9,277 matches
-
alții i-ar putea costa capul. Zicând acestea, Îi adresă lui Alquézar o privire semnificativă și teribilă. — Înălțimea Voastră știe, bâigui secretarul regelui, schimbându-se iar la față, că Îi sunt cu desăvârșire credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși și folositori. Și spunând fanfaronada aceea care Însă În gura lui suna funest și amenințător, contele de Olivares luă pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o corespondență la ziar. Curând vine autobuzul, îi spun eu. Trebuie să ajung sus, pe muntele Ava, înainte să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să nu se întâmple ceva. Nu, n-am învățat niciodată să citesc. Timpul nesfârșit petrecut la școală după ore nu mi-a fost de ajutor. Stăteam în școala pustie și goală, învățătoarea și cu mine, unul lângă altul. Adesea plângeam amândoi. Am încercat să-i explic ce vedeam - sau mai exact spus, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
umane reduse atât de strict și, într-o oarecare măsură, frigul arctic și bogăția zăpezii au curățat-o de ceea ce era de prisos. întreaga întâmplare nu era de fapt ieșită din comun, ci mai curând trivială sau de o banalitate nesfârșită. Hotărâtoare a fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură se află acum într-un număr aproape nesfârșit de locuri. am realizat-o de nenumărate ori pe hârtiile de la bancă, pe declarațiile de impozit, pe formularele oficialităților, pe cereri de diverse feluri și pe chitanțe. închizând ochii la vârtejurile literelor, am tot desenat-o, uneori plin de convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
smulsese cu rădăcini cu tot. Râuri pe care le trecuse înot, cu sacul de făină în spinare. Canale pe care le săpase și lacuri pe care le secase. Mlaștini asanate și arate. Iazuri îndiguite. Pășuni irigate. Și tot așa, la nesfârșit. Da, am spus eu. A fost un bărbat puternic. Nu, nu-i așa de simplu. De fapt nu puteai vorbi de el ca despre o persoană anume, normală, poate chiar una istorică. în realitate existase și primul, al doilea, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că mai era prin America și nu apucase calea spre cine știe ce alte zări și ca să fie liniștită că era sănătos și teafăr. Răspunsurile lui veniseră și mai scurte, chiar precipitate, ca și cum mereu s-ar fi aflat în ședințe de board nesfârșite ori în deplasări grăbite între un loc și altul. Cam așa devenise viața lor... Nimic prea vesel ori dătător de perspective mai bune. Dar acum ar fi dorit ca Liviu să fie prezent... Ar fi fost mai liniștită, avea încă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
băieți. Unul e foarte curajos, dar unul dintre ei e fricos nevoie mare, nu știu ce să fac cu el... Ce era mai greu și mai greu se pare că trecuse. Mezina mult iubită a familiei se înzdrăvenea văzând cu ochii, spre nesfârșita ușurare a lui Arm, care își făcuse atâtea griji și atâtea gânduri negre în orele, și zilele, și săptămânile acelea lungi și apăsătoare în care Mădălina ei se zbătuse ca o frunză în bătaia puternică a vântului, iar viața părea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Și începuse să se gândească din nou la situația ei de mama și de soție, pe umerii căreia fusese lăsat tot greul familiei. Dar, în sfârșit, avea ea să vadă ce va face cu Liviu, dacă își mai prelungea la nesfârșit șederea în patria lui George Washington... Până la urmă, ce conta mai mult era că Mădă trecuse cu bine de acea grea încercare și că toate trei erau în viață, tefere și sănătoase. PARTEA A DOUA SCARĂ LA CER În ajun
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
erau plămădiți, și cum începe să se ridice și să plutească în sferele cerești, printr un ocean de stele pline de strălucire și de vibrație. Amândoi se simțeau despovărați de trupul lor de lut și pierduți în infinitul sideral: un nesfârșit voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cândva, dar deteriorat de foștii locatari și aflat în curs de renovare, despre care Doru Ionescu îi spuse, urcând o scară în spirală cu trepte de beton și balustradă din lemn, că îi fusese retrocedat nu de mult, după hârâieli nesfârșite cu statul la tribunalele din tară și la Strasbourg, unde avusese definitiv câștig de cauză. Dar nu voia să-l plictisească discutând despre încâlcita chestiune a caselor naționalizate, îi explică, dând din mână și zâmbind. Intrând în cabinetul său de la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Își umplu pieptul cu aer și expiră prelung. O, Doamne, ce bine era că avea unde să se retragă. Ce bine că nu era singură, că le avea pe fete, ce bine era că Domnul îi mai dăruise pe deasupra, în nesfârșita Sa bunătate, și harul picturii!... La mănăstire Ca să fie cât mai departe de orașul în care era Bart și ca să dea o dimensiune și mai reală acestei despărțiri dureroase, Arm acceptase să lucreze la restaurarea unui iconostas într-o zonă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
trâmbițatul patriotism local riscă să rămână în sfera folclorului politic. Fără îndoială, soluțiile nu sunt integral la îndemâna comunității locale, cu atât mai mult cu cât sectorul public local este încă grevat de tarele centraliste ale regimului comunist, ca si de nesfârșitele tatonări legislative, administrative, economice și de conjuncturile politice post-decembriste, nu întotdeauna faste. Dar să analizăm puțin în structură sectorul public local. În România el este unul caracteristic statelor naționale unitare europene, cu o structură administrativă pe două nivele: intermediar (județ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
au lămurit: îi înșelasem. Asta a fost concluzia tuturor. O pace „precum Lumea/,/ veșnică...” era contrară idealului lor de buni cetățeni și luptători totodată. Aveau nevoie de confruntări pentru a-și menține nealterate virtuțile, iar eu le impusesem o pace nesfârșită. Așa reieșea din pergament și tratatul, potrivit uzanțelor, nu mai putea fi modificat de nimeni. Îi înșelasem, era adevărat, dar speram ca scopul pentru care o făcusem să-mi justifice, măcar în parte, actul. Nu folosisem un procedeu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
intrau era întărită de faptul că, undeva, la capătul unui coridor neștiut, ar exista încă o ieșire. Sau chiar mai multe. Pentru că la singura poartă cunoscută se simțea, chiar înainte de a călca înăuntru, o boare de aer. Curent. Erau șiruri nesfârșite de oameni ce așteptau la rând pentru a se convinge. Întindeau mâinile spre interior, bâjbâind în văzduh, stăteau cu chipurile încremenite pentru a sesiza orice adiere, ascultau. Și, totodată, cei ce pătrundeau în labirint strigau, chiar de la primii pași, celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vreme fără hrană, dar mie nu-mi este foame. Nici nu mai aud bine, simțul mirosului mi-a dispărut, degetele nu mai percep nimic... Doar văd. Țevi încolăcite, ce străbat ca un păienjeniș încăperile, mobile inutile, oameni umblând bezmetici, coridoare nesfârșite... Și medici. Au apărut medicii - era de așteptat -, dar aceștia, în loc să-i ajute imediat pe cei aflați în dificultate, îi duc Dumnezeu știe unde... Cine se opune este suit cu forța pe o brancardă. PAGINĂ NOUĂ CEI TREI COPII-MOZART Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
destule despre ticăloșia fraților mei. Aici ne regăsim egali: ne urâm de moarte. Nimic de fiare, așa cum am crezut până acum. Omenește. Starea noastră de incompatibilitate nu este altceva decât o reacție exacerbată în fața succesului. E greu să suporți la nesfârșit harurile altuia. Chiar mai greu decât certitudinea unui sfârșit apropiat. Sigur. L-am auzit pe Mezin mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne‐a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălțăm la El, la viața cerească. De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S‐a făcut Om din iubire nesfârșită față de om, este temelia și inima credinței creștine. Această sfântă și mare lucrare mântuitoare a fost și scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă de profeții lui Dumnezeu inspirați de Duhul Sfânt, iar apoi a fost
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” (Ioan 3, 16). Urmând credinței Sfinților Apostoli, Sfinții Părinți ai Bisericii, mari dascăli ai lumii și ierarhi, cuvioși și mărturisitori, imnografi și melozi, n‐au încetat să preamărească taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu pentru lume, care s‐a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privință, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „din dor nesfârșit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuși cel iubit
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
și ierarhi, cuvioși și mărturisitori, imnografi și melozi, n‐au încetat să preamărească taina iubirii nesfârșite a lui Dumnezeu pentru lume, care s‐a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privință, Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) spune că „din dor nesfârșit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuși cel iubit”1, adică om. Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuși iubirea lui Dumnezeu pentru oameni Cine altul poate mântui sau vindeca pe om de
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
partid care, pe vremuri, lupta exact împotriva 'ofensei aduse autorității'.” ”Ar trebui ca Doru Bușcu să fie pedepsit pentru ofensă adusă autorității. L-a pedepsit însă Dumnezeu, de la naștere, neînzestrându-l cu umor. El nu știe asta și practică, la nesfârșit, umorul forțat. Arată, ca autor, cam cum aș arăta eu dacă aș face balet”, scrie Alex Ștefănescu pe Facebook. Doru Bușcu a publicat în ”Cațavencii” un editorial-analiză numit ”Apel către lichelul”, al cărui protagonist este Traian Băsescu. Articolul a primit
Furtună pe Facebook: Alex Ștefănescu vrea ca Bușcu să fie cercetat pentru un articol cu 7.900 de recomandări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80541_a_81866]
-
pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții spiritului, dar și de așa-zisul "raționalism" debil ascuns în detaliile nesfârșitului analitism ale acestor magiștri diabolici. Nu fac decât să reflectez la felul în care dispare o lume, cu vocabulele ei cu tot. Și să încerc să văd ce pierdem atunci când ni se pare că am câștiga ceva (despre această tulburătoare
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
că Homer are pentru noi același farmec și preț ca pentru contemporanii săi care miroseau a lapte și a pastramă de capră." (p. 114). E tot o valoare estetică, însă înstrăinată, "acoperită de mușchiul și de ciupercile hidoase ale unor nesfârșite comentarii, întreținute de necroforii cu ochelari ai Universităților din lumea întreagă." (p. 115) Disgrațioasă conectare la aparate, de care nici o carte bună nu scapă... Părțile a doua și a treia, de întîmpinări și aplicații, unde stau alături monștri și vise
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
banalitatea. Frazarea diferă de la un element al naturii la altul, pe ritmuri care izbîndesc, în caricatură, sonoritățile instrumentale visate de Macedonski: ,Pe-acoperișurile roșii, deștepți orchestrele stridente - alarma ftizicelor goarne și tusea tobelor gripate - în ritmul cărora, pe stradă, trec nesfârșite reghimente, ce smulg aplauze compacte și aclamări halucinate." Cele patru anotimpuri nu diferă mult, suferind de-aceeași sufocare călîie, fără urmări. Dedicate, pe rînd, lui Adrian Maniu, Camil Ressu, Iser și Goga, strofele din primăvară pînă-n iarnă se-nșiră la fel de
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
își cunoaște adversarii; nu și oamenii fideli, care în orice moment pot trece de partea dușmanilor. Politica, fie ea și ,înaltă", are ceva îngrozitor de scârbos, o duhoare comparabilă cu cea a bietei Inčs, deshumată și ,urcată" pe tron. Iar în nesfârșitele poziționări și repoziționări, faceri și desfaceri de alianțe, trădări ale suveranului și trădări ulterioare ale beneficiarilor celor inițiale, devine tot mai clar un anumit paralelism - istoric și el - între Coimbra și Valladolid. Radu Paraschivescu îl surprinde și îl exploatează, pe
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
emoțiile celor implicați, ale concurenților. Pentru noi, ceilalți, vârful emotiv a fosr atins ieri seară, când Alain Delon a fost prezent la proiecția copiei restaurate a filmului Plein soleil, semnat de Rene Clément în 1960. Primit cu o ploaie de nesfârșite ovații și chiuituri, starul abia a reușit să potolească sala Debussy, printre cei care participau la aceste standing ovations aflându-se marele actor al lui Bergman, Max von Sydow, ministrul culturii Aurélie Fillipetti, directorul Cinematecii franceze Serge Toubiana. « Vă rog
Cannes, 2013 - Alain Delon : "Am jucat toate personajele posibile, numai pe Iisus nu. Oricum, este prea târziu" by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78784_a_80109]