1,656 matches
-
ieri o carte Biserica, în grai medieval, Și l-au rugat de-acolo, de departe, Să ni-l trimită-acas pe mareșal. Pe Țepeș,pe Mihai Întregitorul, Pe Decebal, Mușatini, Brâncoveni, Cândva veni acasă visătorul Să-l apere o țară de oșteni. La Dor Mărunt câmpia știe rostul A toate câte sunt și câte-au fost, La Dor Mărunt, pe lângă „Tatăl nostru”, Se spune Eminescu pe de rost. LaDor Mărunt, precum cândva-n Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum
Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
-mi place să vorbim așa... — Nici mie. Nu-mi place să vorbesc despre morți în vreun fel. E vina voastră că nu i-ați îngropat destul de adânc. Pe vremuri, obiceiurile erau mai bune. Morții de soi erau îngropați laolaltă cu oștenii și curtenii, cu mai toți cei care i-au cunoscut... Rămânea în urma lor doar ce voiau ei înșiși să se scrie pe pereți... Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vezi cap. VII). Slavii din Dacia, care locuiau în Carpați și la Dunăre, nu au alcătuit state (regate), precum neamurile germanice și turanice (goți și huni), iar organizarea lor politică era cea gentilică (bazată pe gintă), cu căpetenii alese de oșteni, numite voievozi. Colonizările slave se făceau de către comunitate (obște), o așezare întemeiată de o mare familie care folosea pământul în comun, încât obștea gentilică se transformă acum în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în obște teritorială (sătească), ca la români. În acest sens, și istoricul bizantin Procopius (secolul VI) spune despre slavi că erau oameni care nu se supun nimănui-ei alcătuiau o "democrație militară", adică comunități de arme cu căpetenii alese de adunarea oștenilor (voievozi).12 Slavii de la începuturi (secolele V-VI), cei dinainte de creștinarea lor târzie (865), au suferit influența civilizației și culturii germane și latine. Deși sunt istorici (inclusiv români), care susțin că slavii au ajuns la Dunăre aduși de avari și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgarilor s-a îndreptat din stepele nord-pontice spre apus, sub presiunea chazarilor. Dar, în a doua jumătate a secolului al VII-lea, pe la 670, Asparuch (Isperich), căpetenia bulgarilor apuseni sau a "cutrigurilor", după ce trece Niprul și Nistrul, se instalează cu oștenii, carele și familiile lor în regiunea cu bălți și lacuri sărate, aflată la nord de gurile Dunării.6 După vechea cronică a bulgarilor turanieni, căpetenia uniunii tribale, Asparuch, făcea parte dintr-o dinastie, Dulo, originară de pe Volga. Ceata (hoarda) bulgarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bulgare de la Ohrida. De aceea, în lipsa oricăror informații timp de zece secole, trebuie să pornim numai de la primele știri documentare reale, efective, despre românii din nordul Dunării-cea mai veche știre de acest fel datează din 1211 și se referă la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bine închegată. Armata statului de la Târnovo era puternică și țarul Petru putea oferi împăratului cruciat Friedrich Barbarossa un ajutor de 40.000 de oameni, români și cumani, conform unui izvor german. Împăratul se afla în fruntea cruciadei III (1189-1192), iar oștenii români și cumani urmau să ia parte la expediția spre Ierusalim. Dar țarul Petru oferea acest ajutor militar cu condiția ca oastea cruciată, aflată în drum spre Țara Sfântă, să cucerească Constantinopol, iar Friedrich să-i recunoască titlul de împărat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
politica est-carpatică a regilor angevini împotriva schismaticilor ruteni și români. Concret, în 1314, papa Clement V acorda iertarea păcatelor celor ce vor muri în luptele cu tătarii și schismaticii. La rândul său, papa Ioan XXII permitea, în 1332, regelui și oștenilor săi ca în vremea expedițiilor împotriva schismaticilor să nu respecte interdicțile alimentare în timpul postului. Tot în 1332, papa ceda regelui Carol Robert, la solicitarea acestuia, o treime din veniturile Sf. Scaun din regatul Ungariei pe timp de trei ani, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cruciat Andrei II al Ungariei, în secolul XIII: în 1211, la Vidin, în 1260, în Boemia. În 1217, la cruciada V, la care a luat parte în persoană și regele Ungariei, Andrei II, este de presupus că au participat și oșteni români în cadrul unor cete proprii. Participarea românilor la expedițiile militare (cruciatele) este numai un episod din contribuția lor la aceste acțiuni deoarece, aici, pe pământul lor, românii au avut propria lor cruciată împotriva marilor năvăliri păgâne, începând de la huni până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continuare a cruciadei. În 1472, Ștefan se căsătorește cu Maria de Mangop, descendentă a Comnenilor, a Paleologilor și a Assanizilor. Cronicarii îi amestecă pe perși, altădată inamicii Bizanțului cu turcii, cu care se bat moldovenii. Se povestește că domnitorul împreună cu oștenii săi, după fiecare victorie, sărbătoresc și, cu ocazia reîntoarcerii la Suceava, mitropolitul și întregul cler fac o primire deosebită domnitorului. Modelul celebrat în legătură cu persoana lui Ștefan cel Mare este acela al împăratului Constantin, învingător, în 330, al rivalului său, Maxențiu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acestei elite, căreia i se reproșează că ar fi pactizat cu fanarioții. Fanarioții așază în față noblețea funcției; boierii "de țară" sînt legitimați după cum explică cronicarul Cantemir în Descrierea Moldovei de o decizie a voievozilor întemeietori care și-au înnobilat oștenii înzestrîndu-i cu pămînturi. Ambiția fanarioților consistă în a reduce numărul boierilor scutiți de plata impozitelor. Marii boieri se sustrag fiscalității, micii boieri fără funcție (mazili) vor fi supuși la o taxă personală. Rangul depinde de vechimea familiei, dar este legat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de ziua de naștere a țarului, a avut loc un asalt general asupra Plevnei. Din 14 redute doar trei au fost cucerite, iar dintre ele Grivița I a fost singura păstrată de către unitățile românești. Au căzut atunci eroic mii de oșteni. Noi încercări de a cuceri Grivița II au avut loc în septembrie și în octombrie 1877. În octombrie s-a decis încercuirea Plevnei pentru a o sili să capituleze prin înfometare. Forțele armate române controlau în centrul încercuirii două sectoare
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
neliniștit străjerul însărcinat, alături de camarazii lui, cu paza castelului Elsinor, cu supravegherea a tot ceea ce se petrece în afara zidurilor acestuia, de unde dușmanul ar putea năvăli pe neașteptate sau s-ar putea strecura pe furiș, nevăzut de nimeni. Pe meterezele castelului-cetate, oștenii stau la pândă, „veghează” într-un spațiu delimitat net de exteriorul amenințător și, nu întâmplător, cei ce îi schimbă în post îi întreabă, mai întâi, dacă „noaptea s-a scurs în liniște”. Ei știu prea bine că se pot aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prinț și aliații acestuia. Au făcut-o, se justifică ele, deoarece s-au aflat în posesia unor informații diferite de cele prevăzute și, oricum, altele decât cele așteptate de noul lor stăpân. Tocmai pentru că li se ordonase să pândească apariția oștenilor lui Fortinbras, să apere castelul de o răzbunare venită din exterior și nu de o fantomă dinlăuntrul cetății, străjile rup contractul cu puterea oficială și trec de partea celeilalte tabere. Ceea ce nu înseamnă că sunt niște trădători, niște iude, nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
drept adevărat. Încă o dată, Napoleon cel legendar din Sfînta Elena, trecut pe jumătate în umbră, anunță eliberarea popoarelor și ascensiunea naționalităților. Și, mai aproape de noi, este generalul de Gaulle, cel puțin așa cum îl vede după moartea sa André Malraux 25, oșteanul a cărui măreție misterioasă nu ține de faptul că a fost ofițer sau om politic, ci de un lucru esențial, acela de "a fi purtat Franța în el însuși, fiind un fel de profet"... El a refăcut Franța pornind de la
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ofițerul, avînd aceeași misie, se inspiră din aceleași tradiții și din aceleași virtuți", declara mareșalul în 1934 într-o manieră pe care Jules Ferry n-ar fi denunțat-o. Paradoxal, prin însăși afirmarea acestui cult al Conducătorului văzut ca ilustru oștean, dar care se manifestă prin precepte și lecții de morală civică, regimul de la Vichy își dovedește în chipul cel mai autentic fidelitatea sa față de un anumit sistem conceptual moștenit de la a III-a Republică. În stilul său autoritar deslușim o
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de fragmentat, oricît de limitat poate părea, fiecare mit conține, este el însuși o viziune globală, bine structurată asupra prezentului, asupra evoluției colective. În cultul întreținut în 1940 în jurul persoanei mareșalului Pétain adulat deopotrivă ca descendent din spița țărănească, ca oștean, ca propovăduitor al unei morale tradiționale, ca un tată ce apără patria regăsim imaginea societății franceze, a societății pe care regimul de la Vichy a vrut s-o instaureze și s-o mențină. Mitul conspirației evreiești, prin explicațiile sale sistematice și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și despre armata țării”. Poezia Ostași... de A. C. Cuza este o ilustrare literară a acestui deziderat practic. Fascicula mai conține versuri de Alexandru Macedonski (Sonnet lointain... - Sonetul din zori), Mircea Demetriade (Către drapel), Cincinat Pavelescu (Celor rămași), Iuliu I. Roșca (Oștenilor români), Alexandru I. Șonțu (Omagiile mele), Constantin Cantilli (Auroră și apus), Virgiliu N. Cișman, o proză de Petru Vulcan (Turbanul și împărăteasa, poveste din campania de la 1877), o anecdotă de Nicolae Țincu (Țiganul și marea), articole de Carol Scrob (Rolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290572_a_291901]
-
la gâtul meu însângerat”). Făptura e un „delfin fulgerat”, o epavă în derivă ori eșuată pe „faleze de sare, arse, văruite” sau în „fiorduri imaginare”, terase, țărmuri virgine, plaje, dune de nisipuri fluide - clepsidre gigantice în care „generații caste” de oșteni anonimi ai idealului s-au stratificat în osuare marmoreene. Poemele sunt construite muzical, demarcând obsesiile prin refrene și laitmotive, în crescendouri dramatice, cu extincții finale. Proba devoțiunii totale pentru poezie o constituie tema recurentă a abandonului în slujba ei, fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
Crapa-v-ar rînza în voi, mincinoși întunecați și plin de ură! În Războiul fiilor luminii împotriva fiilor întunericului, manuscris descoperit în centrul de la Qumran, scriind despre călărime, zice că frăția lor avea o pedestrime de douăzeci și opt de mii de oșteni iar călărimea era de șase mii, la care trebuie adăugați cei cinci mii racolați la ivriții dintre Neamuri, care au pornit toți deodată răzmerița. Dacă raportăm această cifră la populația Iudeei din acele vremuri de cca 150000 de suflete, rezultă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
are o valoare documentară, ca prima dramă istorică românească, dar și mai multă relevanță dramatică. Ea este construită pe conflictul clasic dintre sentiment și datorie, între dorința de răzbunare a bătrânului Căliman împotriva lui Petru Rareș și ajutorul dat de oștean în luptă. O reușită tipologică este Malaspina, intrigantul de speță romantică. Turnul Butului (1863) este o dramă hibridă, ce amestecă medievalități (lupta lui But la Marienburg, dispute cavalerești) și „tradiții poporane”, departe însă de valoarea artistică a baladei. Scenetele comice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
suntem uniți unii cu alții și nimeni nu poate spune că are mai mult decât celălalt. Nici bogatul mai mult decât săracul, nici stăpânul mai mult decât robul, nici dregătorul mai mult decât supusul său, nici împăratul mai mult decât oșteanul, nici filosoful mai mult decât barbarul, nici înțeleptul mai mult decât prostul. Fiindcă Dumnezeu, care i-a învrednicit pe toți deopotrivă să-I zică Tată, le-a dat - prin chiar aceasta - tuturor noblețe.” Nu zadarnic ai fost învățat să rostești
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Serbia, pentru ca aceștia să Îi hărțuiască. Pentru această Înțelegere, ce Mihai Viteazul o face cu banul sîrb Sava, pe drumuri ascunse și puțin umblate, Însoîit de căpitanii MÎrzea Sighiceanul și Ghețea de la Pădureț (Argeș), de vătaful Simeon și de alți oșteni și prieteni, trece munții, pe Valea Motrului prin Cloșani, Valea Cernei, Mehadia, Oravița și În Valea VÎrșețului se Întîlnește cu acest Sava, unde la Marele Consiliu, iau parte și alte căpetenii de haiduci printre care și legendarul sîrb Baba Novac
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lipsi de oștile pelasgilor/mirmidonilor. Cîntul l ,,Ia-ți pe ai tăi și ale tale corăbii și întoarce-te acasă Și mirmidonilor tăi poruncește.’’ ............................................................. Cîntul ll ,,Pîn’ la Hermina și stînca Olenică și la Alesiu Locuitorii din Argos, ținutul pelasgic, oștenii Cei din Alope, din Alos, și cei din Trahina, din Ftia Și din Elida, din țara femeilor mîndre; bărbații Căror aheii le ziceau mirmidoni și elini deopotrivă.’’ În apropiere de cetatea Troia era mormîntul amazoanei Mirina, noi păstrăm și în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Orilieo l-a penit rău pe galul Monsiro Dimpo după ce i-a cucerit cetatea făcută din trunchiuri de co-pac. Deci galii erau undeva prin sudul Moldovei între Siret și Nistru sau Nipru, pentru că vajnicul get spune că a dat bărci oștenilor să poată trece înapoi pentru că apele s-au umflat rău datorită dezghețului. Vîntul Boreas amintit în textul lui Dio-dor dar și la alți greci mai vechi care au scris despre sciți sau geți, toți au precizat că bate în estul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]