9,947 matches
-
idei si imagini obscure, dând naștere unor sentimente care îi inspirau ură, răutate, sfidare, dorința de a face cât mai mult rău posibil. Se întoarse și o luă îngrozit la fugă, la întâmplare prin jungla aceea necunoscută, până când, răpus de oboseală, căzu și leșină. ******************************* Fu găsit zbătându-se între viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii de mesteceni. Părul de pe creștet îi dispăruse complet, ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
fără niciun gând! Cu greu plătește sinele azi vama Unei iubiri adevărate pe pământ! Cluj Napoca 27 august 2015 Eternitatea Am întrebat vântul de unde adie? Pe tâmplă ca o mână infinită. Îmi astâmpără clipa toridă a neputinței De a lupta împotriva oboselii sălășluite În ochii deschiși spre zare și în mâinile Care stau de strajă pe armele credinței.. Și a speranței Apărând fără preget dragostea. Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea lui: Eternitatea. Cluj Napoca 27 august 2015 Închinare Voioasă îmi
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
toate zilele, își ia la revedere de la o mătușă care o îmbrățișează afectuos și se așează pe bancheta din spate. Îmi spuneam în gând că orice discuție (și eu speram într-una agreabilă), mă va face să nu mai simt oboseala drumului, mai ales că până de curând și eu fusesem pus în situația de a face autostopul și nu pot spune că mă simțeam chiar bine când vedeam trecând zeci de mașini ai căror șoferi nu catadicseau să îmi arunce
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta și am aruncat prima lansetă cu momeală diversificată în cârlige, să testez la ce are chef să muște peștele în acea zi. Iubita dormea liniștită în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
putea împotrivi nimeni căsătoriei lor și unei așa mari iubiri. Trebuia să sosească echipa de la criminalistică, să preleveze probele. Nu putea aranja nimic în apartament. Trebuia să păstreze locul faptei intact. Așa i s-a spus. Ly era frânt de oboseală. S-a cufundat în fotoliul de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
el. Numai pe el îl iubea. Avea deplină încredere în ea. Și totuși, privirile acelea cu tupeu, îl înnebuneau... parcă toți ar fi dorit femeia lui. La el, în Africa, nu s-ar fi întâmplat așa ceva... dar aici, în Europa... Oboseala cu dansul neîntrerupt din discoteci, din noaptea de Paști, ritmurile asurzitoare și petrecerea finală, i-au fost fatale... Simți, deodată că nu mai este el, Ly cel actual, era complet altul, unul dintr-o altă viață, anterioară, din misterioasa junglă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
a vorbi deschis ...” „ ... Uitarea defectelor proprii dă naștere la îndrăzneală ...” „... Speranța unui câștig rușinos este începutul pagubei ...” „ ... Viața printre străini te învață cumpătarea, căci fiertura de orz și culcușul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei și a oboselii ...” „ ... Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduși decât să conducă ...” „ ... Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi ...” „... Când cineva depășește măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite ... Natura și educația sunt asemănătoare
DINCOLO DE PORŢILE ÎNTUNERICULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370485_a_371814]
-
cunoștințe și fiecare avea bolnavi în familie, unii în prag de disperare, lucruri destul de triste numai să le asculți, darmite să le trăiești. Ascultându-i, inima mi s-a înduioșat și sufletul mi s-a infiorat. Mă uitam și observam oboseală. tristețe, disperare și dorință de mângâiere. Le-am promis că mă voi ruga pentru ei, dar mă întrebam, oare, câtă credință au aceste persoane? Aici, pe pământ, suntem ca și în “valea plângerii” și cum spunea “dreptul” Iov din Biblie
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
fim fericiți, mângâiați, dar prin propriile noastre căi, excluzându-l pe Dumnezeu din ecuația vieții. Rezultatul? Necaz, furtuni, nemulțumire și deznădejde, fără nicio șansă de mângâiere și speranță. Clătinați de al vieții, ori al deciziilor proaste val, unii cad de oboseală și se “adaptează” acestui ev plin de stricăciune și neștiință de Dumnezeu, ignorând cu desăvârșire și uitănd de existența unui Creator. Rezultatul? Eșec la tot pasul! Devianță, infracționalitate, stări nondrept și de adrept, mereu aviditate după plăcere de moment, după
DESPRE MÂNGÂIERE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369458_a_370787]
-
soția, aveau serviciu: diminețile le erau pline de stres; micul dejun era luat în fugă, iar ultima gură de cafea și ea, băută în grabă pe drumul spre mașina parcată în garajul construit lângă vilă... Seara se întorceau plini de oboseală și de multe ori, plini de nervi...; somnul le era scurt și odihna nu se lipea niciodată de ei... Intr-o bună zi, cei doi s-au hotărât să ceară sfat la vecinul lor, acel bătrânel cu fața mereu zîmbitoare
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
voi învăța limba maghiară și mă voi înscrie la “Liga scriitorilor maghiari”. Căci pentru Uniunea Scriitorilor, mă tem că mai am mult de scris. Și anii-s puțini... Am participat și eu la Cenaclu; lume mult mai puțină decât deobicei. Oboseala sărbătorilor de iarnă. Am intrat în Ligă pentru că iubesc literatura. Frecventez Cenaclul și nu vreau să fiu arătat cu degetul că-s zgârcit și nu mă înscriu ca să nu cotizez... În succintul comunicat al Ligii, ușor observi că apare în
PE MARGINEA CENACLULUI LITERAR ARTHUR SILVESTRI AL L.S.R. de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370587_a_371916]
-
metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură ca o mână la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tată, părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
dragii noștri părinți. Atunci nu am observat acei îngeri care ne creșteau și își revărsau toată bunătatea asupra noastră, munceau din greu să ne crească, să ne educe, pentru a deveni oameni adevărați. Uneori cu mari sacrificii, cu frustrări, și oboseală! Atunci nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am
BANCA AMINTIRILOR (15) PĂRINŢII de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369630_a_370959]
-
ca în orice prietenie virtuală, atunci când faptic ajungi în situația, de a te cunoaște personal, această întâlnire nu poate decât să-ți creeze o stare emoțională, pe care numai cei ce-o trăiesc pot s-o înțeleagă. Nu mai simțeam oboseala unei nopți nedormite și nici a alteia în care nu m-am odihnit tot din cauza emoțiilor mai mult de două ore. Simțeam doar cum pulsul a ajuns la maximul bătăilor admise înaintea infarctului și cum picioarele nu mă mai ajută
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
vedere arhitectonic, un oraș ce merită să fie vizitat, pentru că are ce să-ți ofere la tot pasul. Nici nu am simțit cum a trecut timpul pe lângă noi și nu numai răcoarea serii de început de martie, cât mai ales oboseala mersului pe jos, mers ce nu mă caracterizează, fiind comod în această privință, față de gazda mea care puteam s-o numesc o adevărată globe trotter local, după câți kilometri făcea zilnic pe jos pentru menținerea condiției fizice, să dorim a
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
nu voi crede niciodată. Voi păstra telefonul până mă vei suna... și o să-l păstrez și după aceea...”, hotărî Laura, în timp ce introducea încărcătorul în priză. Ajunsă în baie, se îndreptă mai întâi la oglindă. Se examină și observă semnele de oboseală din jurul ochilor. „Offf! Iar trebuie să-mi dau cu prostiile acelea să ascundă cearcănele... Cine le vede merge cu gândul la prostii, de parcă aș avea eu gând sau timp să fac ceva! Dar ce? Știe cineva ce fac eu ori
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
îndeplinirea acelor activități obligatorii din primele ore ale fiecărei zile de muncă, se retrase în birou pentru a-și verifica corespondența și câteva dosare aflate în studiu. Intrase bine în atmosfera de lucru și nu se mai simțea apăsată de oboseala ce o marcase în primele ore ale dimineții. Aproape de ora prânzului, finalizase două dosare în care a decis intervenție chirurgicală la pacienții în cauză. O apelă imediat pe doamna profesor doctor Maria Popa - prietena și principala sa colaboratoare - și discutară
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
mei, la primărie și în biserică că va fi cinstit și credincios familiei pe care o întemeiază. Mulțumesc colegilor de serviciu care mi-au verificat lucrările atunci când eu eram nedormita, nemâncata și neatenta, mulțumesc șefului că a închis ochii la oboseală și incapacitatea mea de muncă temporară. Copilul să mă respecte pentru ceea ce sunt și ceea ce fac: îl cresc. Și credeți-mă, un copil nu crește precum ciupercă după ploaie, adică singur. Alergi mult în jurul lui. Pentru ca tot ceea ce sunt și
DEMNITATEA UNEI FEMEI de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369693_a_371022]
-
mângâiat pe creștet” de toți adulții adunați la o ședință extraordinară, iar Elenă e dată afară din școală. Mă gândesc: da, așa e, asta e realitatea, psihopatul premiat, victima - neînțeleasa de nimeni. Și atunci, se petrece ceva ce imi alunga oboseală, deprimarea, apatia: profesoară se întoarce pe scări, intră în sala de clasă, terenul pe care fusese învinsă - și se descalță. Își ia adidașii și-i bate în cuie pe podea, se încalță din nou și declara „ Aici este locul meu
FILMUL RUSESC (M)UCENIK, 2016 de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369692_a_371021]
-
dragii noștri părinți. Atunci nu am observat acei îngeri care ne creșteau și își revărsau toată bunătatea asupra noastră, munceau din greu să ne crească, să ne educe, pentru a deveni oameni adevărați. Uneori cu mari sacrificii, cu frustrări, și oboseală! Atunci nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
dragii noștri părinți. Atunci nu am observat acei îngeri care ne creșteau și își revărsau toată bunătatea asupra noastră, munceau din greu să ne crească, să ne educe, pentru a deveni oameni adevărați. Uneori cu mari sacrificii, cu frustrări, și oboseală! Atunci nu am observat, poate, dar cu trecerea timpului, când am devenit adulți, sau mai târziu, când „și-au terminat rostul” și au plecat în lumea celor drepți, abia atunci le-am dus lipsa, abia atunci am simțit ca am
GEORGE GOLDHAMMER [Corola-blog/BlogPost/369688_a_371017]
-
A alergat între două hotare ca „o pasăre rătăcită în furtună“ și care nu-și găsește cuibul orbită de apa ce-i îngreuna zborul și-i smugea penele împrăștiindu-le în văzduh; care într-un final se lasă doborâtă de oboseală, uită să mai bată aerul cu aripile grele și moare. Am alergat între două hotare ca vântul printre crengile copacilor, încercând să adun cât mai multe frunze și mere. M-am izbit de hotarul vieții și mi-au răspuns umbrele
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
sufletul va rămâne liber să vibreze o să fie târziu, Prea târziu. Muzica umbrelor Am ascultat într-o seară plânsul umbrelor în lumina palidă a lumânării. Erau niște umbre gigant care doreau să cucerească lumea, dar flacăra lumânării dădea semne de oboseală și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
care păstra niște pete uscate și închise la culoare, pe partea din față, cu un batic subțire negru și o pereche de șlapi din cauciuc în picioare, care, la rândul lor, erau pătați cu sânge uscat. Era marcată vizibil de oboseală și se vedea dintr-o privire că este foarte îngrijorată și speriată. Rămăsese, sleită de putere, rezemată de perete. Plângea frângându-și mâinile și blestemând: „Ninorocitul..., ardî-l-ar focul iadului sâ-l ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
ale sale. Uneori mă plictiseam așa de tare încât mă mișcam ori căscam. Aveam 6 spre 7 ani și tânjeam după copii care se jucau în stradă. Apoi mă uitam pe furiș spre el să observ de mi-a văzut oboseala de pe chip ori plictiseala. Vedeam doar cum își mișca mâna cu rapiditate, păstrând o tăcere de nerecunoscut. După o oră sau poate două, când își termina desenele sale de la șevalet, cu ochii săi mari mă privea cu bucurie iar pe
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]