2,880 matches
-
propriu-zisși ce profesează n-aș putea să-ți spun. Și, conform obiceiului său, încercă să schimbe vorba, revenind tardiv la albumul cu schițe: - Domnule, Calea Victoriei a dumitale este eminentă. Te felicit călduros. Trebuie neapărat s-o expui. Drept răspuns, Ioanide, obsedat de ideea lui, zise: - E unul bubos la față, parcă mâncat de vărsat. Mirabeau,Danton, toate marile canalii sunt ciuruite de variolă sau furunculoși, se vede că asta dă creierului o exercitație morbidă. Gaittany râse din toată inima de această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu ochii, imagina convorbiri posibile, pe care însă nu le realiza niciodată cu Erminia de jos, și asta nu fiindcă aceasta ar fi fost cu totul indezirabilă, dar fiindcă Ioanide alături de o femeie dorea viguros alta. În mansardă Ioanide era obsedat de Ioana. Afară de asta, Elvira și Erminia reprezentau pentru el două raporturi sufletești de nuanță morală. Elvira era Junona, și Erminia - Minerva. Întâia simboliza soliditatea căminului, în ciuda unor accidente, cea din urmă era confidenta. Fenomen curios. Părerea Erminiei despre femei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei reprezentații excepționale. Erminia zise că nu putea ști ce vor bărbații de la o femeie, dar ea personal socotea că cea mai însemnată însușire feminină e de a respecta bărbatul de merit, de a-l stimula discret, fără a-l obseda. - Bărbații merituoși sunt puțini, replică Ioanide; cu toateastea, ceea ce spui este adevărat în parte. Este o forță idealistă în orice bărbat care face din femeie o fantasmă; întîia manifestare a sexualității e frica de noțiunile sexuale, misticismul cel mai eteric
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Întrebă autoritar și suplimentar Ioanide pe Erminia, pironind-o cu ochii lui albaștri. - Desigur! Îl asigură Erminia cu devotament. - Ei bine, în afară de faptul de a fi îndrăgostit mistic sau marital, bărbatul e totdeodată un expert eugenic al femeii. El e obsedat de orice formulă fizică extraordinară, are amorul propriu de a înscrie în galeria sa exemplarele rare. Natura vrea perfecționarea speței. - Iubita, soția nu pot fi unul din aceste exemplare? Întrebă Erminia. - Vezi că n-ai înțeles? se supără amuzat Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să radă prezentul și să ridice pe malurile Dâmboviței Atena sau Roma. Toată arhitectura se reduce la el la temple, foruri, fântâni, și dacă ar fi lăsat în voia lui, numărul statuilor ar întrece în oraș populația vie. Tata e obsedat de arta moartă, concepe cetatea ca o entitate în sine. Recunosc că concepția tatii nu-i lipsită de grandoare și că în felul lui pune tot atâta dinamism cât punem și noi în trăirea directă. Ne-am și gândit o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ascensivă cu mâna dreaptă prin aer, plantând cu zâmbete dulci și pe incomodul Gulimănescu. De Gonzalv scăpă, făcîndu-se a nu-l vedea, trecând de-a dreptul la madam Valsamaky-Farfara, căreia îi sărută mâna cu multă ceremonie. Dar și aceasta era obsedată de evenimentul condamnării, ca una de altfel ce se afla la periferia ultimă a clanului Hangerliu. Ea îl descusu în șoaptă pe Gaittany: - Ce zici, domnule Gaittany, nu-i nici o speranță pentru nefericiții noștri? E îngrozitor, condamnați la moarte! Parcă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
piatra? Ce sunt aceste felurite ipostaze ale materiei? Pentru întîia dată, fiind liber de alte preocupări, constat ce inexplicabilă e lumea. Ce înseamnă a fi om, de ce am mâini și picioare, de ce sunt așa și nu altfel? Până acum eram obsedat de noțiunea de istorie, ambiția mea era de a ieși din banal și de a lucra istoric. Acum, în fața morții, văd lucrurile biologic. Nu cumva sunt victima spiritului comun din lipsă de perspectivă? La picioarele patului meu, din cauză că picură pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mărit (o glumă a lui cumnatumeu, te asigur), m-ar împinge alt sentiment: acela de a scăpa de compătimire. Mulți se căsătoresc in extremis, pe patul morții, numai să apară în fața lui Dumnezeu cu taina îndeplinită. Nunta ca simplă formalitate obsedează pe bietele femei. - Prin urmare, îți repugnă viata monahală. . - Nu știu în ce sens iei acest termen. Mă simt bine așacum sunt și nu concep căsnicia decât ca o prietenie. La vârsta mea e tot ce pot dori. . - Hergot este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trăiască morții! Mergând pe seară la Indolenta, fu surprins la deschiderea ușii de o scenă bizară, în măsura în care nu-i înțelegea rostul. Ioana cânta gâlgâitor și strident, cu două sfeșnice cu lumânări aprinse în mână, pe care le depunea pe covor. Obsedat de procesiunea de lumânări, Pomponescu crezu că Ioana îi face o demonstrație. Impresia fu mai mult subconștientă, de o secundă. Cum Indolenta începu să râdă și merse către el cu mâinile deschise, Pomponescu se dumeri îndată despre ce era vorba
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
erau împiedicați să funcționeze. Obosit, Conțescu ședea pe spate și ofta din când în când ușor. - Cum te mai simți? Îl întrebă Gonzalv, care îl veghea. Conțescu nu răspunse direct la această întrebare, ci continuă tare un gând ce-l obseda: - Pierd o grămadă de ore la facultate. Iar trebuie să refacprogramul de lucru. "El moare, zise în sinea lui Gonzalv, și se mai gândește la ore. Este un om care-ți scoate peri albi." Ca să fim drepți, Gonzalv Ionescu albea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să facă un lucru bun pentru cetate, nu este împiedicat pentru că n-are vază”. În plus, “grecii antici îl numeau idiotes pe cel care nu se băga în politică; cuvăntul însemna persoana izolată, care nu are nimic de oferit celorlalți, obsedată de mărunțișurile propriei sale case și manipulată în definitive de toți”. Acest aspect este preluat de întreaga găndire care i-a urmat: “pentru a ilustra avantajul individual al respectării regulilor care se opun înclinațiilor unui individ, Kant pune în analogie
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
fațete ale solidarităților familiale, tribale sau etnice, pe de o parte, și extensiunea slabă a muncii salariate și raporturile sale cu diversele forme ale micii producții de piață sau de economie rurală, pe de altă parte, îi incită pe cercetătorii obsedați de chestiunea unei conștiințe de clasă imposibil de surprins 18. Chestiuni similare se ivesc în legătură cu burgheziile formate pornind de la elitele intelectuale, care sunt analizate din unghiul conivenței cu capitalismul străin, definite oarecum negativ prin decalajul față de modelul istoric al Occidentului
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
totul: grație și spaimă, cruzime și zâmbet, totul” (/15). Tot În noaptea În care o Întâlnește pe Ileana (În noaptea „În care se deschid cerurile pentru cei care știu să le privească”), Ștefan are viziunea mașinii, imagine care-l va obseda toată viața și care va fi „leagănul morții lor”, o luntre a lui Charon. Funcția mașinii În roman e una arhetipală și, de câte ori imaginea ei apare „ se Întâmplă o rupere de nivel și destinele se decid sau devin imperceptibile” (). Alegerea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
nu se poate accepta întotdeauna totul, că sunt (și) situații în care suntem nevoiți să refuzăm atunci când nu avem timp sau nu este de competența noastră. Nehotărâtul. Sunt indivizii centrați pe menținerea unor relații armonioase cu ceilalți. Pe ei îi obsedează partea negativă/neplăcută a oricărei decizii. Ei au numeroase motive pentru a nu cere ajutor, a nu dori să deranjeze pe nimeni, de a nu fi cauza unor evoluții negative. Nonasertivi, evitanți, nesiguri pe ei, acești oameni se tem să
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele din urmă la manifestarea unei personalități obsedată de putere, arogantă, îngâmfată, egocentrică, disprețuitoare. D. Sălăvăstru remarcă (2004): "Dobândirea prestigiului, demonstrarea superiorității personale, obținerea rezultatului cu orice preț sunt dominantele activității competitive, care pot marca profund personalitate elevului" (p. 134). Sub aspect relațional, procesul competitiv se caracterizează printr-
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
chiar "condiția celui invidiat" (Savater, 2008, p. 176). Invidiem pe cel invidiat pentru că este invidiat... Analizată mai profund din punct de vedere psihologic, putem spune că atunci când ne cuprinde invidia, "uităm toate lucrurile bune legate de noi înșine și ne obsedează numai ceea ce nu suntem sau ceea ce nu avem. Imaginația alimentată de invidie este deosebit de puternică", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 123). Puse în umbră de strălucirea celuilalt, toate aspectele pozitive ale vieții și personalității noastre pălesc și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
lor, postulatele concrete își pot îndeplini rolul (de a oferi experiența curentă posibilă). Postulatele abstracte (de nivel superior), mai mult sau mai puțin realiste, sunt organizatoare ale sensului și ale ordinii. Enunțurile lor îl apără pe individ de capcanele care obsedează destinul omului. Fără ele, acesta ar fi cuprins de anxietate și condamnat la inactivitate. Astfel, "pe măsură ce constructe precum "universul are un sens, o ordine, o coerență" sau "pot să controlez evenimentele" sunt implementate notează autorul belgian -, precaritatea situației sale personale
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
disperată de dragoste, recunoaștere și importanță. Stârnită de lipsa de apreciere, mânia poate fi înțeleasă ca un strigăt de eliberare de durerea asociată cu sentimentul de insignifianță" (p. 120). Oamenii constant furioși, nervoși sunt oameni nesiguri; ei "sunt atât de obsedați de a-i face pe ceilalți să-i respecte, încât scrie psihoterapeutul american nu au învățat să meargă cu încredere pe propria lor cale bine aleasă" (p. 113). Semn al neîncrederii mâniosului în el însuși, mânia "servește întotdeauna la ascunderea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Trebuie să ne asigurăm că acea invidie servește unui scop util. Trebuie să se reflecte în muncă, în perseverență și confruntarea cu problemele noastre" (p. 80). 53 Uneori, a fi invidioși este ca și cum am fi îndrăgostiți: suntem de-a dreptul obsedați de persoana pe care o invidiem (Holmes, Holmes, 2001). 54 Am mai putea adăuga mândria și ambiția... 55 Potrivit lui Fr. Savater, concurența și invidia "își au originea în caracterul nostru social, care pot deveni și o amenințare pentru societate" (2008
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu anii '80 ai secolului al XX-lea), înțeleg să-și extindă perfecțiunea în toate domeniile: intelectual, fizic, emoțional, social, profesional (nu este vizat și cel moral!). În actualul context, al secularizării în expansiune, idealul personal indus de o societate obsedată de excelență și de performanță nu mai are limită. Nimic nu-l mai moderează. Nimic nu-i mai frânează entuziasmul. Scăpând oricărui control, el este dominat de un soi de hipertrofie", observă M. Lacroix (2009 p. 56). De altfel, așa cum
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în legătură cu Unanian, intendent al cimitirului, sau cu reîntoarcerea celor plecați dintre vii. Nu provoacă panică posibilitatea învierii morților, ci atitudinea statului, familiei sau bisericii față de acest eveniment, iar în romanul Ochii Maicii Domnului, personajul principal este Vintilă Voinea, intelectual deosebit, obsedat de dispariția mamei sale și astfel revelația mistică amplifică fantasticul. Pierzindu-și mama la o vârstă fragedă, protagonistul are impresia că o regăsește în puritatea Fecioarei și se hotărăște să se călugărească, în speranța că va afla însingurarea, meditația, autoregăsirea. O
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în principiu, valoarea pitorescului, tot el îți evoca, în cuvinte și mimică, pe Kir Ianulea, pe baba din Calul Dracului, ca și pe Jerôme Coignard sau pe Mosaide, cu un relief și o culoare ce dovedeau cât de tiranic îl obseda și îl încânta imaginea plastică și colorată a figurilor’’. Toate scrierile lui Caragiale, care interferează fantasticul, au fiecare în parte câte un aspect diferit. Dacă păstrăm în conștiință aceste diferențe, contrastul dintre cele două puncte de vedere devine destul de evident
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
prezența scriitorului ca personaj care interpretează cu brio rolul complementar al duetului epic, generator. O altă operă înrudită, în care Caragiale abordează întrun fel aceeași temă dând un ușor tâlc simbolic ispitei este: Între două povețe; tânăra Nina, care îl obsedează pe erou cu prezența ei fascinantă, la un bal mascat, este travestită în Mefisto; ea devine astfel ,,drăcușorul’’, care-l urmărește cu privirile și a cărei respirație caldă emană tulburător, chiar și atunci când se află în spatele eroului principal. Personajul oscilează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să nu se mai deștepte până la ziuă, ca să-și fure banii pierduți la jocul de noroc, îl adoarme pe el însuși, pe prispa casei; de asemenea, un element esențial care apare în tot timpul jocului, este ochiul dracului care îl obsedase anihilându-i voința. Momentul sfârșitului, cu restituirea banilor de către unchiul său, pe care întâmplarea i l-a scos printre jucătorii de la conac după ce a scăpat din vraja ispitei, îi limpezește mintea și explică simbolul povestirii; mustrându-l, unchiul său îl
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să-mi pese câtuși de puțin ce-ar gândi Heidegger dacă ar citi paginile mele. În timp ce, în urmă cu 35 de ani, când am scris Două introduceri..., unde mă refeream amplu la lucrarea lui despre Kant și problema metafizicii, eram obsedat de părerea pe care și-ar fi făcut-o despre lucrarea mea. Nu ar fi ridicol să mă întreb astăzi ce crede Paul Ric´ur despre mine? În afară de problema în sine, de problema ființei sau de cea a hermeneuticii, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]