6,770 matches
-
ואבי, רק שהנחשים לא יבלעו אותי! אני פעימת לב; מרטיטה את גופי, מבהילה את עצמי. אני סירה תועה על גלי עברי הממיס,הקורא, השואב אותי. אני קטר עייף, קטר מתנשף, ועומד להחזיר נשמתי לאל, שיפגישני שוב עם אבי ואמי. *********** PRUNC OBOSIT Sunt un prunc și mă agăț de pieptul mamei mele, de pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
pieptul tatălui meu, ca șerpii să nu mă înghită! Sunt o bătaie de inimă ce-mi zguduie trupul, ce mă înspăimântă. Sunt o barcă rătăcitoare pe unde, pe undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere. Referință Bibliografică: PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (versiune bilingvă ebraică-română) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
undele trecutului care ma cheamă, mă topește, ma absoarbe. Sunt o locomotivă obosită. Gâfâind, îmi dau sufletul lui Dumnezeu, care mă va conduce spre mama mea, spre tatăl meu. IMAGINE: Eu cu prima mea nepoțică după naștere. Referință Bibliografică: PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (versiune bilingvă ebraică-română) / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1852, Anul VI, 26 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRUNC OBOSIT/תינוק עייף/ (VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361016_a_362345]
-
p. 41), dar se trezește și «fără idoli» (într-un de neevitat timp-doi ca de motor cu ardere internă), la umbra unui argintiu carpen (despre care nu poate fi vorba în textul achimesc de-aici, la o neatentă lectură de obosit receptor), arbore „tare“, „oțelit-fibros“, ce-i aduce în memorie celebrul îndemn horațian, carpe diem (îndemn din două vocabule latinești între care i-a scăpat un -n ciber-culegătorului, carpen diem - p. 32 -, numai că pe lângă zero-timpul, doar hyperionic-eminescian „atins“, cel de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
și tristețe în privire, Voi zâmbi amar la rându-mi ,de-o poveste de iubire. Vei dori să scuzi plecarea grabnică,făr´ de-un cuvânt Regretând acum sfidarea pentru-al nostrum legământ. Întinzând mâna spre tine,drag obraz voi mângâia, Obosit șoptindu-ți:„Dragă,tu n-ai vrut rămâne-a mea. A iubi prea mult,e-o vină și mă plec în fața ta! Eu ... nu am putut ascunde c-ai fost însăși viața mea ... Și te voi ierta,probabil,neștiind ce
CELEI PLECATE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361088_a_362417]
-
DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului România- Catedrala din suflet in memoriam Adrian Păunescu Dincolo de România reală, asta de zi cu zi, uneori obosită și urâtă, alteori fardată de patrioți cu simbrie tricoloră, sau pur și simplu firească precum alte țări firești, mai există o Românie „fictivă” dar mai palpabilă decât cea vizibilă: România din mintea fiecăruia. O țară cu acte de proprietate în
SA NU-L UITAM.../ O ANTOLOGIE DE VERSURI IN MEMORIA LUI ADRIAN PAUNESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361082_a_362411]
-
mai exact, să nu decad. Și spre a face un joc de cuvinte, să rămân un om cumsecade și nu „cum cade”. Precum știi, rămas singur, impropriu spus, am doi copii și mulți nepoți dar... copiii noștri s-au născut obosiți, au o veșnică lipsă de timp și bani având mereu dorințe, lumea e neînțelegătoare iar eu nu pot face parte dintre cei care să nu-i înțeleg. Doar sunt părinte! Și dacă nu eu atunci cine? Ei au multe probleme
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
Ce am dăruit și ce am primit de la viață cunoaștem fiecare. Din rezervația naturală a vieții, toamnele au fost uneori aspre, lăsând în urmă o ceață grea, vise de odinioară rezolvate sau rămase neterminate. Nu au rămas nici frunzele ruginite. Obosite, au căzut la pământ. Altele vor reapare. Natura are legile ei prin care revine mereu la viață. Noi? Avem doar bogăția amintirilor care treptat, și ele ruginesc. Nu fiecare toamnă e mohorâtă. Nu e mereu frig și nu tot frigul
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
să o întrebe dacă a răspuns „da”, sau „nu”. Cu mare bucurie ea îi răspunde: - Da, din toată inima! Și sunt foarte, foarte fericită, că m-ai sunat... că nu mai știam cine m-a întrebat. Nu l-am întrerupt. Obosit, a adormit, că altfel ar mai fi avut atât de multe de spus. Încet, spre a nu-l trezi din visare m-am retras dorindu-i un cald salut și dragul de a-l revedea. M-a impresionat mult. Mă
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
e cam aceeași. Aceasta nu înseamnă că se roagă, ci că doar se zice o rugăciune. Trebuie să facem distincție între a rosti o rugăciune și a ne ruga cu adevărat, lui Dumnezeu. Omul pleacă la lucru, vine seara târziu, obosit sau îl obosește televizorul și după aceea, chiar înainte de a se culca mai zice o rugăciune. Eventual zice o rugăciune și la masă. Dacă la atât se reduce religia ta, tu nu poți să spui că ai părtășie cu Dumnezeu
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poate nu ai nevoie de mine...poate ceea ce îți ofer eu este ultimul lucru de care ai nevoie.. Dar, știu să ascult și am un umăr cald pentru fruntea ta obosită . Știu să tac... Poate am pe buze cuvântul care îți descrețește pentru o secundă fruntea incruntata.Poate sunt mai mult decat las a se arate,poate sufletul meu e mai frumos decât multe alte lucruri pe care tu le asociezi
SA VORBIM.ATAT ! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360772_a_362101]
-
tipi plicticoși!” Da' puțin mi-a păsat. M-am apropiat de ea și m-am prezentat. Mi-a spus și ea că se numește Cristina și că este începătoare într-ale ziaristicii și că a venit de la ziar și e obosită și vrea să bea o bere și apoi o să se ducă acasă, să doarmă, că nu mai poate. Am discutat vreo cinci minute. Uitasem de Sami. Dar a venit el la mine. Mă văzuse cu Cristina și mi-a spus
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
în a lor cale sămânța după vânt”. În pacea amurgului, soarele scapătă-n asfințit, înghițit de pădurea cu stejărei a lui Mitică Sultanii. Plugarii domanișani se întorc de la arat, veseli, hăulind pe lângă juguri, îndemnând plăvanii care trag carele, unde dorm obosite plugurile și grapele cu dinți de lemn de salcâm ce ziua întreagă au mestecat sfântul pământ dătător de viață. În zilele cu cruce roșie în calendar, domnișani și domnișance, în straie naționale de sărbătoare, bine aprovizionați cu pastramă, brânzeturi, cașcavale
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
cei în „Miorița”, toți se întorc acasă, dar pentru puțin timp, căci vor pleca apoi la vale, în transhumanță, în Bărăgan sau în Bălți, unde vor ierna: „Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit și blând popor! Și cântând, pășește-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte bună! Mâine iar vom fi-mpreună, Tu să râzi și eu să cânt. Mâine, până-n zori te scoală, Adă flori de-argint
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji, probleme. - Am venit să vă mulțumesc și să vă spun că am plecat. O zi bună! - O zi bună și ai mare grijă de tine! îi răspunse primarul cu o voce stinsă. Plecă mirată de
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
lăutari autentici. S-au decis să meargă la discotecă după cină, erau prea tineri pentru a se mulțumi cu melodii languroase scoase de coardele unui contrabas, o vioară și clapele unui acordeon răgușit, acompaniate de un țambal. Târziu în noapte, obosiți atât de drumeția pe munte, cât mai ales de fâțâiala de pe ringul de dans, unde fiecare a depus tot efortul și măiestria de care dădeau dovadă pentru a fi în trend cu ceilalți participanți la dans, au revenit la căsuțele
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
de zile, te căsătorești, faci un copil, trebuie sa il speli, să îi faci de mâncare, trebuie să te joci cu el, trebuie, trebuie, trebuie.Apoi vine bărbatul acasă, iti cere datoria de femeie și tu îi răspunzi:” Sunt prea obosită, iubitule!”.Așa se întâmplă azi, așa se întâmplă mâine, totul are o limită, ajungi să fii înșelată, ajungi iar singura, ajungi să iți plângi de milă din nou, ajungi să îmbraci din nou rochia de mireasa.Esti fericită?Îți spun
COMENTATRIU DE DINAFARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 647 din 08 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360948_a_362277]
-
-ți ochii cu năframa, Tu alergi să prinzi năluca unui vis, Dar oprește-te prietene, ia seama, Pașii tăi se-ndreaptă-n grabă spre abis. ?n zadar aștepți năluca fericirii, ?n zadar apuci cu pumnii amândoi, Vei plăti tribut dezamăgirii, Obosit, cu ochii plânși, cu pumnii goi. ?ntoarce-te la Domnul, așa cum ești, Cu zdrențe-n suflet și poveri ?ntoarce-te la Domnul, cu-n cuget nou Și-o altă inimă să-i ceri. ?ntoarce-te la Domnul, La pieptul Lui să înțelegi cât
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
parcă ar fi niște șerpi printre văi. - După ce mâncăm mai coborâm la Padina sau la peșteră? - Ce, ai început să fii băiat de oraș? Nu-ți mai place sportul? - Mă gândeam la tine. - Mulțumesc. Am nevoie de mișcare, să fiu obosită, să pot dormi ca un copil, nu să stau numai cu gândul la tine. - De ce? - Pentru că îmi provoci furnicături numai când inspir aerul din jurul tău. - Și crezi că mă deranjează? - Nu te deranjează desigur, dar când nu vei mai fi
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
fost un gest plăcut pentru iubită. Spera să se uite incidentul și de aceea i-a propus ca, după ce se odihnesc puțin, să meargă la un restaurant cu program prelungit sau la barul de noapte de la Cazino sau Hotel Palas. Obosiți, s-au răcorit după un duș rece și, fără să mai facă dragoste de data aceasta, au adormit îmbrățișați. Doar foamea i-a mai sculat din somnul odihnitor al după-amiezii. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XII
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
acasă, neapărat va trebui să stea de vorbă atât cu magazionerul, cât și cu doctorul Țigănuș. Ei trebuie să știe ceva sau cel puțin să bănuiască asupra modului cum s-au întâmplat lucrurile. Așa a prins-o somnul. Se simțea obosită după vizita Ramonei și mai ales când a aflat vestea că postul său depindea acum de ședința de consiliu care putea trece peste hotărârea comuniștilor din organizația de partid pe colectiv. Nu putea să nu citească în vocea Ramonei parcă
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
de foame. Nu se vede că m-am mai îngrășat? - Da, nu arați așa de rău cum mă așteptam. Eram disperată că nu știam cum te vei descurca printre străini. Soarele a început să devină din ce în ce mai supărător. Veronica se simțea obosită, așa că au hotărât să se întoarcă în centru, pentru a merge la magazinul universal. La etajul doi, mama sa s-a îndreptat direct la raionul de sport. Privirile îi alergau în zona cu îmbrăcăminte de sport - turism. Dorea să-i
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
aduna gândurile, ca obstacole în calea accelerației gravitaționale. HÂRTIA ȘI FOCUL Ni se face câteodată dor de copertele cu miros melancolic de viață intrinsecă. Alte ori, doar privirea lor ne amintește căderea dinastiilor cerești. Cu frecvența caracteristică lemnului, vocea cititorului obosit se aude prin literele ascunse cu grijă în flacăra cu care arde hârtia. CASCADA Am primit o etichetă oarbă cu o seară înainte de a vedea cascada. Apoi apa și zgomotul ei au prăvălit coletul în pacea dintre doi mesageri
CRATIME (2) de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364240_a_365569]
-
care o cunoaștem astăzi. Ce simplu se petrec unele momente importante din viața unui om - termini de citit un manuscris și spui: «Marine, aici zace o capodoperă. Va fi cartea vieții tale», în timp ce el nu spune nimic; te privește doar obosit și ușor năuc, parcă întrezărind cît de important va fi acel moment în destinul său literar... Așa era Marin - întîi scriitor, și pe urmă amant. Cine nu înțelegea acest lucru era pierdut.“ (Radu COSAȘU despre Marin Preda, Moromeții si Aurora
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]