1,758 matches
-
a devenit pentru mine o chestiune personală concretă. În momentul de față, imaginea mentală a covorului de iarbă de pe Iaila sau a unui canion din Urali sau a straturilor de sare din regiunea Aral mă afectează la fel de puțin, la nivel nostalgic sau patriotic, ca, de pildă, statul Utah; dar arată-mi orice, pe orice continent, care să semene cu Împrejurimile St. Petersburg-ului, și inima mea se topește. Nici nu-mi pot imagina ce-ar Însemna cu adevărat să revăd meleagurile mele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
actori se profilează foarte clar În spectacolul de marionete care se desfășoară În mintea mea. Era actrița fanată, cu ochii ca niște nestemate, care, după ce Își presa o clipă batista ținută strâns În mână pe gura Înfierbântată, Începea să evoce nostalgice ecouri ale Teatrului de Artă din Moscova, supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al cărui glas se zbuciuma
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci ea, vârsta târzie, deține esența savuroasă, nostalgică, fortifiantă, a ̀înțelegerii vieții. Craig a folosit însemnări vechi, agende perimate, păstrându-le datările, stilul de jurnal, dar redactând o carte nouă în care totul palpită ca ceva actual și viu, iar gândul se mișcă săgetător și ingenuu. Bătrânul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lumea. Așadar nici mult hulitul Gorică Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptuos și trist, aproape funebru. În legănarea lui molatecă, pâlpâia, nostalgică și sumbră fără sfârșit, o patimă așa sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu prietenii, ne întrebam : ce vals o fi fost ăsta ? Întrebare perfect
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai ales, pe care l-a slujit cu totală dăruire decenii de-a rândul. De aici, și datorită stilului colocvial al textelor, evocările se citesc cu interes și, în cazul celor mai vârstnici, se vor citi cu o firească și nostalgică emoție. Panoramic artistic. Când văd ce văd Și aud ce aud, Caut să mă regăsesc Și nu mă miră Că gândesc ce gândesc! Către cititori Prezentul volum cuprinde cronici publicate după spectacole ale Operei ieșene. Am ales, pentru comentarii, doar
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
-i spui omului direct unde greșește, dar se pot evita unele stângăcii șocante, mai ales atunci când este vorba de lucrul în echipă, cum este cazul activității din teatru. Am introdus și articole cu caracter informativ, altele de interes social. Tonul nostalgic sau moralizator poate surprinde, dar le-am scris cu bună-credință! Simțeam o acută nevoie de a comunica cu cei din jur. Experiența a peste cincizeci de ani petrecuți pe scenă fiindu-mi primul imbold în acest sens! O voi face
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
făcut cunoscută Într un fel sau altul amintirea locurilor natale. Prezența basarabenilor și bucovinenilor deși numeroasă În societatea românească nu s-a particularizat ca entitate populațională distinctă. Ea s-a adăugat efortului general dar cum era și firesc cu tonalități nostalgice, adesea in pectore. Numărul oamenilor de știință, a universitarilor, celor din corpul tehnic și didactic relevă cât de fertil a fost Învățământul În Basarabia dar și ospitalitatea fraternă a spațiului românesc. În orice colț de țară s-ar fi aflat
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
suntem noi" la care un mucalit de moldovean continuă: Că sunt două "frunci" măi frate Nu e mare noutate Important ce știu și pruncii: Aurul din dosul "fruncii". Pe parcursul publicisticei sale am descoperit un poet apăsat de teama Înstrăinării, spirit nostalgic În căutarea satului pierdut pe care Îl cântă cu evlavie adesea În grai duios bănățean. Roman Sfera și Ninoslav Stoislavici, prezenți la manifestările noastre din anul 2001, conducători ai grupului de elevi din Voivodina care ne vizitează Începând cu anul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dacă nu știi să ți-o faci să fie frumoasă oriunde ai fi. <contents> CUPRINS CUVÂNT CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
despre care habar nu are) și pare a-mi face unele completări. Victor, care este o persoană pragmatică, medic și militar, situat pe treptele supreme ale ambelor ipostaze, este foarte ocupat și în nici un caz nu cred că suferă de nostalgice regrete care să-l facă un analist al sentimentului timpului pierdut. Cu atât mai surprinzător conținutul scrisorii sale care reprezintă un răspuns la o scrisoare neprimită. Din plic a căzut o fotografie foarte veche, făcută în ultima zi de clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în toată Strada Zorelelor, nici o vilă, nici un Mercedes, nici un deputat, nici un senator, nici măcar un consilier municipal, nici pavaj, nici canalizare. De unde activist de partid? După ce am colindat toată strada, tocmai mă oprisem fermecat la o fereastră de unde se auzea o nostalgică romanță cântată de Zavaidoc. "Ce timpuri"... meditam, când m-am întâlnit cu o veche cunoștință, n-are rost să-i spun pe nume. Ne-am bucurat. Am mai vorbit de una de alta. Era localnic, adică de pe Zorelelor. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mostră de nostalgie, are dreptul să-și aducă aminte, cu câtă putere sufletească mai are, de un anumit trecut în care știa că "va primi ceva", strictul necesar. Chiar așa, gârbovit, deteriorat, cu pălăria obligatorie, are dreptate să fie nostalgic. Are obligația nostalgici. Am mai descoperit o variantă de nostalgie admisibilă. Îmi spunea, visătoare, o fată deșteaptă și frumoasă, câtă emoție erotică era pe timpul lui Ceaușescu, noaptea, la coadă, unde se întâlneau și vegheau cot la cot până dimineața adolescenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desigur, țin la persoana mea, aceasta fiind înțeles de la sine). O stare specială, "de ce m-ați dus de lângă voi"..., nu îmi este însă străină. De altfel, cred că este firesc să te visezi în altfel de viață, să simți chemarea nostalgică a unei existențe pe care nu ai avut-o sau ai pierdut-o... Mă închipui uneori că sunt un "om simplu"; dacă aș scrie o autobiografie, aș vrea să o intitulez "despre mine ca un om simplu", dar nu aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Aceasta este o mostră de bun simț modern. M-am oprit la exemplele care provin în special din situațiile rutiere pentru că expansiunea automobilului mi se pare un eveniment social care ne caracterizează. Dar acest bun simț modern, în accepțiunea sa "nostalgică", dar și ca demonstrare faptică, începe să devină generalizat. Suntem în plin avânt al bunului simț modern și ne putem referi la cele mai diferite împrejurări cotidiene și, de asemenea, la zonele cele mai diferite ale acestei vieți în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâmplă cu bătrânele animale când se despart de familia în care și-au trăit viața. Rămâne în urma lor o lipsă Îmi pare rău; dar trebuie să recunosc faptul că, în prezent, cartea începe să fie un lucru anacronic, un obiect nostalgic, melancolic. Mă simt ca un magistrat silit să anunțe o pedeapsă prea grea. Îmi imaginez "cartea" ca pe o zi de toamnă târzie, ca pe o doamnă în pragul trecerii, undeva, într-un loc aparținând trecutului, la Sulina sau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
După ce ne-a ținut trei zile în fiare, în fundul magaziei de cărbuni, ne-a dat drumul, debarcându-ne la Samos : a oprit numai pe căpitanul nostru. Care căpitan va sfârși spânzurat de catargul fregatei engleze, după cum relatează, în final, cârmaciul nostalgic. Scena înfruntării dintre brigantina corsară elenă și vasul britanic poate fi luată drept reper simbolic pentru ultimele prezențe ale vechilor corăbii cu pânze, în Mediterana și-n toate mările lumii, învinse, tot mai mult, de vapoarele moderne cu aburi și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
științele socioumane sub o dictatură. Aflu acum că duhul totalitar nu a pierit. El se metamorfozează. Filosofia a scăpat de ancilaritatea politică. Dar ea nu a scăpat și de ispita de a o așeza sub ancilaritate religioasă. Cu modul nostru nostalgic de a ne submina viitorul, nici nu-i de mirare că, după ce ne-am tot întors spre diverse trecuturi - de la socialismul cu față umană al anilor ’70, la Vârsta de Aur interbelică - vom ajunge chiar mai departe: la gloriosul Ev
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în permanență luători de cuvânt cu angajamente muncitorești, celui care participa scârbit, îndrăznind totuși să spună vreun adevăr, vigilentul îi ardea „o critică” tovărășească, cu privirea țintă în ochii șefului. Azi, dacă îți plac versurile lui Labiș, pentru dânsul ești „nostalgic”. Ieri, azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina democrației de acum s-au negat valori ce trebuie să rămână perene. Negația nu vine dintr-un principiu democratic, ci din cel dedus de lupta de clasă care zilnic
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
sfânt», protectorul orfanilor și al celor abandonați. În această seară de primăvară târzie, don Calabria s-a oprit mai mult ca de obicei ca să contemple varietatea vivace de culori ce însoțea amurgul zilei. L-a cuprins un val de amintiri nostalgice. Îndreptându-se spre grupulețul de religioși din preajmă, le arătă cu mâna câteva locuri din orașul de la poalele colinei: «Vedeți, aici, la dreapta mea, acei doi chiparoși maiestuoși care se înalță în fața Casei San Benedetto? Acolo, sub umbra lor deasă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu munca sa la susținerea situației economice precare a familiei. Și-a reluat studiile în anul școlar 1885-1886. Dar nu a putut termina anul scolastic cu o promovare. Despre perioada studiilor petrecute la «Stigmate» îi va rămâne amintirea plăcută și nostalgică a locului și a educatorilor. A deprins o devoțiune solidă față de pătimirea lui Isus, exprimată în semnele vizibile ale stigmatelor de la mâinile, picioarele și coasta lui Isus, ca o manifestare tangibilă a iubirii lui Dumnezeu față de omenire. Acestei devoțiuni față de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
fost folosită ca Școală Medie și Școală de orientare profesională. În 1969 încetând cerința din teritoriu, s-a decis închiderea ei definitivă. Mulți religioși, care s-au format în timpul celor douăzeci de ani de noviciat la Roncà, păstrează o amintire nostalgică a acelui cuib cald și protejat, unde au fost acompaniați pentru a descoperi carisma Operei, hrănindu-se cu aviditate ca de la sânul unei mame. Abația din Maguzzano În cronologia Casei din Maguzzano citim că: «La 12 septembrie 1938, Divina Providență
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
furată se tot duce-ncet la vale Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Lunca-n juru-mi clocotește! o șopârlă de smarald Cată țintă, lung la mine, părăsind năsipul cald. Călătorul pasionat din el evoacă nostalgic și cu destulă policromie, la vederea cocorilor, marile regiuni toride: Ele vin din fundul lumii, de prin clime înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
al visurilor val. Miron Pompiliu (1848-1897), șeful "caracudei", adică al grupului de tineri sfioși, citind puțin și așteptând cu nerăbdare ceaiul și cozonacul, a redactat revista în lipsa lui I. Negruzzi, a scris poezii șterse și basme interesante, prelucrate în tonul nostalgic al lui Tieck. FILOLOGI, ISTORICI, FILOZOFI La "Junumea" veneau pentru a se distra ori din devotament oameni străini de literatură, Ioan Mire Melic, zis Mirmilic, profesor de matematică, N. Culianu, profesor de geodezie, Pavel Paicu, profesor. P. P. Carp, omul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]