13,698 matches
-
mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre Brandy Alexander: — Ține-mi ocupată o masă la geam în iad. Lacrimile trasează linii curate de-a lungul obrajilor lui Evie, și ea urlă: — Iubito! Trebuie să-mi răspunzi ceva! De parcă asta n-ar fi deja o dramă, dramă, dramă, Brandy ridică privirea spre mine, care stau îngenuncheată lângă ea. Cu ochii ei violeți dilatați la maximum, ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
doar mici gâlme dure și roșiatice. Un misionar cu pete întunecate, subcutanate, de la mai știu eu ce ciupercă tropicală. Un mecanic care s-a aplecat peste o baterie în momentul când a explodat și acidul i-a distrus buzele și obrajii de i se văd dinții galbeni într-un rânjet permanent. Mă uit la verigheta călugăriței și scriu: am impresia c-ai pus laba pe ultimul tip într-adevăr arătos. Tot timpul cât am stat în spital, nici poveste să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de trei zile îmi dai de băut, cred că ajunge. Chiar dacă mai vrei să știi ceva n-o să-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-ți mai spun. Poate nici nu mai știu ce să-ți spun. Nu crezi că-i destul ?" Și-a pus degetul la obrazul vrîstat de riduri adînci, ochișorii negri-gălbui se înfundaseră cu totul în orbite. Și-a dus degetul la obraz și s-a bătut încetișor peste pielea cenușie fără fir de barbă. "Crezi, dom'le, că Lică Făinaru e un Fraier? Ți-am spus cît îți trebuie, poți să te duci la șefii tăi să le spui de unde știi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a gîndit că-l așteaptă zile grele. Mi-e cam somn, domnule Ali, și nu știu cînd o să mai pot prinde un pui de somn." Turcul mormăi iarăși ceva, de fapt bolborosea în gura lui fără dinți, din cauza asta avea obrajii supți, se făceau două scobituri că puteai să-ți vîri pumnul în ele, "somn ușor atunci, somn ușor." Dar nu se dădea dus și atunci și-a dat seama că de fapt se uita interesat la ziarul Dimineața din 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cocoș poți să-l aduci?" Ali Mehmet se încruntă ori numai se prefăcu. Pentru prima dată s-a întors cu spatele la el, privind pe fereastră. Nu era nimic de văzut acolo. De aceea renunță destul de repede și se întoarse bolborosind, umflîndu-și obrajii, "aha, deci și dumneata ești din ăia, jurnaliști!" Nu putea ști dacă e încântare sau dezamăgire. A încuviințat. Era și el unul dintre jurnaliști. "De la gazeta asta, de la Dimineața ?" Nu, de la alta, toate gazetele vor să scrie despre Cocoș. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil, după cum spunea George Stan, care se uita atît de insistent la el, încît îl făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil, după cum spunea George Stan, care se uita atît de insistent la el, încît îl făcea să se împiedice pe drum drept. În ultima vreme nu mai avusese atîta grijă, iar George Stan se plictisise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a simțit că obrazul străbătut de vinișoare subțiri i se congestionează, va trebui să aibă grijă, vinul oricît de curat ar fi urcă tensiunea, și-a încruntat sprîncenele stufoase și scurte ca două lipitori adunate cap la cap, a răsturnat pietrele, era gestul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul Popianu a ridicat degetul lui păros și pistruiat, așa cum îi era și obrazul, "după ce ai făcut prostii nu mai și spune prostii. Doar știi că sînt cîteva reguli, hm, cîteva interdicții. Cum sînt cele zece porunci. Și vezi ce ți s-a întîmplat. Bine că ți s-a făcut rău înainte de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F. a făcut o față lungă și severă. A tăcut preț de un minut, poate chiar două. Adjutantul Popianu se străduia să nu soarbă cu zgomot ceaiul de tei și din pricina asta gîtul i se înroșise, cum i se înroșise obrazul întreg, încît pistruii se pierduseră cu totul. "Prințul, ei, prințul, cu viața lui...", a început K.F. și în clipa următoare s-a auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă ar fi sorbit cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii decît rochia lui K.F., semn deosebit de sigur că se îmbătase, l-a pupat zdravăn și după încă două pahare i-a mărturisit și motivul pentru care e fericit. I-a spus: "Bătrîne Popianu, află că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spună un secret atît de serios. Dacă într-adevăr era vorba de Serviciul lui Mihail în care urma să ajungă. L-a privit cu severitate, cît putea să mai fie de sever după atîta vin, și-a trecut palma peste obraz, era cald și țepos: "Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
detectiv și-a pus prima întrebare firească, dar a pus-o cu voce tare: "De unde știți că sînt interesat în chestiunea asta, a fericirii?" K.F. a schițat un fel de zîmbet, foarte îngrijit, încît să nu modifice armonia încremenită a obrazului său. "Ar fi mai bine să luați loc, domnule adjutant, doar știți bine că nu veți cîștiga absolut nimic dacă veți încerca să mă dominați, ca să zic așa, prin statură, prin poziție. Ceea ce vă propun eu este o alianță între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de toată admirația. Este chiar momentul să-ți mărturisesc toată admirația mea pentru înalta dumitale profesionalitate." Adjutantul a simțit că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe sine cum alunecă așa dintr-o parte în alta a așezării, lăsîndu-și obrazul și fruntea mîngîiată de cîrceii tineri, de frunzele acrișor-amărui ale viei, cum înțelege dintr-un semn ce se întîmplă în case, cum își plimbă grijuliu și nepăsător privirea peste chipurile încrețite ori rotofeie ale tîrgoveților și cum aceștia știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua și asta ridică tensiunea. "Hm, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de sărbători s-o fi făcut. O vedea uneori la fereastra foișorului, o fereastră mare cît o vitrină, privind mișcarea, atîta cîtă era, de pe uliță, cu chipul de ceară albă, încremenit, fără nici o clipire a pleoapelor, fără un tremur în obraz. Era o statuie vie, din ce în ce mai enigmatică, a ființei și mai ales a amintirii sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea doar o mai ținea minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
retragere, că era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de un bărbat rotofei, cu favoriți albi și pete pe frunte, altfel cu obraz roșu și gît gros. Trăsura s-a rătăcit puțin pe ulițe, pînă la urmă vizitiul a întrebat pe cineva: "Unde-i Vila Katerina?" Sigur că toată lumea știa unde este și de altfel se zărea de îndată ce intrai în Vladia. Fusese construită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l bagă în seamă, avea privirea îndreptată către grupul lui Balbo, dar nu anume către el, ci mai spre margine, unde se formase un stol de ofițeri din aviație și de la Arsenal, numai ochi și urechi, cu emoția clară pe obraz, emoție și admirație, asemenea lui atunci cînd numai se gîndise că-l va întîlni pe asul aviației italiene. "Ce mai faci, domnule Leonard?" Era, de fapt, adevărata surpriză a serii. Că Balbo era grăsuliu și nu aducea deloc a zburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un aviatore come Lei, un principe ed un aviatore, signor Pangratty, Șerban Pangratty". Și aproape că l-a împins în față pe prinț, silindu-l să întindă mîna mai mult pentru a păstra o distanță cuviincioasă. Balbo se lumină în obraz, cu toate că arboră o expresie neașteptat de nouă, aspră, își împinse bărbia cu un gest cunoscut din jurnalele de actualități Luce, părea a fi un semn ori un consemn al cavalerismului oficial, își duse mîna stîngă la spate, iar dreapta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Alt cuvînt decît înălțător?" Se mira sincer. Sinceritatea este dezarmantă și te scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu-i ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scoate la liman, mai ales în situațiile ambigui. Șerban Pângratty a aruncat o privire de cunoscător către grupul zumzăitor din jurul lui Italo Balbo, acesta se roșise nițel la obraz, bărbuța lucea de pomada ori de transpirație, care se scurgea de pe obraz, oricît s-ar fi străduit Basarab Cantacuzino nu putea fi totul perfect, aer condiționat nu reușise să-și introducă, "acum e fericit Italo Balbo, nimeni nu-i ca el, ăsta e gîndul care-l stăpânește, ideea care-l ține strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]