2,130 matches
-
foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul vieții cu puterile de dincolo de mormânt, căci bidiviul nu degeaba se numește Negrul. Petele de altă culoare de pe picioare, membre ce „conțin și ideea de obârșie”, arată că animalul e unul social, din planul profan, dar a călătorit deja Dincolo odată cu tatăl și e un inițiat în tainele lumii tenebrelor - iată călăuza de care are nevoie Mistricean. În cazul lui Bogdan-Dimian din balada cu același nume
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viața însăși, idee exemplificată de basmele cu influență creștină în care nou-născutul abandonat și găsit de un pustnic este hrănit și crescut cu o viță-de-vie apărută din senin. Imaginea cerbului trufaș, autoîncoronat stăpân peste lume, pare să susțină perspectiva unei obârșii agrare pentru imaginarul animalelor invazive Fala cerbului este „analogon strigării împăratului”, a cărei finalitate este, desigur, o căsătorie: „Strigă-n lume, cine strigă?/ Giunelui bun!/ Strig-on dalbuț împărat:/ - Cine-n lume s-o afla/ Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Tudosia. Erau foarte cinstiți și vrednici. Cei de la câmp se țineau de vorbă. Din august 1916 până la jumătatea lui februarie 1917 am stat în Bacău în strada Fabricilor. Eu am stat în gazdă la un mecanic Edmund Vișek, ceh de obârșie. Pe soția lui o chema Maria. Amândoi erau oameni foarte buni și primitori. De multe ori ne-au poftit la masă la ei. Ne-au cinstit și omenit. Și ne-am despărțit în condiții foarte bune. Mai târziu am aflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Sasca jud. Suceava, com. Baea fiind prea cuzistă și iorghistă. La cârma țărei era guvernul Generalului Averescu [70]. M-am dus la votare la Sasca. Credincios din partea averescanilor la centru de votare Sasca, era învățătorul Gheorghe Papadopol din Fălticeni, de obârșie din orașul Botoșani. S-a purtat f. frumos cu mine. Și cât a trebuit să stau degeaba până să-mi vină rândul să votez, iată ce mi-a spus. În Baea a fost o familie cu numele de Lateș. De unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fel de probleme dar mulți au cunoscut experiența cumplită a dezmembrării familiei dar și deportarea în Siberia, Donbass sau Kazahstan. Mulți ani după război basarabenii, deși intrați prin ocupațiile lor în ritmul normal al vieții societății, își tăinuiau cu frică obârșiile geografice dar și cele sociale, având în vedere faptul că mulți din ei fuseseră până la refugiu oameni înstăriți. A fi basarabean era un handicap. Mi-aduc aminte cazul unui elev basarabean de la același liceu care a fost amânat la primirea
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
și-și împlinesc rostul istoric prin voința lor și grația lui Dumnezeu. Contrastul acesta între stat și națiune s-a remarcat în mod drastic și în istoria poporului român. Națiunea română este una și nedespărțită de la Nistru până la Tisa. Aceeași obârșie, același grai, aceeași doină, aceleași datini și obiceiuri pretutindeni, dară vitregia vremilor a împiedicat pe înaintașii noștri de a creia un stat național unitar, care să cuprindă neamul întreg în hotarele lui etnice. Leagănul copilăriei neamului nostru, Ardealul, a fost
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Am încercat să fac în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din contra "actele" mele să fie respectate de orișicine și în acest fel să fiu mândru că am reușit să nu-mi fac eu țara și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români, cu toate că doi sunt jumătate suedezi și nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată în România. De asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orașului). Dimitrie Cantemir se considera descendent din Petru Silișteanul, menționat într-un document din 15 octombrie 1491, care cumpăra satul Mănești, așezat la izvoarele Elanului, cu mănăstire, pentru 75 de zloți tătărești. Tatăl său, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693), își avea obârșia în lumea răzeșilor sărăciți din același ținut. Ion Neculce scria despre Constantin Cantemir că a fost „de oameni proști (simpli, n.a.), de la ținutul Fălciului, carte nu știa, ce numai iscălitura învățase de o făcea” . Boierimea de rang înalt nu l-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mație a declanșat din parte-i un mare val de efuziune; m-a îmbrățișat de parcă ar fi regăsit, după ani de căutare, un bun prieten pierdut, alunecând apoi, cu vizibilă plăcere, pe firul pro priilor amintiri despre orașul meu de obârșie. Fapt este că Benador, deși născut într-un sat din Bucovina, se considera și el brăilean, și chiar era, la urma urmei, din moment ce copilărise la Brăila, făcuse acolo școala primară, petrecuse tot acolo o parte din anii tinereții. În plus
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
glumească pe seama lor, acest om brav, a cărui fragilitate fizică era într-un izbitor contrast cu robustețea morală. Îl căutam și mă căuta adeseori, prin telefon, în temeiul unei vechi simpatii reciproce, la a cărei origine stătea, printre altele, și obârșia brăileană comună. Aceste convorbiri, după ’89 mai ales, ne erau mai întotdeauna confiscate de subiectele zilei, ale ultimei ore, întorceam pe toate fețele „situațiunea“ care, de ce n-aș spune-o, ne apărea amândurora din ce în ce mai neagră. Mai vorbeam și de literatură
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-a creat obligații morale. Fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
inițială a liricii lui Horea se diminuează treptat, tonurile se înăspresc, devin grave, dramatice, sub privegherea severă a duhului tran silvan. Ecouri din Goga, din Aron Cotruș pot fi acum per cepute. Apare stăruitor, obsedantă, tema dezrădăcinării, a desprinderii de obârșie, precum și aceea a culpei de-a se fi lăsat clintit din spațiul originar. Acestea sunt, desigur, atitudini poetice „vechi“ - le-am întâlnit la liricii ardeleni ai începutului de secol, la Goga, la Iosif -, dar trebuie să observăm că reapariția lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
îndată în picioare dacă apărea o doamnă, nu l-am văzut niciodată ieșind în lume nebărbierit sau fără cravată, dacă-l vizitai la vilă te conducea, când plecai, până la treptele de la intrare. Amănunte, știu, dar exprimau un stil. Moldovean de obârșie, epicureu, profesorul Vicol era și un om de spirit. Gusta vorba de duh, gluma subțire, cultiva ironia și autoironia. În sala cantinei de la Cumpătul rămăseserăm odată numai noi, după prânz, să ne bem cafelele, când am intrat pe ușă două
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în anii de după cel de al doilea război mondial, sancționându-i lui Eminescu limitele de gândire și de atitudine, în numele clasei muncitoare, de la care se revendica patetic și Panait Istrati ("clasa muncitoare, căreia îi aparțin /nu prin mentalitate, ci prin obârșie...") și pentru care acuză lipsa de eficiență concretă a operei acestuia, de parcă ar fi fost vorba de un program de partid. Eminescu, zice el mai departe, "și-a băgat piciorul în capcana naționalismului șovinist, neputincios și sforăitor, l-a slujit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând după sine "delirul exegetic" al adulatorilor, datorat mai ales faptului că "instituționalizarea studiilor eminesciene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
stăruință propriul grai, datinile și tradițiile culturale, în pofida atâtor împrejurări nefaste. În ultimele secole, din rândul lor s-au ridicat numeroși cărturari, literați, poeți etc., mulți cu o contribuție remarcabilă în istoria culturală a diferitelor țări balcanice. [...] scriitori importanți de obârșie aromână din Macedonia, Albania, Serbia etc. au aflat în centrele universitare românești un mediu prielnic de formare și afirmare." Nu puțini dintre aceștia s-au stabilit definitiv în România, activând în diferite domenii, fiind apreciați cu calificative superlative. Memoria acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
probitate profesională și științifică, își asumă responsabilitatea de a nuanța demersurile în această direcție, din care nu se exclude și o componentă aromână: "ipoteza lui D. Caracostea după care strămoșii în linie paternă ai marelui poet ar fi fost de obârșie aromână (macedoromână), citând, în acest sens și pe N. Iorga, Th. Capidan sau Dușan Popovici, cu date referitoare la aromânii stabiliți în Banat în urma războiului turco-austriac din 1736-1739. [...] autorul citat acceptă inițial că posibila ipoteză după care "niște aromâni, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rezolva orice precedent ne putem imagina; chiar și unul nuclear. Cu alte cuvinte, cel mai bine e s’o copiem, mai precis să copiem ceea ce pe alocuri mai există nepervertit adică, În cazul de față, să urmărim un râu, de la obârșia sa și până la capăt. Acolo unde, În creierul munților, Își are obârșia, un râu se autoepurează de eventualii poluanți. Asta, pentru simplul motiv că viteza mare a apei și Îngustimea albiei nu prea permit locuri de stagnare a apei și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cuvinte, cel mai bine e s’o copiem, mai precis să copiem ceea ce pe alocuri mai există nepervertit adică, În cazul de față, să urmărim un râu, de la obârșia sa și până la capăt. Acolo unde, În creierul munților, Își are obârșia, un râu se autoepurează de eventualii poluanți. Asta, pentru simplul motiv că viteza mare a apei și Îngustimea albiei nu prea permit locuri de stagnare a apei și deci râul se spală permanent cu apă proaspătă. Evident, eventualii poluanți ajung
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
fripți, cu brânză nouă, ridichi și ceapă verde, amintind traiul lor păstoresc de acasă, al boboștarilor, și cu tot ce aveau mai de lauda pivnițelor lor. Numai la asemenea petreceri și prin familii mai vorbeau Încă limba lor de veche obârșie tracă. Tot În mahalaua noastră și În curtea copilăriei mele, erau câțiva copii de ovrei, a căror prietenie am păstrat-o până În plină maturitate, contribuind, bănuiesc, la acel gust al meu cos mopolit, de care am pomenit, și pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
românești aparține, precum știm cu toții, președintelui mult stimat al patriei noastre socialiste, a cărui tinerețe eroică și maturitate prodigioasă ne-au oferit și ne oferă și azi, tuturor comuniștilor, întregului popor, exemplul pluridimensional al realității omului nou: un țăran prin obârșie, muncitor prin destin și intelectual prin pregătirea sa multilaterală, patriot și internaționalist neabătut, apărător al tradițiilor înaintate și înaintaș al transformărilor revoluționare, om comunist și comunist de omenie. Acesta este secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Nicolae Ceaușescu.“ (Scînteia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și Iuon Tritzul. Unsprezece iobagi sunt gazde, dețin singuri câte o întreagă sesiune, restul iobagilor dețin numnai câte o jumătate sau o treime de sesiune, adică în aceeași gospodărie își duc zilele câte două sau trei familii, având bineînțeles aceeași obârșie. Interesantă situație are văduva de iobag Neacșa Boberoie, care deține o sesiune întreagă, ca și zilerul Opre Maior, amândoi având disponibilități materiale de apreciat pentru starea lor socială. Văduva are de exemplu, trei vaci, două juninci, doi porci și e
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
222 Traian Cânduleț • Ilie Costache fază, la operația de zdrobire cu baroasele a pietrei din care se făcea sticla, până era adusă la starea de făină, bună de turnat în cuptoare. Și cu toate acestea, tânărul preot Constantin Puia, de obârșie făgărășean, ce și-a început ucenicia în slujba de serv al lui Dumnezeu în comuna Micfalău din județul Covasna, azi paroh la Biserica Română din Brașov, ne povestește despre lucrătorii Ursu Aurel, Radu Iuonu și Streza Coman de la Glăjăria din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
referitor la plimbarea fiului universitar cu mama sa pe Bulevardul Copou, „gătită cu ie, catrință, bundiță mărginită cu blană de jder, cu opinci în picioare, măiestrit lucrate și cu o broboadă bogată, viu colorată pe cap”, etalează tocmai mândria pentru obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa. Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte superior valorificate prin reeditare cum ar fi cele intitulate Mirajul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
această mamă a venit în urbea Iașilor să-și vadă feciorul, domn universitar, la aceeași instituție academică de învățământ agricol pe care, nu cu mult timp în urmă, o absolvise. Atitudinea tânărului trăda satisfacția, mândria chiar, de a-și etala obârșia țărănească, alături de mama sa. În plus, admirația privitorilor față de originalul cuplu era vădită și cvasiunanimă... Traista rămâne un simbol al țăranului român din trecutul nu prea îndepărtat. Ea aduce în încețoșatul prezent imaginea aureolată a utilizatorului ei - iubitorul de pământ
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]