3,829 matches
-
vrei vin, India are podgorii proprii, în podișul Deccan. Dar, ca și indienii, poți consuma bere locală și apă îmbuteliată. Consumatorul se poate odihni sau relaxa la umbră și să mănânce crevete uriașe la grătar sau pește pomfret gătit cu nucă de cocos din belșug, care ajută la echilibrarea iuțelii excesive a condimentelor; consumatorul poate bea un pahar de feni sau un suc de fructe ca: mango, papaya sau pepene roșu; se mai poate domoli setea cu iaurt, suc de lămâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
gropiță și fetele au mărit volumul șuvoaielor de lacrimi. Preotul făcea rugăciuni de toate felurile și își îndrepta mereu ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor poate să se contreze ca o proastă cu veșnicia stîncii și să ofere mării un tribut nedorit nici chiar de ea. De pe terasa Ingelei înfrunt din nou vîntișorul acela înșelător ca să sorb cu nesaț infinitul, nemărginirea, eternitatea. Coji de nucă duc destine și vise pe întinderea fără margini, peste valuri care, deocamdată, nu cer victime. Ca un dominator absolut scrutez depărtările și aflu destine sugerate doar de luminițele ce se aprind în vile situate pe insulele vecine. Vîntul îmi strică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zarea. Îmi fac cruce și mă arunc în mare. Urmăritorii n-au curaj și privesc de la țărm. Lingeți-vă pe bot, osul rămîne la mine, hămăiesc vesel. Dar unde s-o apuc? În zare am văzut un vapor cît o nucă. Înot voinicește spre el. Mă apropii și văd scris mare: România. Sub pavilionul românesc era el, căpitanul, adică prezidentul. Țărișoara mea, spun, dîndu-mi lacrimile de atîta patriotism, mai mari ca la crocodili. Am ajuns în scumpa mea patrie, cu osul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
același ca la un bombardament. Uneori aveam impresia că un perete a cedat. Palmieri, înalți de douăzeci de metri, se încovoiau pînă la pămînt și apoi reveneau spre verticală. O luptă cu stihiile din care nu puteam ieși învingători. O nucă dintr-un cocotier s-a desprins și, ca o ghiulea de tun, s-a izbit într-un geam. A rupt și jaluzelele și a făcut praf o imensă oglindă din perete. Zgomotul însă, ne-a speriat atît de tare, încît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi face din ochi și rîde. Apoi înțepenește așa, liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful de pe altar. Apoi se uită cu toții atenți la urmele lăsate în praf. Cercetează minuțios fiecare centimetru pătrat. Apoi vorbesc între ei. Un imn de mulțumire, monoton, se urca spre Orula. Într-un tîrziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă. Un uragan înspăimîntător se joacă sadic cu o coajă de nucă. O urcă pe înălțimile valurilor și apoi o trîntește cu furie în hăul apelor care fierb. Oamenii clădiți din piatră luptă cu moartea care este sigură de victorie. Se rup parîme, pînze, catargul central, dar ei nu vor să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
central, dar ei nu vor să moară. Țin cîrma cu mîini încleștate și izbesc nava frontal în valuri furioase. Prin urgie văd intrarea în golf. Văd salvarea arătată de Dumnezeu. Cu puterea speranței în sufletele lor disperate îndreaptă coaja de nucă înspre intrarea salvatoare. Liniștea pare nefirească și nava, sleită de puteri, saltă peste valurile domolite. Oamenii se îmbrățișează și aduc laude lui Dumnezeu. Promit, care și cum, daruri pentru sfinte lăcașuri. De după stîncile din stînga apare și moartea, nava piraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
considerată ziua de naștere. Anual trebuie făcute ofrande lui Ochun, sfînta care te protejează și te ghidează în viață. Și babalawo ăsta, este ascultat de toți? Este foarte cult, rugăciunile le face în limba yoruba. El face preziceri citind în nucile de cocos și în conturul fumului de țigară. Dar ție, Zulueta nu ți-a prezis... ăsta, cum îi spune... Babalawo... Da, domnul Babalawo, ce ți-a prezis? Firește, mi-a prezis totul. Știu și cînd am să mor. Eram atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a necazului, fapt care l-a încurajat pe Săndel, având o mare încredere în impegat, care a dat undeva un telefon, învârtind manivela foarte mult. Inima lui Săndel, acum era mare cât un bostan, acum se făcea mică, cât o nucă. Acum transpira de emoții, ca imediat să se simtă rece ca gheața. Timpul trecea și speranța se făcea tot mai mică. Dar deodată, impegatul se ridică de pe scaun, și dă un verdict ca un magistrat (în gândul lui) : - Da, am
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Maria adunase julfa de deasupra fierturii din ceaun și o pregătea cu cele necesare pentru a unge turtele coapte pe plită. Lențâca cu Maricica pregătise această șezătoare-clacă mai din timp, făcând un fel de prăjituri din aluat cu miez de nucă și mere domnești coapte în cuptor și le avea în camera « de-din-jos ». Lențâca merge în camera de « de-din-jos », aduce într-o fructieră mare, prăjiturile acoperite cu o foarte frumoasă năframă și le pune pe masa de lângă geam. Pentru că a doua
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
vorbim româna ca pe o limbă străină, ne realizăm social și intelectual pe forumuri, alegem parlamentari descurcăreți, formați la „fără frecvență“, ne uităm de sus la dumneaei Europa, dăm vitejește cu oiștea-n gard, cu bâta-n baltă și cu nuca-n perete. Facem tot ce facem pe un fond muzical pe care ni-l aleg alții. Am scăpat de totalitarismul ideologilor comuniști și cochetăm cu totalitarismul țoapei prepotente. La mai mare! Stupori alimentare Până la pubertate, eram aproape anorexic. Am fotografii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
condimente, plante indus triale sau specii rare din care erau reperate exemplare izolate ce trebuiau protejate. Așa au fost ardeiul iute și sisalul în Mexic ; bumbacul și tigva în America de Sud ; floarea-soarelui, talpa -gîștei și călinul în estul Americii de Nord ; betelul și nuca de areca în Thailanda. Oamenii și-au propus să crească numărul de plante rare mai curînd decît să propage plantele alimentare, suficient de abundente în stare sălbatică pentru a le acoperi nevoile. Triburile indiene din California făceau comerț între ele
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dus discuții și între directorii celor două licee, însă de acest incident aflase și ‚prietenul” nostru Done Tudor, care era foarte supărat că nu am pus în spectacol un poem revoluționar cu tineretul comunist, care poem sar fi potrivit că nuca-n perete și atunci a cerut să fim sancționați. A fost anunțată și Secția raionala de învățământ...totul era în fierbere...încât până și profesorii noștri curajoși au intrat la idei...nu știau ce am făcut așa de grav în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
cel de astăzi, hârtia, din paie ori stuf, iar În Orient, cea mai bună, din paie de orez. Și unealta, strămoșul faraonic al stiloului, din trestie. Tot ele ne satisfac nevoia de exotic, ca hrană ori frumos: banana, ananasul, curmala, nuca de cocos, respectiv orhideele, care exemplifică și o prietenie inseparabilă: anume, exercitând o acțiune reductivă deosebit de intensă asupra mediului, caracteristică grupului monocotiledonatelor, orhideele au nevoie de o contrapondere oxidativă, o ciupercă, care să le mențină condiții de viață normale. Doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prieten cu toți ascultătorii, nu se teme că vreunul, bărbier de meserie, i-ar putea nimeri beregata, cum se temea bietul - deși Împărat - Dioclețian și nu fără motiv; pricină pentru care a Înlocuit rasul cu pârlitul cu coji aprinse de nucă... De unde le lua, În Munții Dinarici În care-și stabilise reședința? Evident din Dacia noastră, chiar dacă scăpată de sub sceptrul lui. Dacie care aprovizionase cândva și pe alți prudenți, faraonii egipteni - ce pleonasm! - care n’aveau Încotro: măcar la trei zile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
capul În jos, fără a se da peste cap, grație degetelor lungi cu gheare ascuțite. E și inteligent, iar asta puteți s’o luați tot ca pe un atribut al negentropiei: Anume, atunci când se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură, lăsând un loc de „ușă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vrabia care s’a ridicat de la pământ câțiva pași mai Încolo? Pis-pis-ul tău a trimis pe apa sâmbetei truda ei de poate toată ziua: recunoașterea zonei, identificarea vânatului, pânda cine știe de când, furișarea, lăsându-i În continuare stomăcelul ca o nucă seacă... Ai compensat cu ceva retragerea ei discretă? Meditează la asta, căci și În privința trudei tale științifice poate exista un „pispis“... Sau, chiar de e vorba de mine, poate că eu, Moti, nu vreau să spui tuturor bruma din ce-
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se găsea din plin, rareori consumându-l natur deoarece bunica și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
calapăr. - Buba neagră. Se spală cu fiertură de brustur, sau cu frunze pisate de brustur. - Bube dulci. Se vindecă cu jalbă albă. Uneori se ung cu suc de rostopastă. - Gălbează. Oilor gălbejite li se dă în mîncare coji tocate de nucă verde ori funungine. - Cârcei. Se freacă locul ce se crispează, în trei zile de marți, consecutive, cu țărâna luată de pe tulpină de gutui. - Chișarea-n pat. Dacă un copil urinează în pat, Dumineca, mama lui ieșind din biserică la sfârșitul slujbei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spate. Se încălzește bobolnicul la foc și așa cald se pune la spate. Durerea de urechi. Când cineva are dureri în urechi și dă semne că nu mai aude bine, i se toarnă cîte o picătură căldicică de oloi de nucă amestecat cu unt de migdale ori zeamă de urechelniță pisată. Sau se fierbe la un loc, miez de pâine și untură de bou, și așa calde se pun la urechi. Durerile nașterii. Se fierb flori de secară sau de tei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fost peste zi. Aceștia își vedeau în continuare de șotiile lor, apărați de blândețea și înțelepciunea mamei, care avea grijă să-și ia răspunderea pentru toate năzbâtiile pe care copiii le ticluiau. Era vremea când făceau din coji de nucă car cu boi și înhămau la el culbeci bătrâni cu coarne, când Ilie îl citea pe Robinson și i-l povestea cum numai copiii știu să povestească între ei, când Mihai zidea turnul Vavilon/ Din cărți de joc99; era vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
țineți oamenii ăștia cu vorba? Și, nici una nici două, iese-n tindă, coboară-n beci și vine cu un urcior de vin roșu, îl toarnă-n pahare și prinde-a ne îndemna deși, în starea noastră, vinul se potrivea ca nuca-n perete. Ian serviți și nu bănuiți că omul acesta al meu, de când a îmbătrânit, nu numai că s-a betejit la urechi, dar îi și oleacă, poate chiar nițel mai mult, pe cât de mintos, pe atât de cărpănos; că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
hublourile s-au umplut de șiroaie. Vizibilitatea s-a redus. Era vreme de ploaie. Dedesubt se vedea marea, ca o tipsie uriașă de cenușă lichidă. Din loc în loc, pe fața acesteia se zărea câte-o navă, cât o coajă de nucă, brăzdând luciul apei și lăsând în urmă o dâră lungă de valuri înspumate, ce se micșorau și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pumn în masă, a sfărâmat totul... Totuși, tânărul rege Mihai rămase calm... nu se lăsă intimidat de grosolănia reprezentantului unui regim grosolan... Vâșinski a ieșit trântind ușa, că a căzut tencuiala din jur, șoptind aghiotantului său: „Tânărul ăsta e o nucă tare !” Și, totuși, Regele, prin șantaje a fost silit să abdice. Dacă nu abdică, l-a somat Petru Groza, primul ministru, cei 1000 de studenți care manifestau pentru monarhie, în fața Palatului... vor fi împușcați !”, și, îi puse în față, textul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]