scenă, spectacol), ansamblu Încîntă privirea, dar Împiedică percepția elementelor În materialitatea lor specifică
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simț deosebit al fantasticului. Noaptea lui este un vast tablou animat: insule de nori, foc tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau fel de fel de planuri și când și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și până la ce punct, în stare să stea departe de comunitate și să trăiască singuratic printre cărți. Studia douăsprezece ore pe zi, uneori vorbea de unul singur în timp ce se plimba pe coridoarele mânăstirii sau ducea câte un dumicat la gură nepăsător, bolborosea fraze în latină, în greacă, în dialectul calabrez, precum un bătrân nebunatic incapabil să se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ar scăpa de sub control. Acel Campanella, atunci când stă de vorbă cu confrații, se face ascultat, nu-i scapă din vedere nimic, discută prin argumente pro și contra. Adesea îi ies din gură și erezii, iar un Stareț nu poate rămâne nepăsător la așa ceva. Numai că trebuia să dea ochii cu acel binecuvântat stăpân și baron care făcea atât de multe pentru mânăstire, trimițând saci de făină și de legume, claponi, miei, putini de brânză. În afară de asta, Baronul trimitea adesea trăsura ca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai puțin unii au sfârșit pe rug. N-o să fie cazul în ce mă privește, fii sigur de asta. Tommaso luă în calcul și bănuiala că Abraham ar fi putut să fie o iscoadă a Inchiziției pe lângă mânăstire; prea era nepăsător la amenințări și eventualitatea, de fapt terifiantă, de a cădea în ghearele acelor preoți tari de ureche și răuvoitori. Poate că ar fi trebuit să fie atent, căci mai devreme sau mai târziu ar fi dat de necaz și, prins
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lor de a se ponosi și a face glume unul pe seama altuia, de a fi cruzi și de a se aștepta la tot ce e mai rău. Povestirea lui Tommaso îi cucerise pe cei de față, până și pe cei nepăsători și sceptici, care acum erau impresionați de acea reînviere a unei realități "de neimaginat și de necrezut", după cum se pronunțase grăsanul omnivor. Din acel moment Tommaso ar fi putut să agrementeze cu glume și chiar cu născociri faptele, și tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucru i se păruse îmbătrânit și prăpădit, fierăstruit de ciocănitoarele din pădurea satului care, în anumite perioade ale anului, ciuguleau fără contenire. Ținutul său se obișnuise cu durerea, cu boala, cu mizeria și lumea putrezea sub un cer de azur nepăsător în timp ce păduchii cucereau tot mai mult spațiu, iar ploșnițele le sugeau sângele. Revedea detalii de imagini șterse din minte și din inimă, un zid prăbușit, o fereastră fără geamuri, un ghiveci cu mușcate, o coroană de ardei atârnată la uscat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
orbește la asemenea fărădelegi? Le dau cumva opiu sau atât de înfricoșați sunt că nu mai bagă de seamă ce săvârșesc? Sau au ales anume niște monștrii, niște sadici? Nu erau mai prejos nici judecătorii, asistând din fotoliile lor comode, nepăsători la ceea ce se petrecea între o lovită de cravașă și alta, între o întrebare și o amenințare. Mai ales acel Giovanni Sanchez de Luna, ce se uita la el pieziș, cu viclenie și încruntat în răutatea lui fără margini. Se
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]