2,919 matches
-
pe sine și regăsea totodată, idealul pe care și-l propusese în viață: reculegerea în fața lucrurilor care durează: Biserica, Neamul, opera gândului - dezinteresarea de lucrurile efemere și frivole, detașarea de pasiunile personale, legate de o mână de pământ, întărîtate de nimicuri, alimentate de iluzii. Salazar găsea în Coimbra o icoană însuflețită și cuprinzătoare a lucrurilor care n-au moarte; el înțelesese încă din seminarul din Vizeu că omul nu le poate sluji decât renunțând la partea muritoare din el, renunțând la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ne-am imaginat!. Trenulețele Thomas sunt frumoase. 6 ani și 4 luni Rotița neantului D: - Unde e rotița mea? Doar n-a dispărut, așa, în nelant... neant?... Mami: - Neant?... Știi tu ce este neantul? D: - Nu știu. Ba da. Abisul nimicului. 6 ani și 4 luni Comoara Uriașului Eu și cu prietenul meu Ștefan am auzit că era o comoară păzită de un Uriaș. Și doar am încercat s-o luăm, dar Uriașul ne dădea afară. Într-o zi, am reușit
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nu acesta fusese motivul pentru care renunțase la a o consola, făcând-o să vadă lucrurile într-un mod simplu și firesc: „Nu, nu e așa. Gândește-te că putea să fie mult mai rău, domina, și tu nu ai nimic să-ți reproșezi: ai acționat cu curajul și cu hotărârea unui condotier. Ai salvat viața ta și pe a multora. Ai fost... minunată!“ în tăcere, îi luase mâna dreaptă și, închizând ochii, i-o strânsese cu putere. „Dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a așezat la trecătoarea Micmașului. $14 1. Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul i-a zis tînărului care-i purta armele: "Vino, și să pătrundem pînă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2. Saul stătea la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase sute de oameni. 3. Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar fi menținut eseu. Cutia cu bătrâni este o carte ciudată. Dacă, asemenea Bătrânului arhivar, ați dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să vă încânte. Dacă nu, nu. Ioana PÂRVULESCU, "ROMÂNIA LITERARĂ" nr. 24-25, 21
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de maestrul său, detașat de narator îi va "smulge" acestuia din urmă declarația. O declarație apreciată drept "ridicolă mixtură", amestec de spus și nespus, de vorbire și tăcere, făcută cu deplina conștiință că după ea nu mai urmează nimic, urmează nimicul. O dragoste nedeclarată care atunci când este somată să se definească se intitulează o "nesfîrșită prietenie pasionată" nu poate fi decât o iubire ratată. În fond, dragostea, aspirație spre o identificare ideală, este, pentru Ibrăileanu și purtătorul său de cuvânt, antonimul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nici de icoane și nici măcar de credință. Toate aceste fleacuri n-au nici un rost... Mult timp am avut și noi un dumnezeu de-al nostru, apoi ne-am lepădat și de acest „noi Înșine“ și nu mai credem În nimic. Nimicul l-am Înălțat la rang de dumnezeu și ne Închinăm la el. Nu ne Închinăm Însă cu patimă, ci doar așa, de dragul de-a ne Închina. Facem lucrul acesta ca să nu ne Îndepărtăm chiar de toate obiceiurile moștenite de la strămoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el care așezat pe această husă lucioasă Îi simțea sub el osteneala culorii de piersică și a florilor roșii, dolofane. Un asemenea articol, menit să apese și să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul de Crăciun scăldat de lacrima iernii. Lacrima cerului devenită stea, alunecă spre cealaltă parte a sufletului amintiri, nimicuri dureroase, poleite cu zăpada speranței, inimă de gheață, speranță de gheață, lumină de gheață, îngrămădite în întunericul ce dă sens răului. Cunosc zâmbetul jalnic al fulgului și prietenia fățarnică a a omului ce topește troianul înainte de vreme, zăpada a acoperit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare ora de mijloc omoară orele celelalte toate orele sunt sugrumate de incertitudinea zilei care suprimă timpul rămas neterfelit într-o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o balenă eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
eșuată cactusul risipind albul un roi de stele pe post de coadă niciunei comete sirene chemându-mă nicăieri cu disperare un singur sfârșit de lume din când în când un dezastru pe post de știre în loc de desene animate nimicul din spatele nimicului precum o dovadă că se poate număra infinitul cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală a primei zile de Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecător...Se pare că uitase intimitatea ce voise s-o creeze, - dar nu socoti: că nu trebuia nici o subliniere, era convinsă că celălalt nu înțelesese nimic poate fusese, pentru el, un simplu gest pasager, de neluat în seamă, asemeni atâtor nimicuri fluierate ale vieții. Ea rămase însă cu o anumită încărcătură pe care încerca zadarnic s-o măsluiască în cuvinte. Începu o lungă frazare despre viitor... - Viitorul, domnișoară,...reluai, dar fui întrerupt: - E partea noastră de miracol, domnule judecător. - E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să zicem o lună - orice infracțiune, orice încălcare de lege săvârșite în acel interval nu se va pedepsi, deci nici urmărirea lor ulterioară nu va putea avea loc. Știi ce va fi la sfârșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționând în dominația instinctelor primare. Asta numai într-o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noilor venite, trecu înaintea lor, apoi luând-o de braț pe Ana, o conduse, așa că ele fură primele care intrară în casă; urma domnul Pavel cu fiica Anei - „Ana cea mică” - și eu. Știu că-mi făceam probleme cu toate nimicurile ce le presupuneam posibil a se ivi, purtând grija ca amândouă să se simtă cât mai bine. Alungam apoi, pe rând, îngrijorările, bazat pe acuratețea de gazdă a stăpânului casei atent cu eticheta, și pe generozitățile cunoscute ale soției sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de Securitate că "violează prevederile Cartei", ceea ce se întâmplă azi în Irak și Afganistan. c) Este o repetare într-o formulare, nu prea clară, a conținutului paragrafului 3 al art. 5. 7. Folosirea ilicită a forței, inclusiv problema centralizării acesteia "Nimic din prezenta definiție dispune art. 6 nu se va interpreta ca o lărgire sau restrângere, într-un mod oarecare, a cadrului Cartei, inclusiv prevederile privind cazurile în care folosirea forței este legitimă." În legătură cu folosirea licită a forței, inclusiv problemele centralizării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fac asta. De ce îmi erau puse atât de multe piedici? În plin acces de furie, mi-am amintit de ceva. Cu mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
perioada interbelică mișcarea Dada. Aceasta va influența o bună parte din evoluția ulterioară a artelor vizuale. Lăsând deoparte convențiile stabilite de lumea artei de sute de ani, artiștii DaDa pornesc pe un drum al negării absolute, un drum al decoperirii nimicului ce ne înconjoară, ajungând astfel la forme ale creativității dintre cele mai diverse și inedite. Nu gândul de a crea o artă măreață, nu dorința de a expune ori de naște idei concrete i-a determinat pe dadaiști să se
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din obiectivele majore ale mișcării. Deși mulți critici încearcă să
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
manifestate în mod deliberat, erau puse pe soclul cel mai înalt, pentru a servi oricui ca inspirație. În domeniul literar, reprezentative în acest sens rămân poemele dada alcătuite din silabe sau sunete alese la întâmplare, asemenea colajelor artiștilor alcătuite din nimicuri, resturi. În 1913 poetul Guillaume Apollinaire scria “se poate picta cu ce dorești, cu pipe, cu mărci poștale, cu cărți de joc, cu bucăți de mușama, cu ziare, cu hârtie de tapet”. El propunea nu numai o extindere a posibilităților
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
demonstrat în timp, iar artiștii ce au urmat celui de-al doilea razboi mondial au consolodiat aceste idei. Frumsețea un era cea căutată în atelier zile în șir, ci frumusețea o descopereau artiștii în viața de zi cu zi, în nimicul de lângă noi. Iar dacă ceea ce este lângă noi este urât, atunci arta un putea fi decât așa. Dada nu se oprește să ofere idei și soluții următoarelor mișcări; dada nu rămâne doar o soluție ci o atitudine, poate fi adoptată
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
să-l accepte ca pe o realitatate căreia nu i se poate împotrivi, să se conformeze acesteia și să-și îndrepte faptele și simțirile către un ideal eronat. Omul luptă să adune cât mai mult, să strângă cât mai multe „nimicuri valoroase”, o sumedenie de lucruri pe care le consideră utile, dar care sunt, de fapt, la fel de inutile ca și o lanternă aprinsă sub lumina Soarelui, spre a lumina, în absurd, ceea ce este deja luminos, mai cu seamă pentru a încerca
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
meu. — Vorbeam în metafore? — Nu... a mormăit el. Nu mai țin minte de unde pornisem, ce voiai să spui. Am căutat eu să o lămuresc atunci. Îmi plăcea să o fac să vorbească, să o provoc, chiar și cu astfel de nimicuri. Simțeam că se cam plictisea. Venise la petrecerea aceea doar așa, pentru că insistase Veturia, soția prietenului meu, să vină. Erau nu de mult colege de serviciu. Îmi spusese Veturia, când o întrebasem cine-i persoana, că trecea printr-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]