16,610 matches
-
fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi momentul despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie poate să rămână așa. Anna tace înciudată și‑l supraveghează pe Hans, proprietatea ei. Dar proprietatea nesimțitoare aspiră la un nou proprietar care s‑o îngrijească mai bine. Hans își dă cu părerea despre o lampă de birou din oțel cromat, probabil fiindcă electricitatea e specialitatea lui și poate se găsește vreun aparat electric de reparat pe aici, ca să câștige și el teren cu ocazia asta. Prevăzător, scoate un biceps la înaintare și‑l încordează pentru ca Sophie să vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
blocuri mai Încolo se zărea clubul CBGB, leagănul muzicii punk din New York. Ușa de la intrare avea cinci Încuietori, pe care Yazaki le descuia una după alta cu o mână tremurândă. Când se deschise ușa, am dat peste un grilaj din oțel pe care Yazaki Îl descuie cu o cheie specială. Am intrat și Înăuntru am văzut o scară și un culoar. Spre surprinderea mea, capătul culoarului dădea Înspre un restaurant mititel. Un bărbat alb, mic de Înălțime Îl salută pe Yazaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fost? — Cum să fie? spuse Getta 2. La început bine, cum se-ntâmplă de obicei: ne-am cunoscut la o coadă de demagnetizare, ne-am vorbit, ne-am plimbat. Nu era el prea deștept, dar în schimb era bine făcut, oțel a-ntâia, suedez, când te cuprindea cu brațul mai lung simțeai că e robot, nu cârpă. I-am cunoscut și părinții, „Steel Research Company”, o firmă de treabă, nu prea bogată, dar cu comenzi ferme. Prin aprilie, într-o marți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Inima - raiaua, osul feții spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acolo, în subteran, când funcționează la capacitate maximă turbinele? Se zguduie pământul. Aici, în acest punct, apele Argeșului sunt ținute în frâu de mâna omului, cu ajutorul mașinilor și al tehnologiilor moderne”. Mi-am amintit de maiștrii mineri Tudor Moraru, Pavel Oțel, Alexandru Farcaș, cel care vorbea ungurește cu cumnatul meu. Erau cei mai buni. Ajunseseră, împreună cu brigăzile lor, la performanța de a înainta cu mare viteză în cremenea muntelui. Și ce sărbătoare, ce bucurie la care participau și localnicii alături de mineri
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
Împotriva celor ce se declarau liber-cugetători, Mihai Eminescu a dat o replică în "Timpul" din 2 februarie anul 1879: "...a vorbi despre o religie a liberei-cugetări este ceea ce se numește în logică o contradictio in adjecto, este ca și când ai zice "oțel de lemn"". Mihai Eminescu a fost în genialitatea sa un om de o modestie greu de întâlnit în lumea contemporană. Conștient de darurile cu care fusese înzestrat, atrăgea totuși atenția tuturor ca "nimănui să nu-i abată prin minte c-
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
Picurii de ploaie cad către pământ Nici mierla, nici cucul nu au crezământ Uraganul trece peste noaptea lungă Pădurea se zbate neagră și tălângă Dau năvală neguri în burgul pustiu Uraganul vine ca argintul viu Aripi din dezastre, ghiare de oțel Țipă și se zbate Sandy cel tembel. Vântu-mi trece rece pe șira spinării Rechemând din neguri supliciul durerii. Rămân împietrit, nu am chef să plec Vreau să știu ce face Sandy cel zevzec Perdele de ploaie spală orizontul, Sandy îngrozise
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
poată aduce în casele muntenilor împrăștiați de-a lungul văii, ca și a celor din împrejurimi, până la Ploiești, apa cea de toate zilele. Doi ani s-au tot străduit constructorii să se lupte cu muntele, ridicând un alt munte din oțel și beton, înalt de peste o sută de metri, în calea apelor ce se tot scurgeau de pe creste, nu numai din izvoarele naturale, ci și din ploile torențiale sau din topirea zăpezilor căzute cu dărnicie în această parte a țării. Lucrarea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
clipe, acel tăiș strălucitor al satârului din brațul vânjos al gâdelui, gata să-i arune capul la coșul de gunoi al istoriei. deschide ochii; vede aceeași gloată, prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din securea gâdelui, trăsnit de cel mai drag fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea mai dulce voce, ca un cântec de sirenă, glasul autoritar al reginei: în numele cerului, majestatea sa, regina, te declară nevinovat, ești
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
de eschive Își prezentă, cu tact, aprecierea, Desigur plină de înțelepciune: „Cocoașele ce-mi par mai atractive Sunt, fără dubii, falnicele dune!” UN ANTRENOR DE EXCEPȚIE Un iepuraș mecanic, angajat S-alerge-n fruntea curselor de-ogari, C-avea și nervi de-oțel și mușchii tari, Se plictisise, devenind blazat. Cum spectatorii se-arătau ... măgari (!) Și cadrul nu era civilizat, Brav, iepurașu-a demisionat, Râvnind noi jocuri ... pentru temerari. Și-acum, la sfatul unor tipi isteți, A anunțat întregul mapamond Că vrea să contracteze
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
Articolele Autorului În vreme nu mai știi iubire de sine aluneci în supunere moartea altora te afunzi adânc în viață în apă limpede zici tu omule prea clară potecă fiori șoc sisteme comuniști pe atunci un tot cazan uriaș din oțel seceră ciocan o scuză o ezitare o povară acceptată doar soarele răsărea așa în fiecare zi ignora pleava comunistă acceptată de tine omule este grozav să îi fi credincios din păcate cui voi în ce ați crezut în ce credeți
ASPRU ŞI ÎNTUNECAT TRECUT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362921_a_364250]
-
de sus, la bază mai mică cu vreo 5-6 m, înaltă de vreo 12 m și de vreo 8 m lățime a corpului principal, dar și cu o extindere laterală. În capătul ei se afla un parc cu statui din oțel ce reprezentau animale, un cerb, o căprioară, și un lac mic plin cu rațe sălbatice, o lebădă albă și mulți porumbei și pescăruși. Porumbeii erau blânzi, veneau lângă tine și-ți cugulegeau pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
macabru în jurul lui și-i recită o imprecație către Budda. Ce puteri au aceste femei, astfel să-l facă pe Zugravu să-și piardă în așa hal mințile? Aceste femei au ceva straniu în ele, ochii lor sunt lame de oțel care străpung sufletul omului, ele înconjoară victima, o amețește, și o vrăjește cu falsele lor parfumuri și cu cântecele lor în zdrăngănitul cristalin al brățărilor de argint de la mâini și picioare. Femei frumoase, dar primejdioase! Primejdioase prin magia lor, o
UN „EROU” AL MINERIADELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363297_a_364626]
-
socialist-practic“, în 1962, «în lunile ianuarie-februarie (Nichita Stănescu) se află la Hunedoara și la Reșița, trimis spre documentare la Combinatul Siderurgic, pentru „un contact mai intim cu concretul“» (SOrd, I, 64), scriind poemele cu „temă siderurgistă“, Târziu de vară, Sensul oțelului, spre a-și asigura „viza“ următoarei cărți. Volumului de debut i- au urmat: O viziune a sentimentelor (poeme, București, Editura pentru Literatură, 1964), Dreptul la timp (poeme, București, Editura Tineretului, 1965), 11 elegii (poeme, București, Editura Tineretului, 1966), Alfa (poeme
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
mâinile meșterului... în una ținea mecanismul fin al ceasului, iar în cealaltă o pensetă cu piesa mică reparată pe care reușea să o așeze întotdeauna la locul ei. Toate erau în rezonanță și în concordanță, de la ceasornicar la arcușorul de oțel care pulsa ca o inimioară în interiorul parcă viu al instrumentului de măsurat timpul în mișcare... Eppur Si Muove... ca și sintagma celebră declamată de Galileo atunci când a fost forțat să-și renege heliocentrismul. Apoi, pe drumul amintirilor vine „dobașul”, toboșarul
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții va mânca oțelul dreptății și va năpădi pe toate staminele crinilor rădăcinile smulse, râul aruncat în focul veșnic spre-a nu mai avea șansa de a fura bucuria altfel, pământul însuși se va deschide sub picioarele lui și-l va înghiți că pe
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
de voci bizare Vuind prelung; departe-n zare Epava iese-ncet dintre limanuri. Se leagănă o umbră-n glasul apelor ridate, Banchizele de fier abandonate în rugină, Parâme desfăcute în uitare își suspină Tăcut și resemnat eterna imobilitate. Himera de oțel se-nvăluie în ceață, Povestea ei a naufragiat la mal, Un pântece metalic izbit de-al mării val Doar liniștea scufundă, tăcerile prind viață. Nu sunt sirene vocile ce-ngână vântul, Nu-s păsări săgetate într-a zborului derivă Și nici
CÂNTECUL EPAVEI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361120_a_362449]
-
anul 2010 volumul Poeți după gratii (640 de pagini). Acesta cuprinde o parte din poeziile a 71 de deținuți politici, texte scrise în detenție și însoțite de o scurtă biografie a autorilor. Așa cum spun editorii în „Cuvânt înainte” și Aspazia Oțel Petrescu în „Cuvântul unei deținute politic”, poezia scrisă în închisori a fost „alături de rugăciune, hrană sufletească, scară către cer, întărire și izvor de trăire în mijlocul unui regim inuman. Poezia a fost ea însăși prigonită. Pentru un singur cuvânt scris pedeapsa
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Am înlocuit clipele de revoltă cu o trăire în duh, durerea a primit un sens înalt, sublim, salvator. (...) Îngeri ai durerii, aceștia au fost poeții închisorilor, atât pentru noi, cei neloviți de harul poeziei, cât și pentru ei înșiși (Aspazia Oțel Petrescu, pp. 11-12)”. Imaginea de „îngeri ai durerii”, a poeților închisorilor, este întregită de o alta - „cavaleri ai raiului”, așa cum se desprinde din versurile lui Ion Omescu: Trudiți, cavalerii, ca întotdeauna,/ uite-i cum se-nchină cu mișcări încete./ Noaptea
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
suferință era limbajul Morse: „Zidurile au început să vorbească o limbă ciudată în puncte și liniuțe în sistemul «Morse». Țevile reci ale caloriferelor au devenit culoare de cuvinte fierbinți, versurile și cadențele lor au devenit bătăi de inimi înfrățite” (Aspazia Oțel Petrescu, p. 11). Motivele cele mai des întâlnite în literatura de detenție sunt: damnarea la un iad pe pământ și moartea continuă; de aici și leitmotivul „Eli, Eli, lama sabahtani” (vezi poemul lui Ionel Zeană, „Golgota românească”); irosirea tinereții (Simțim
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
era un hoț, după ce plecau toți din oraș, el da iama prin locuințele oamenilor și le lua tot ce găsea și le vindea în tancioc. Nu trecu mult după învălmășala asta că începură avioanele să urle, un urlet greu de oțel, ieșit parcă din fundul pământului. În tăcerea acelei zile de vară care se așternuse peste tot, urletul lor era însăși moartea strecurată în sufletul fiecăruia. Și Praporică trist cu capul în jos : ,,Astăzi s-or duce spre Ploiești, dom’ sergent
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
un grup remarcabil de elevi participa la un program de muzică inedit, folosind instrumente care sunt fabricate exclusiv din materiale reciclate aruncate și găsite în groapă de gunoi. Instrumentele lor muzicale sunt realizate din cutii, butoaie, lemn de stejar vechi, oțel și obiecte de uz casnic, toate salvate din gropa de gunoi. Într-o mahala consumată de sărăcie, unde a căuta și comercializa gunoiul reprezintă o sursă de venit, există puține resurse sau speranțe pentru viitor. În această parte a lumii
ORCHESTRA RECICLATĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364175_a_365504]