2,234 matches
-
gâlceve. Și de aici încolo, la funeraliile lui Patrocles, la jocurile funerare în cinstea lui, îi arată lui Agamemnon toată reverența cuvenită statutului său de comandant suprem, vădindu-și din nou până în amănunte chipul lui de mare senior și întreaga noblețe a naturii sale. Dar pentru asta fusese nevoie să l piardă pe Patrocles. Acest lucru mai rămâne de cercetat și de înfățișat acum: ce anume, și cum, și cât îl lega de tânărul acela, a cărui moarte prefigurează propria lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în el cu trecerea vremii și cu o sporită înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în stare să discearnă cu severitate între bine și rău, între noblețea pe care știa atât de bine să o recunoască și josnicia de care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
subtil și mai adânc, nu mai știe cum să-i intre în voie acelui muritor atât de vitregit în care simțise nu doar puterea unui cititor în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
prin acordarea Ordinului Jartierei în 1953. În 1955 Casa Regală i-a propus titlul de duce; la început a acceptat, alegîndu-și chiar numele de "duce de Londra", apoi, la insistențele fiului său, Randolph Churchill, a declinat acest titlu suprem de noblețe; din același an 1955 suveranul a acordat titlul de duce numai prinților de sînge regal. Din ordinul reginei Elisabeta II, corpul neînsuflețit este depus trei zile la Westminster Hall. La ceremonia funebră oficiată la biserica St. Paul participă reprezentanți oficiali
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă, Bréal s-a conformat invincibilei de acum înainte teorii a formării lente. Despuind de caracterul lor abstract monosilabicele care au dat naștere rădăcinilor indoeuropene, el a curmat scurt considerațiile pompoase despre noblețea originală a inteligenței; el a extirpat radical metafizica din știința limbajului”. Bréal face un pas important în gândirea istorică arătând că indoeuropeana comună a fost născută de o limbă aglutinantă și că tatăl acestui strămoș, monosilabismul primitiv, poate fi un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nouă Romă care își lărgește treptat Latiumul. De aici decurge și titlul operei sale de sinteză: Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor, scrisă în română la cerința suveranului său. Opera lui Dimitrie Cantemir poartă pecetea dorinței autorului de a demonstra lumii (1) noblețea și vechimea romană a neamului românesc, (2) a cărui structură de rezistență au constituito moldovenii. Altă trăsătură definitorie a operei cantemiriene o constituie (3) puterea suverană absolută pe care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
totodată Fălciul, sub forma Taiphalia, în antichitatea atestată de Herodot. Copil al științei sacre, introducând deliberat și programatic misticismul și revelația enigmatică în știință, Dimitrie se considera îndreptățit să dea drept certe și reale închipuirile emanate de psihologia aspirațiilor personale. Noblețea și vechimea antică a neamului românesc rezultă din înlocuirea îndelungatelor procese de întrepătrundere și prefacere etnolingvistică prin date fixe marcate de figuri istorice, cum sunt anul cuceririi Daciei de către Traian, când spațiul dacic devine instantaneu romanic, cu limba latină în locul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cu stejarul”, gorun, iar fără miezul lichid: fag, engl. oak(tree) „stejar”, germ. Eiche „stejar”, Buche „fag” etc. 5. Dimitrie Cantemir își construiește opera despre români pe sensul atributului roman/român, de la Roma, pe care îl interpretează ca titlu de noblețe originară a neamului său. Începutul valorii etnice a acestui cuvânt este pus la „răsipa Troii”, de unde Eneas „s-a înstrăinat în Latium”, ducând acolo cu sine „firea, inima și vitejia eroică” a vechilor greci, virtuți pe care Romulus întemeiază Roma
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de noblețe. Negru împreună cu Basarab sunt considerate de Hasdeu cuvinte emblematice în titulatura domnitorilor munteni, drept care le folosește ca jaloane pentru istoria medievală a românilor: “În munții Olteniei, ai Hațegului și ai Temeșianei elementul românesc, începând din epoca lui Traian, s-a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trei tipuri de obiecte de reprezentare, personajele "nobile" sau mai bune decât noi, personajele asemănătoare nouă și personajele "josnice" sau mai rele decât noi. Să precizăm că termenul de "josnicie" era înțeles într-o accepție atât socială, cât și morală. Noblețe a inimii și noblețe de clasă se confundă pentru greci, ca mai târziu pentru clasicii noștri. Pe o scară de valoare aristocratică, frumosul și binele sunt apanajul celor însemnați. Acest sistem de evaluare nu va deveni învechit decât începând cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de reprezentare, personajele "nobile" sau mai bune decât noi, personajele asemănătoare nouă și personajele "josnice" sau mai rele decât noi. Să precizăm că termenul de "josnicie" era înțeles într-o accepție atât socială, cât și morală. Noblețe a inimii și noblețe de clasă se confundă pentru greci, ca mai târziu pentru clasicii noștri. Pe o scară de valoare aristocratică, frumosul și binele sunt apanajul celor însemnați. Acest sistem de evaluare nu va deveni învechit decât începând cu Revoluția franceză. De-abia
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vedere, nu ne impresionează. Pentru că cei ce reprezintă, reprezintă personaje în acțiune, și pentru că în mod obligatoriu aceste personaje sunt nobile sau inferioare (caracterele țin aproape totdeauna numai de aceste două tipuri pentru că, în materie de caracter, pentru toată lumea noblețea și josnicia construiesc diferențele), adică fie mai bun sau mai rău decât noi, fie asemănătoare cum fac pictorii: Polignot pictează cele mai bune personaje ale sale, Pauson pe cele mai rele, Dionisos asemănătoare -, este evident că fiecare dintre reprezentările despre
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentare ca Homer, pentru că amândoi reprezintă personaje nobile. Dar el poate fi pus și alături de Aristofan, în măsura în care amândoi reprezintă personaje care acționează și formează drama. Să notăm că Aristotel, în Poetica, face distincție între tragedie și comedie nu numai prin noblețea sau inferioritatea personajelor, dar și prin efectul produs asupra spectatorului, lacrimile sau râsul, care se manifestă în funcție de prezența sau absența durerii manifestate de autor. În partea Poeticii care ne-a parvenit, Aristotel tratează în special despre tragedie și epopee. După
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în funcție de părțile operei 21; reprezentația este pusă în practică prin personajele dramei și nu recurge la narațiune; și, reprezentând mila și spaima, ea realizează o epurare a acestui gen de emoții." (cap. 6) Două trăsături esențiale, după cum vedem, caracterizează tragedia noblețea acțiunii și efectele produse de ea asupra spectatorului prin introducerea a două emoții, mila și teama, provocate de spectacolul pathos-ului, sau evenimentului patetic 22. După părerea lui Aristotel, ea este "acțiunea ce cauzează distrugereea sau durerea, de exemplu omorurile înfăptuite
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dansul breton, dansul în doi timpi, (le rigaudon), dansul german, sarabanda, în care se urmează un drum trasat. Acest om arată tot ce poate cu o grație infinită; nu face nicio mișcare în care să nu zăresc ușurință, blândețe și noblețe: dar ce imită? Asta nu înseamnă să știi să cânți, ci să știi să faci solfegii. Un dans este un poem. Acest poem ar trebui prin urmare să-și aibă reprezentarea separată. Este o imitație prin mișcări, care presupune concursul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
am numit-o tragi-comedie, scrie el în prima parte a Memoriilor, nu era lipsită de agremente; ea îl interesa pe spectator într-un mod sensibil și conform cu natura. Eroii mei erau oameni, și nu semizei, pasiunile lor aveau gradul de noblețe potrivit rangului lor, dar făceau umanitatea să pară așa cum o cunoaștem, și nu exagerau în privința viciilor și virtuților." Îndrăgostit de actualitate, Goldoni este un observator fără pereche, fin clinician, ca și tatăl său care profesa medicina, priceput în cunoașterea sufletului
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi buștean când o întreagă istorie posibilă a țării trecu la dosar") și noblețea și eroismul lipsit de ostentație al profesorului neamț Vogelbach, presupus "dușman al poporului". Spre surprinderea unui bun cetățean, profesorul s-a arătat, de pildă, intrigat de perseverența unui străvechi procedeu ofensiv românesc: Când i-am adus vestea că podul de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aleși"36. Imaginea promovată și durabilă este cea a politicianului care inversează raportul interes public interes personal, manifestă un comportament labil și oportunist, recurge la mijloace extreme sau imorale pentru atingerea scopurilor deloc altruiste cărora le dă o notă de noblețe prin demagogice discursuri patriotarde. În opera comică a lui Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iresponsabil, ofensiva lor se îndreaptă de fapt, împotriva logicii, a firescului, a convențiilor și a stereotipiilor de ordin moral, politic și social, toate denudate în absurditatea lor dezumanizatoare. Prototipului caragialian de fanfaron inofensiv, logoreic și spiritual i se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
miez...Ei, coaja o lapezi fără pagubă"50, după cum se exprimă un personaj al piesei. Comportamentul miticist și pișicher, de farsor simpatic, ascunde un suflet sensibil, pentru că Mitică e "băiat bun". Profunzimea sentimentelor, spiritul de sacrificiu, natura duală a caracterului, noblețea sufletească etc. sunt calități ascunse sub paravanul miticist al neseriozitații și al superficialității, aparențe impuse de un for interior, ca pandant al apelativului "Mitică", preferat în locul sugestivului dar neobișnuitului nume de botez, Mai. Configurarea dimensiunii interioare completează în spirit modernist
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
entități istorice), ori cu obsesia naționalismelor secolului al XIX-lea, care reiterau obsesiile originilor ancestrale, cu rasismul clădit pe mitul arianului, presupus strămoș primordial și erou nobil, model exemplar ce trebuia imitat spre a se redobândi "puritatea" rasială, forța fizică, noblețea, morala eroică a "începuturilor" glorioase și creatoare.116 Un mit, mai spune Eliade, întocmai ca simbolurile pe care le evidențiază, nu dispare niciodată din actualitatea psihică: el își schimbă doar aspectul și își camuflează funcțiile. Astfel, noutatea lumii moderne s-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un poem babilonian înscris pe 12 tăblițe de argilă arsă, găsit în biblioteca regelui asirian Assurbanipal. Legenda datează din mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bucată de hârtie. —Ceva. Hai în pat, îi șopti el, cu buzele lipite de gâtul ei. — Am crezut că nu mai propui. Ea i-a zâmbit și l-a condus către sufragerie. Dar Marcus se opri și refuză să intre. Noblețea sexului adolescentin pe canapea începuse să se evapore. Hai să mergem sus. Nu putem. Cât o să ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea? Hai, Clodagh, se rugă el. Sunt doar copii. Nu înțeleg. —Răsfățatule, chicoti ea. Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
însă nici o reacție auzind povestea înveninată a lui Callistus; se gândi și, în cele din urmă, spre uimirea atât a grupului de populares, cât și a celui de optimates, îi invită pe Calpurnius Piso și pe soția sa pe Palatinus. Noblețea, puterea și periculozitatea acelei familii erau atât de mari, încât invitația lui păru un semn de pace după vechea tragedie sau, poate, semnul unor temeri tainice. Frumoasa soție se numea Livia Orestilla. Îndată ce își făcu apariția în pragul triclinium-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la poza aia imensă cu membrii Comisiei centrale de revizie, dar cel mai mult Îți place de pozele cu membrii supleanți, cuvântul ăsta ți-a impus Întotdeauna respect și seriozitate și chiar crezi că supleant este ceva important, de-o noblețe ieșită din comun, ceva, așa, din sfera diplomației, și te tot holbezi la Iosif Banc, Petre Blajovici, Miu Dobrescu, Aurel Duca, Mihai Ghere, Ion Iliescu, Ion Ioniță, Carol Kiraly, Vasile Patilineț, Dumitru Popa, Ion Stănescu, ca să treacă timpul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]