1,712 matches
-
printre porumbei, gelaterii, terase cu espresso mic și foarte tare care îl fortifică pe Mircea, pe lângă băncuțe, biserici și la Castello di Salvaterra, unde se organizează turniruri, concerte de muzică barocă și muzică de trubaduri. Suntem, e drept, într-o oază, într-o cochilie, într-o paranteză, cu timpul cotidian suspendat, locul perfect pentru timpul și non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
iei singură? Dă-mi mâna ta desfrunzită, Ochii închizându-și petalele, Fruntea pălind în lumină. Lasă-te în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne îți cată umbra arborilor zvelți: sub ei cu primitivă însetare să sorb până la fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nou domnul și doamna Gilch? — Da, domnul și doamna Stephen Gilch. — Domnul și doamna Stephen Brat-Gilch. Hai că mă duc să sun. Nu sta prea mult. MÎncară de prînz la un restaurant grecesc cu fructe de mare. Era ca o oază cu aer condiționat În arșița de afară și hrana provenise cu siguranță din ocean, Însă mai depindea și de cum gătea Eddy, care folosesa uneori untura rămasă și Învechită, ca să Împrospăteze untul Îngălbenit. Dar puteai să bei o sticlă rece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Când oamenii străbat deșertul, își iau cămilele ca tovarăși de drum. Cămilele sunt mai rezistente la o astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
astfel de călătorie pe căldură mare pentru că își fac provizii de apă în cocoașa lor. Oamenii n-au cocoașă, ei caută disperați o oază, adică un loc cu ceva verdeață și ceva apă. Să-și potolească setea și fierbințeala. Dar oazele sunt rare în Sahara, pentru că Sahara e un imens pustiu. Are însă o poveste pustiul ăsta. Nu-i basm, e o poveste adevărată despre o grădină pe care zmeii au transformat-o în deșert. Mă ascultați, copii? Vă spun povestea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
până în pământ de rod, face unele poze, apoi foarte emoționată vine și mă îmbrățișează, mulțumindu-mi pentru aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un țăran de la Dunăre, aproape barbar, în sfîrșit, un moldovean și cu asta am spus totul!" Și continuă: "Doamnă, țara mea este frumoasă, bogată, pitorească, atît prin culoarea sa primitivă cît și prin lipsa unei civilizații necesare. Este o mică oază, cu atît mai necunoscută cu cît este pierdută între cele trei deșerturi: Imperiul austriac, despotismul musulman și absolutismul moscovit. Națiunea mea numără aproape 10 milioane de locuitori care încă se află, în întregime, în barbaria moravurilor patriarhale". Tema necunoașterii Moldovei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de producție și schimb, cum pretinde concepția societății de clase, ci în mijloacele de comunicare, mass-media, ziare, radio etc., și în fenomenul de influență. Pătrunzînd în fiecare casă, prezente pînă și la locul de muncă al fiecăruia, insinuîndu-se în orice oază de vacanță, dirijînd opiniile și uniformizîndu-le, aceste mijloace transformă spiritele individuale în spirit de masă. Printr-un fel de telepatie socială, aceleași gînduri, aceleași imagini sînt evocate pentru un milion de indivizi și se propagă din aproape în aproape după
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nesfârșit. Însă aici minele sunt de fapt mine de cărnuri fosile, întreținute de corporația măcelarilor iar minerii sunt vegetarieni. Cât despre nomazi, ei parcurg deșerturi acide de nisip și locuiesc în niște piei de animale-munți care le servesc și drept oaze portabile. De unde provin minele de carne? Ce caută nomazii? Ce călătorii sunt evitate? Ce se întâmplă când animalele-munți se pun în mișcare? Iată câteva elemente pornind de la care se construiește narațiunea, permițându-i cititorului să ezite între siderare și uimire
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
neverificate sanitar!), M. Frunză și C. Pătrășcan dezlegau integrame compuse de ei înșiși... Sorin și cu mine ne luptam, pe culoarul acceleratului, cu o cafea și un pachet de țigări. La capătul vagonului, cum priveam noi, placid, simțim deodată o oază de speranță: o fată de circa 25 de ani, frumoasă, misterioasă, fuma și ea pierdută cu privirea-n creștetul dealurilor. Am hotărît s-o atragem în grupul involuntar misogin și, din vorbă-n vorbă, am convins-o să coboare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
culturi a elitelor născute, nu făcute, a unui tip fecund care poate refertiliza solul autohton. Istoria elitelor interbelice creștine reprezintă un moment decisiv în istoria reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o dată materializat, creează contextul necesar pentru o inversiune surprinzătoare între telos-ul religios și cel capitalist, astfel că lumea "convertită deja" la materialismul capitalist găsește, în agresivitatea cumulată asupra acestui simbol universal al răului, calea de acces la "experiența religioasă" și oaza în care poate respira "neconstrânsă" de efectele extreme ale capitalismului. Astfel, răul universal materializat devine vizibil, dobândește trup și, mai ales, "sânge", ilustrând "idealul neopozitivist contemporan al înțelesului legat de o referință materială"358. O dată ce Hitler și-a identificat cu
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
binecuvântată să o am. Paranteza sau parantezele, nu-i așa, pentru că, mereu, este vorba de două: una "deschisă" și o alta, necesar corelată cu prima, inextricabil legată de prima, "închisă" înseamnă atât libertate, cât și dominare. Paranteza sau parantezele reprezintă oaza în care ne spunem poveștile, în liniște, în repaosul îngăduit de spațiul lor privilegiat, imaginându-ne, precum Husserl, pe vremuri, că astfel ajungem în esența lucrului de înțeles, de cunoscut și de trăit. Paranteza înseamnă și locul privilegiat al dialogului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată și stilurile strălucitoare sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
poziție În calitate de „intelectual” francez, devenind o referință euristică a romanelor sale de succes și o cale de acces către o personalitate histrionică. Orgoliul scriitorului nostru este acela al recent dispărutului intelectual francez. Iar iconoclasmul aserțiunilor, cinismul abordărilor, tonul flegmatic și oazele parcimonioase de tandrețe l-au impus ca atare pe un front unde n-a mai rămas decît el. Dar asta cred mulți, cei pentru care Rațiunea occidentală intră mereu În impas și drumul ei se cere oprit prin orioce mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spațială a întregii figuri. Buzele sunt o floare nedesfăcută, dar orientată spre exterior, partea avansată a nasului are dublu sens, în sus și în jos. Constelația exactă a acestor vectori variază odată cu fiecare reprezentare. Dispunerea sa simetrică poate crea o oază de seninătate clasică, adesea în contrast cu o structură complexă a corpului și îmbrăcămintei. Dar un chip poate fi încercat de tensiune, gâtuit de emoție, micșorat sau înclinat de perspectivă. Într-un stil nerealist, simetria trăsăturilor poate fi deformată și tensiunea poate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
aceea blestemă în numele vieții și scrie orații de nuntă în numele dragostei: "Poate se pun la cale prin semne fără grai/ Nunți noi cu vornici aprigi și mândre druște fete." Pe Labiș îl strigă pădurea și-l cheamă satul ca o oază de puritate: "În ceasuri moi de seară dureri de-odinioară/ cu doinele bătrâne mi le-amintesc în sat", sau "Prietene e timpul și noi doi/ Spre sat să ne întoarcem laolaltă/ purtând în suflet roiuri de lumini/ și albe purități
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este posibilă doar în contextul unui noian de scuze ce ne par plauzibile. Mulțimea faptelor pe care ni le iertăm este întrecută doar de mulțimea lucrurilor pe care suntem capabili să le iertăm copiilor noștri, părinții constituind pentru copii adevărate oaze de liniște morală. Această disponibilitate de a ierta nu izvorăște întotdeauna dintr-o zonă altruistă a ființei noastre, ea având deseori la bază egoismul: dorim supraviețuirea urmașilor noștri ca una din formele slabe (însă singura în contextul lipsei credinței) de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
gen sunt presărate, atent, în carnația textuală: poetul apare, adesea, în ipostaze livrești, parcă descinse din poveștile orientale ("propriul meu urmaș/ smerit/ călare pe asinul călare pe umbra mea călătoare" gnoză; "pașii mei mă urmăresc ca niște beduini care caută oaza" despre iluzie și discrepanță), pentru a ajunge, în portretul unei nopți, "în biblioteca ăluia nebunul de atâta carte/ volumul vechi/ 1001 de nopți/ se urcă cu șeherezade cu tot/ peste legendele olimpului/ țes o mie de alte legende care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
beduin sau poate o caravană/ ducând pe umerii mei de aramă poveri de lămâie,/ cu trupu-n nisip, presărat pe sahare întinse/ și cu ochii înnebuniți de sete după fiecare lămâie.// Aș fi adăpat cămilele cocoșate și hâde/ undeva într-o oază mai mică decât o banană,/ sau între dune, tâlhar, aș fi jefuit călătorii/ și aș fi râs văzând pe banala fată Morgana.//(...) Aș fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și unirii", "azil al încrederii și prieteniei", domeniul din Clarens în care o femeie tînără, soțul și fostul ei amant trăiesc "la unison", cu inima curată, "fără ca în străfundurile inimii să existe nimic de ascuns celuilalt" constituie un fel de oază afectivă, dar și socială și economică. E vorba, spune intenționat Rousseau, de "o casă din care nu se iese niciodată". În aceasă societate, "foarte intimă", "liniștită și strîns unită", invitația la călătorie, la aventură, la descoperirea de noi orizonturi nu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
B Pe masă par niște dune mici de nisip. Nisip presărat cu cardamom, cu curry de madras de un roșcat fierbinte din care răsar stropi verzi de curry leaves, purpură unduitoare de sumac, praf aspru și dulceag de ghimbir, o oază sclipitoare de piper alb, negru, verde și roziu, un soare roșu din neprețuit șofran, sirocco amețitor de kamoun; galanga, karvi, ras-ehanout, scorțișoară: condimentele. Inspirați aromele lor nemaiîntîlnite. Rostiți numele lor, literă cu literă, rotunjindu-le pe buze, ca pe o
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
între Lupasco și Fondane, vibrînd de pasiune pentru ființă și cunoaștere. Lupasco scrie în mărturia sa: "Pentru Fondane [...] eu logicizam, închideam în universul contradicției, esențialmente logic, tocmai lucrul prin care credea că scapă de logic pentru a ajunge în acea oază de libertate metalogică, care era Dumnezeu însuși, Dumnezeul lui Abraham, din Ierusalim, prin opoziție cu acel Dumnezeu din Atena, care nu era unul [...] Se înțelege, fără îndoială, că eram cel mai tulburător adversar al său. Iar violența discuțiilor noastre, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sugerat să fac o solicitare pentru a beneficia de un sejur de un an la Institutul de Studii Avansate al Freie Universität. Ideea m-a entuziasmat. Mă și vedeam instalat în acel loc despre care îmi închipuiam că devenise o oază eternă. Mă vedeam printre lacuri, pini și mesteceni, plimbîndu-mă, visînd, lucrînd, ducînd în sfîrșit la capăt îndelungata muncă începută, departe de ferocele Paris intelectual, cuibărit în această inimă a lumii aflată în afara lumii. O, ce vis, unul dintre cele mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]