3,370 matches
-
pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
somn: — Nu în seara asta, Josephine. — Dolores, îl corectă ea rece. apoi adormi. Când își aminti, O’Toole sparse un pahar în mână. TREIZECI ȘI CINCI Elfrida Gribb, cea care asculta totul, luase o hotărâre. Maxilarul ei delicat se încleșta. Aștepta nerăbdătoare, dar hotărâtă, ca Vultur-în-Zbor să iasă din Elbaroom. El se târî afară din bar și se prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat un om în ultimul stadiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase la așa ceva: Cerkasov și Ignatius păreau în mod clar nerăbdători să-l primească în compania lor. înălță din umeri ca pentru sine. Poate că era de-ajuns că era acceptat. Fără îndoială că restul se va lămuri cu timpul. Chiar și Prepelicarul... în prezența celor două doamne palide, grijile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor se opri în pragul ușii, rămas fără cuvinte la vederea spectacolului. Virgil Jones își luă mâna stângă de pe mademoiselle Kamala, își aranjă pălăria și își puse mâna la loc. — A, zise el, vechiul meu prieten. Amicul meu atât de nerăbdător, atât de entuziast. Vultur-în-Zbor, bănuiesc. Urări de bine, salutări, felicitări, emigrări. Bea ceva. Dezbracă-te. Relaxează-te. Nu ți se pare că arăt bine? Chipeș și arătos, mă-nțelegi, în cel mai chipeș sens al cuvântului. Djin-ul cel chipeș, ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sinuciderea lui Dolores O’Toole. Acum, în așteptarea Ordonării Finale, revenea mereu la contemplarea anagramei fundamentale care dăduse naștere în mare măsură esenței insulei Calf - Re-Ordonarea care se putea crea pornind de la numele lui Grimus. Anagrama era Simurg. Gorful aștepta nerăbdător confruntarea iminentă dintre Vultur, prinț al păsărilor cerești, și Simurg, pasărea paradisului, mânuitor al Trandafirului de Piatră. I se părea foarte amuzant că numele lor conțineau aceste simboluri primordiale. Asta condimenta totul. Partea a treia GRIMUS CINCIZECI ȘI PATRU în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dacă acela era locul corect. Vultur-în-Zbor trebuia să fie cobaiul. Dacă te așezi în locul unde stau eu și te concentrezi asupra Porții, ar trebui să dai de ea, spuse Virgil. Apoi se trase trei pași spre stânga și-și încrucișă nerăbdător degetele. Vultur-în-Zbor se repezi deodată înainte și se așeză pe acel loc. închise iarăși ochii. Poarta, se gândi el intens. Aceasta este Poarta. Eu trec dincolo de Poartă. Trec prin Poartă. Trec dincolo. Aceasta este Poarta. își concentra permanent puterile, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ar putea ceda în orice moment. Așa că, în ciuda faptului că nu-l dorea pe Grimus în apropierea ei, spuse: Poate că ai dreptate. Atunci după cină, zise Grimus. Desigur, vei fi și tu de față. — îți place casa mea? întrebă nerăbdător Grimus. Foarte drăguță, îi răspunse Media. — Am construit-o ca pe un fel de altar pentru lucrurile mele preferate, zise Grimus. Pentru ideile mele preferate. Pentru frasinul de afară. Pentru portretele păsărilor. E o mare încântare pentru un om singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se uite prin încăpere. —Trebuie să fie pe undeva pe aici. În fine... Pe Duggie aceștia deja îl știi, desigur. Și sunt Akis Georgios și Ikimura-san. Ceva din Națiunile Unite, nu? Amândoi bărbații mi-au strâns mâna politicos. Sunt foarte nerăbdător să îți văd sculptura, spuse domnul Georgios cu cel mai pur accent de Oxbridge. Richard mi-a spus că este exact ce căuta. —Jim Ashley mi-a arătat niște poze cu sculptura lui, spuse Richard Fine. A luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cuiva care prezintă o specie aparte de iguană într-o reuniune de zoologi. — Charles de Groot, zise Adonis strângându-mi mâna și zâmbindu-mi, în timp ce albul ochilor și al dinților lui aproape că mă orbi. Încântat de cunoștință. Cu toții așteptăm nerăbdători să-ți vedem opera. Alți câțiva tineri, care pe lângă chipeșul Charles dispăreau în decor, începură aceleași comentarii strângându-mi mâna; mi-au spus numele lor, dar le-am uitat pe loc. — N-ar trebui să se întâmple ceva acum? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu era deloc ușoară. Îmi dădeam seama acum de ce mă feream de obicei ca de ciumă de așa ceva. Nu mă deranjam în mod normal cu chestii din astea; săream unul pe altul și gata. Șoferul se întoarse și mă privi nerăbdător: —V-ați hotărât odată, mi-a spus, sau îl lăsați pe bietul fraier să stea acolo toată noaptea? Sebastian stătea încă pe trotuar. Am lăsat geamul în jos și m-am aplecat în afară. — Poți să mă conduci dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
M-am frecat în susul și în josul corpului său până când amândoi gâfâiam de plăcere, sărutându-l în tot acest timp: sărutări pasionale, prelungi, lubrifiate cu șampanie. I-am vârât limba în gura deschisă și el a lins bulele cu o limbă nerăbdătoare, ținând ochii închiși. Șampania îi făcea buzele să pară umede și umflate, strălucind în lumina lunii de parcă erau date cu gloss. Stând călare pe el am scurs ultimii stropi din sticlă, privindu-l cu dorință. —Dumnezeule, i-am spus, arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o privire care arăta destul de clar ce credea despre afirmația mea. Atunci mi-am amintit comentariul lui Sebastian asupra lipsei ei de sentimentalism. —Ei bine, se pare că va trebui să îi caut, totuși, a spus, schimbând subiectul. Richard devine nerăbdător. Se uită de-a lungul încăperii. Într-un colț îndepărtat se afla Richard Fine, încruntat; prinzându-i privirea, îi făcu semn spre ceas nerăbdător. Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bine, se pare că va trebui să îi caut, totuși, a spus, schimbând subiectul. Richard devine nerăbdător. Se uită de-a lungul încăperii. Într-un colț îndepărtat se afla Richard Fine, încruntat; prinzându-i privirea, îi făcu semn spre ceas nerăbdător. Geneviève a ridicat elocvent din umeri și și-a desfăcut brațele a neputință. Scuzându-se, dispăru. Abia am observat; atenția îmi fusese atrasă de către o altă persoană din mijlocul invitaților, cineva care ieșea în evidență printr-o ținută extrem de dezordonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Ai avut cumva dreptate, a spus. Nu instalația l-a omorât. — Știam eu! am țipat eu triumfător. —Te-ai îndoit vreodată de asta? a întrebat curios. Nici măcar o dată? Am dat din cap. În nici un caz. Niciodată. Continuă. M-am aplecat nerăbdătoare. —Sam, uneori oarba ta încredere în tine... nu, încăpățânare... —Hawkins! —Bine. Sculptura nu l-a ucis pentru că era deja mort. Și-a ridicat mâna ca să mă oprească să vorbesc. —Dar ai greșit în legătură cu partea asta. Nu ai s-o ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Vino, a spus. Mergem la o plimbare. M-a dus la o cabină telefonică pe Mount Pleasant și m-a lăsat să aștept la ceva distanță, sunând pe cineva. Conversația a durat cam cinci minute, timp în care Tim arăta nerăbdător și continua să scoată interjecții pe care persoana cu care vorbea părea că le ignoră. După asta a închis, a venit la mine și mi-a zis: —OK, o să am extrasele mâine dimineață. O să ți le trimit printr-un curier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi de folos. Am lipit un postit pe foaia de deasupra, pentru Duggie, indicând numărul de fotografii pe care le vreau și am plecat acasă mai puțin fericită decât speram să fiu. Văzând Planeta plutitoare glorificată de Tony Muldoon eram nerăbdătoare ca Poliția să o elibereze ca să o pot repara. Pentru asta l-am sunat pe Hawkins când m-am întors la atelier, dar nu era la secție. Am lăsat un mesaj să mă sune înapoi. Curierul pe bicicletă promis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu are de ce să se plângă dacă banca va face scandal - tot se văita că sectorul bancar e slab reprezentat în ziarul nostru în ultimii doi ani. Nu mi-ai folosit numele când ai vorbit cu el, nu? am întrebat nerăbdătoare. Nu, stai liniștită. Se știe dintr-o sursă sigură. Acum Jordan a făcut o criză. Spunea că lucra la un articol și că eu am stricat tot. Am ridicat din sprânceană. —Despre Mowbray Steiner? Presupun că da, dar tace ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să fac estimarea pentru refacerea Planetei plutitoare cât de curând; vreau să validez cecul înainte să se enerveze cei de la bancă. Încerc să mă gândesc la toate. A doua zi dimineață am primit, în sfârșit, telefon de la Hawkins. Părea la fel de nerăbdător ca întotdeauna („Nu pot să continui cu chestiile astea, am un morman de dosare pe birou care așteaptă“). Când l-am rugat să verifice dacă Patricia Makamoto, Nicola Walters sau Henrik Claes Smith au fost la petrecere când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
privi emisiunile de după-amiază. Așa le trebuie dacă sunt niște adulți idioți. M-am făcut comodă pe canapea și m-am lăsat pradă plăcerilor mărunte. Nu uitasem de întâlnirea cu Tom de duminică, deși nu pot să spun că eram nerăbdătoare. Sebastian a fost mult prea ocupat ca să ne întâlnim cu o seară înainte, așa că m-am culcat la o oră rezonabilă, trezindu-mă la zece și urcând pe acoperișul atelierului ca să curăț geamurile mansardei. Nu mai făcusem asta de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din cap. —Are prea mulți aditivi ca să se atingă de așa ceva. Se pare că ai rezolvat problema. Inima mi-a venit la loc. Mai era o mică parte din Tom pe care Alice nu reușise să o corupă. —Saul era nerăbdător să te cunoască, a spus el schimbând subiectul. Astăzi a venit doar pentru că i-am spus că vei fi aici. Saul a aruncat o privire de „mai ține-ți gura“ lui Tom. Inima a crescut și mai mult în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne-am găsit un loc pe saltele - or fi hippie și membrii New Age, dar să împartă bunurile comune era un principiu pe care nu-l respectau. Într-un final, unii dintre ei au plecat, iar noi am dat buzna nerăbdători pe salteaua vacantă, în ciuda faptului că au lăsat în urma lor un miros de țăran. Probabil de la puloverele din capră ecologică. Muzica era coloana sonoră perfectă pentru imaginile de pe ecran, plăcută dacă nu erai atent la ea și o lăsai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
relație stabilă? l-am întrebat sperând că, dacă am spus-o cu voce tare, ar fi forțat să râdă. În schimb i-a plăcut ideea. O mare greșeală de tactică din partea mea. — Am putea organiza totul aici, mi-a zis nerăbdător. Bineînțeles, când o să am mai mult timp liber. Aș putea să gătesc ton cu sos de fasole neagră, ca prima dată când ai venit la mine. Mi-a fugit gândul la Tom și Alice, Janey și Helen stând împrejurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
noi date, născute din spațiul limitat al Bibliotecii, din răsfoirea acelorași periodice sau cărți de la raft, din respirarea aceluiași aer, inhalarea aceluiași praf, așteptarea în încordare a acelorași pline de freamăt clipe până îți este adusă lucrarea solicitată, răsfoirea ei nerăbdătoare, aceeași febrilitate, aproape, cu care deschizi ziarul la prima oră a dimineții. Ne cunoaștem între noi, ne urmărim pe furiș, ne respectăm locurile, ne acordăm uneori mici gesturi de politețe (la predatul fișelor, la catedră sau la rând la singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
făcuse, avea să plătească, așa era legea. Intuiam că nu mai este iertare. Coboram și căutam cu privirea un local deschis. O votcă mi-ar fi limpezit gândurile. Închis peste tot. În față la „Gambrinus“ se strânsese ceva lume. Obișnuiții nerăbdători, glorioșii vânători ai cinzecilor hăituite de la prima oră. Abia la brutărie, la „Spicul“, era deschis. La dulciuri, n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două săptămîni. Și, apoi, atunci cînd iese cu el se Întoarce acasă la ora opt, cel mai tîrziu. — Și dumneata n-ai idee nici unde-a fost, nici cu cine? Ți-a mai spus că nu, Fermín, am intervenit eu, nerăbdător să schimb subiectul. Nici tatăl dumitale? insistă Fermín, care se distra de minune. — Nu. Dar s-a jurat să afle și să-i rupă picioarele și să-i boțească fața cînd o să descopere cine-i. Am pălit. Fermín Îmi servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]